Inadmissible revision based on alleged contradiction between filter panel order and final decision in the same case file.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Hotărârea supusă revizuirii:

Prin decizia nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

I.2. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

Invocând incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că hotărârea atacată - decizia nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 - cuprinde dispoziţii potrivnice încheierii pronunţate în aceeaşi cauză de către completul de filtru, ambele hotărâri fiind definitive.

În motivarea cererii de revizuire, în esenţă, revizuenta a arătat că, în faza de filtrare a recursului, completul de filtru a analizat cu deosebită atenţie toate aspectele legate de recurs, întâmpinările formulate de intimaţi şi răspunsurile pe care le-a dat acestora, precum şi hotărârile judecătoreşti la care a făcut referire în acţiunea introductivă.

Ca atare, în opinia revizuentei, admisibilitatea recursului a fost dată cu corectitudine, profesionalism şi celeritate de completul de filtru, iar raportul întocmit în cauză a facilitat completului de judecată cercetarea judecătorească şi pronunţarea unei hotărâri adecvate şi legale.

După prezentarea judecăţii desfăşurate în cauză şi arătarea hotărârilor pronunţate de Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galaţi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuenta a susţinut şi că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, atât pe excepţie, cât şi pe fondul cauzei, în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă cele arătate în cuprinsul cererii de revizuire, având în vedere şi raportul întocmit în cauză de către completul de filtru, a solicitat să se aprecieze că recursul este admisibil şi să se procedeze la soluţionarea cauzei şi la pronunţarea unei hotărâri neviciate şi imparţiale.

A subliniat că, prin hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri, au fost menţinute - atât pe excepţie, cât şi pe fond - dispoziţii nelegale, atât ale hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, cât şi ale instanţelor anterioare (Judecătoria Focşani şi Tribunalul Vrancea), care sunt contradictorii raportului întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., de către completul de filtru.

Revizuenta a susţinut că soluţia contestată prin prezenta cale de atac nu poate fi diametral opusă celei date de completul de filtru, întrucât raportul şi procedura sunt conforme cu legislaţia în vigoare, această afirmaţie fiind reiterată şi prin cererile înregistrate la dosar la 18 şi 19 octombrie 2021, intitulate "Cerere de repunere pe rol".

În cuprinsul aceloraşi cereri, revizuenta, reluând, în esenţă, cele arătate prin cererea de revizuire, a mai învederat şi faptul că, în dosarul de recurs, nu s-a intrat pe fondul cauzei şi nu a început cercetarea judecătorească, precizând, totodată, că îşi menţine afirmaţiile făcute în cadrul răspunsului la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

De asemenea, a învederat că a încercat să supună atenţie completului de judecată un fapt petrecut doar cu câteva zile înainte de termen, dar nu i-au fost acceptate dovezile care, în opinia sa, puteau elucida cauza dedusă judecăţii.

Astfel, a arătat că, la începutul lunii septembrie, a primit o informare din partea S.C. B. S.R.L. cu privire la transferul datelor cu caracter personal, în ceea ce o priveşte, prin care i s-a adus la cunoştinţă că respectiva societate se pregăteşte să îi vândă datele cu caracter personal şi că este intermediar între C., în calitate de cedent, şi D., în calitate de cesionar.

A subliniat revizuenta că nu şi-a dat acordul cu privire la vânzarea datelor sale cu caracter personal şi, în conformitate cu legislaţia română, respectivele societăţi se fac vinovate de rea-intenţie şi îi aduc atingere vieţii persoanele.

Totodată, a menţionat că este parte în procesul de faţă C., cu care se judecă de peste 7 ani, iar D. a cumpărat o aşa-zisă creanţă, tot în timpul unui proces - dosar nr. x/2014 - care s-a finalizat în favoarea sa.

Revizuenta a precizat că aşa-zisa creanţă cumpărată de D. a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, finalizat, după 2 ani de procese, în favoarea sa, societatea acceptând soluţia instanţei de fond, dar, până în prezent, nedând vreun semn că o va pune în aplicare; acesta este motivul pentru care a promovat la Judecătoria Focşani o acţiune având ca obiect obligaţie de a face.

A considerat că, în acest context, este nelegală orice acţiune cu privire la transferul, prelucrarea şi conservarea datelor cu caracter personal.

Prin precizările depuse ulterior la dosar, revizuenta a făcut trimitere la cele deja arătate în cauză cu referire la situaţia ce i-a fost adusă la cunoştinţă de S.C. B. S.R.L. cu privire la cesiunea de creanţă, subliniind, şi de această dată, că nu şi-a dat acordul pentru vânzarea datelor sale cu caracter personal.

De asemenea, a apreciat că se impune luarea unor măsuri urgente de protejare a datelor sale personale prin procedura expresă prevăzută de ordonanţa preşedinţială, iar S.C. B. S.R.L., E. S.R.L. (reprezentantă în România a D.) şi B.E.J. F. trebuie să respecte prevederile Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice, în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei nr. 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).

