Child support increase claim before Tulcea court after forum rule for court clerks held inapplicable to minor claimant.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 10 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentantă legală a minorei C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D., obligarea acestuia la majorarea pensiei de întreţinere până la terminarea studiilor minorei, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 529 alin. (2), art. 530 alin. (3) şi art. 531 alin. (1) raportat la art. 529 C. civ.

Prin cererea formulată la 7 septembrie 2021, reclamanta C. a susţinut că a devenit majoră la 31 iulie 2021 şi că îşi însuşeşte cererea formulată de către mama sa, reclamanta B..

La termenul de judecată din 9 septembrie 2021, Judecătoria Tulcea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

2. Judecătoria Tulcea

Prin sentinţa civilă nr. 2485 din 9 septembrie 2021, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Tulcea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., apreciind că norma legală citată instituie o necompetenţă de ordine publică în cazul sesizării instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul-judiciar sau grefierul.

Cât priveşte dreptul de opţiune al reclamantei, grefier în cadrul Judecătoriei Tulcea, instanţa a apreciat că acesta se exercită la momentul sesizării instanţei, iar faptul că, ulterior, minora C. a depus un înscris din care rezultă că, între timp, a devenit majoră şi că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată, nu prezintă relevanţă, de vreme ce obligaţia prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este impusă părţii la momentul introducerii acţiunii, iar nu la momentul discutării competenţei instanţei.

3. Hotărârea Judecătoriei Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 11029 din 5 noiembrie 2021, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, instituind un caz de necompetenţă teritorială absolută în situaţia în care reclamantul este un judecător, procuror sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la o instanţă superioară în grad acesteia.

Aceste calităţi, însă, trebuie întrunite cumulativ, potrivit normei, prin raportare la o cerere de competenţa instanţei la care titularul acesteia îşi desfăşoară activitatea.

În acord cu Judecătoria Tulcea, instanţa a reţinut că, prin raportare la regulile de invocare a excepţiei de necompetenţă absolută, precum şi la semnificaţiile cererii de chemare în judecată, momentul procesual de referinţă ales de legiuitor pentru aplicarea normei este cel al învestirii instanţei.

Judecătoria Galaţi a apreciat, însă, că nu este îndeplinită condiţia privind calitatea de grefier a reclamantei, norma derogatorie trebuind a fi interpretată în sens restrictiv.

Astfel, a reţinut că B. nu a acţionat în calitate de parte sau ca reprezentant legal al minorei, întrucât aceasta avea capacitate de exerciţiu restrânsă la data sesizării instanţei, acţionând în nume propriu, cu încuviinţarea părintelui său.

Cum doamna grefier B. nu are calitatea de reclamant în cauză, a apreciat că această calitate o deţine fiica sa minoră, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care nu pot fi extrapolate la alte situaţii.

Pentru aceste motive, a apreciat că aparţine Judecătoriei Tulcea competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (2) C. proc. civ., ca instanţă în a cărei circumscripţie domiciliază atât pârâtul, cât şi reclamanţii.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Tulcea competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în calitate de reprezentantă legală a minorei C., prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D., obligarea acestuia la majorarea pensiei de întreţinere până la terminarea studiilor minorei, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Conform menţiunilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pensia de întreţinere care se solicită a fi majorată a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 448 din 4 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2009. Astfel, acţiunea are natura unei cereri referitoare la obligaţia de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

În ceea ce priveşte conflictul negativ de competenţă pendinte, se constată că acesta a fost generat de aprecierea în mod diferit de către instanţele învestite cu soluţionarea cauzei - Judecătoria Tulcea (de către reclamanţi), şi Judecătoria Galaţi (prin declinare) - a aplicării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. în cauză, din perspectiva calităţii de grefier a numitei B., semnatară a cererii de chemare în judecată.

Prin raportare la situaţia expusă, Înalta Curte constată că problema pe care o ridică conflictul negativ de competenţă vizează corelaţia între situaţia de fapt dedusă judecăţii cu ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Înalta Curte constată că aceste reglementări se aplică numai în situaţia în care calitatea de reclamant al unei cauze aparţine unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier.

Ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) coroborat cu alin. (3) C. proc. civ. nu este incidentă în speţă, întrucât numita B., grefier la Judecătoria Tulcea, nu are calitatea de reclamant în cauză.

Acest aspect reiese din modalitatea de formulare a cererii de chemare în judecată, care a fost promovată de reclamantul A. (copil major) şi de minora C., asistată