Revizuenta a arătat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 190/2018 actualizată, reprezintă contravenţie orice modalitate de utilizare a datelor cu caracter personal, dacă nu se primeşte acordul scris al persoanei respective, iar orice activitate de transfer de informaţii cu caracter personal, fără acordul persoanei în cauză, sunt nule de drept.

A precizat că nu şi-a exprimat acest acord, având dreptul să respingă orice faptă de acest fel, având în vedere că datele sale personale nu constituie o marfă, ci un bun nepatrimonial, strict personal şi ocrotit expres de lege.

A solicitat anularea de urgenţă a transferului de date cu caracter personal de la S.C B. S.R.L., reprezentant al C.. către D., reprezentat de E. S.R.L. şi declararea nulităţii contractului de cesiune de creanţă încheiat la data de 16 august 2021 între C.., în calitate de cedent, şi D., în calitate de cesionar.

În opinia revizuentei, din perspectiva cesiunii de creanţă, titlul executoriu instituit de B.E.J. F. este desfiinţat în fapt şi în drept.

A mai subliniat şi că, la termenul din 14 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2020, intimatul B.E.J. F. nu i-a adus la cunoştinţă că datele sale personale sunt vândute şi deţinute şi de S.C. B. S.R.L. şi nici nu i-a comunicat nimic despre cesiunea de creanţă.

Totodată, a apreciat că potrivit informării nr. 18163 din data de 16 august 2021, pe care a depus-o în copie la dosar, se poate constata că titlul executoriu din dosarul nr. x/2013, actualizat la data de 3 noiembrie 2017, instituit de B.E.J. F. este desfiinţat prin cesiunea de creanţă.

În speţă, revizuenta a formulat şi cerere de suspendare a executării decizie atacate cu revizuire, care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

I.3. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul B.E.J. F. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

A arătat că prin cererea formulată de A., având ca obiect contestaţie la executare împotriva deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost citat B.E.J. F. şi solicită respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a intimatului B.E.J. F., susţinând că biroul executorului judecătoresc nu realizează actele de executare silită în considerarea unui interes personal, ci acţionează ca instituţie abilitată prin Legea nr. 188/2000.

A apreciat că, având în vedere că rolul biroului executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesuală activă şi pasivă în cadrul contestaţiilor la executare având doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

În opinia sa, calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la actul de executare efectuat, iar, în plus, a menţionat că nu este parte a executării silite, calitatea de părţi în procedura de executare silită având-o creditorul şi debitorul.

Intimata C.. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii, pe fondul cauzei ca fiind nefondată şi, totodată, menţinerea dispoziţiilor deciziei civile nr. 1573 din 14 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

După prezentarea situaţie de fapt a litigiului, în raport de cele invocate prin recurs, a formulat apărări, invocând şi excepţia tardivităţii contestaţiei la însăşi executarea silită, în raport de prevederile art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, cu privire la excepţia prescripţiei extinctive, invocată de către partea adversă, a apreciat că argumentele aduse de către aceasta, nu pot fi luate în considerare, având în vedere dispoziţiile art. 2.526 C. civ. şi faptul că pentru fiecare rată lunară curge un termen de prescripţie separat.

De asemenea, a formulat susţineri cu privire la excepţia perimării executării silite invocate în cauză, considerând că aceasta este nefondată, în raport de prevederile art. 696 C. proc. civ., perimarea neintervenind prin simplul fapt al interpunerii unei perioade de 6 luni între două acte de executare succesive, fiind necesar ca executorul judecătoresc să îl fi înştiinţat în scris pe creditor despre obligaţia de îndeplinire a unui act sau a unui demers, situaţie neconfirmată în speţa de faţă.

În plus, a arătat că partea adversă nu a făcut dovada faptului că executorul judecătoresc a solicitat creditoarei îndeplinirea vreunui act sau demers, iar aceasta nu l-a îndeplinit.

În opinia sa, excepţia perimării este nefondată, întrucât pe conturile părţii adverse se află în fiinţă poprirea efectuată de executorul judecătoresc, virându-se lunar cota parte din veniturile contestatoarei.

Faţă de cele arătate anterior, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Revizuenta A. a formulat apărări faţă de cele susţinute de intimate, depunând, la data de 2 decembrie 2021, răspunsuri la întâmpinările formulate de acestea.

Astfel, a arătat că apărările formulate prin întâmpinare de intimatul B.E.J. F., prin executor judecătoresc F., sunt identice cu cele formulate în fazele procesuale anterioare, fiind lipsite de temei legal.

În esenţă, a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei B.E.J. F. este neîntemeiată, întrucât titlul executoriu pe îl contestă prin acţiunea de faţă, încheierea nr. 8481 din data de 25 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2013, a fost dată ca urmare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de către acest intimat.

A mai susţinut şi că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătoreşti, temeiul juridic al excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către intimat, şi a solicitat a fi avute în vedere toate precizările pe care le-a depus, însoţite de acte doveditoare, care demonstrează activitatea defectuoasă a executorului judecătoresc.

În opinia revizuentei, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia executorul judecătoresc nu este parte a executării silite, întrucât acestuia nu îi sunt străine actele îndeplinite în procesul de executare silită.

De asemenea, a apreciat neîntemeiată şi excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a aceluiaşi intimat, având în vedere că executorul judecătoresc are această capacitate procesuală, iar organismul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea nu poate fi lipsit de această capacitate.

Prin urmare, a solicitat a nu fi avute în vedere cele invocate de către acest intimat prin întâmpinarea formulată în cauză.

Combătând şi cele arătate prin întâmpinare de către intimata C.. a apreciat că aceste apărări sunt nelegale.

În esenţă, a considerat că motivele invocate de către această intimată nu au nicio legătură cu obiectul cauzei de faţă şi sunt lipsite de temei legal, partea adversă încercând să susţină fără convingere existenţa unui titlu inexistent în acest moment.

De asemenea, a susţinut că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar termenele prevăzute de art. 714 din acelaşi act normativ nu sunt de decădere, excepţia tardivităţii, invocată de către intimata C.., fiind neîntemeiată şi, ca atare, decăderea nu afectează exerciţiul dreptului de a formula contestaţie la executare.

Cu privire la excepţia prescripţiei extinctive, a considerat că apărările intimatei nu sunt corect argumentate juridic şi nici nu sunt concludente, nefiind incidente prevederile art. 2.526 C. civ., care sunt aplicabile exclusiv în materie contractuală şi nu în materie de executare silită.

Totodată, a apreciat că nici punctul de vedere al intimatei C.. cu privire la excepţia perimării executării silite nu este fondat, iar această excepţie este întemeiată, ea derivând din excepţia prescripţiei extinctive a executării silite.

Revizuenta a mai arătat şi că, prin întâmpinare, intimata C.., reprezentată de avocat G., nu a menţionat nimic despre contractul de cesiune a creditului care nu mai există nici în fapt şi nici în drept.

I.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 octombrie 2021, sub nr. x/2020.

Prin rezoluţia din data de 21 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată în vederea soluţionării cererii de revizuire la data de 7 decembrie 2021, când instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocate din oficiu, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Această procedură presupune că, dat fiind că este vorba despre o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, cu ocazia dezbaterilor asupra revizuiri nu se reia întreaga judecată.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către revizuentă:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite (procese diferite); în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În speţă, invocând incidenţa motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea deciziei nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, susţinând că aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice încheierii pronunţate în aceeaşi cauză de către completul de filtru.

Verificând hotărârile indicate de către revizuentă, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2021, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, a pronunţat decizia nr. 1573 din 14 septembrie 2021, respingând, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Ca atare, se constată că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile invocate să fie date în dosare diferite, în procese diferite, în cauză, cele două hotărâri pretins a fi contradictorii fiind pronunţate în acelaşi dosar, respectiv dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Cum pentru a se reţine caracterul admisibil al cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. legea prevede îndeplinirea cumulativă a condiţiilor anterior arătate, neîndeplinirea uneia dintre acestea este de natură a determina soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În plus, nu se poate reţine că decizia atacată prin prezenta revizuire ar încălca autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin încheierea invocată.

Astfel, prin încheierea din data de 11 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, completul de filtru s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a recursului, neanalizând pe fond calea de atac a recursului, întrucât procedura de filtrare a recursului presupune doar verificarea îndeplinirii cerinţelor intrinseci şi extrinseci cererii de recurs, respectiv aspecte ce privesc condiţiile de formă ale acesteia, termenul de declarare a căii de atac, timbrarea cererii, dacă se invocă motive de nelegalitate a hotărârii recurate dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau dacă există motive de ordine publică, precum şi dacă părţile au deschisă calea de atac exercitată.

Or, prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, nu poate exista o astfel de situaţie în speţă, neexistând contrarietate între o încheiere de admitere în principiu a recursului, pronunţată în procedura de filtrare a recursului, şi o hotărâre judecătorească, prin care calea de atac a fost soluţionată pe fond, respingându-se ca nefondată.

Astfel, nu se poate reţine vreo nesocotire a autorităţii de lucru judecat a dezlegărilor date prin această încheiere de către o decizie prin care recursul a fost respins, ca nefondat, în urma analizării motivelor de recurs şi a apărărilor formulate de părţi pe fondul acestei căi de atac, aspectele asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin cele două hotărâri fiind diferite.

Faţă de cele arătate, condiţia reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existenţa unor "hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", nu este îndeplinită în cauză, raportat la cele două hotărâri pe care revizuenta le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare şi de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor anterior menţionate.

Aşadar, cum în cauză că nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, soluţie, în raport de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.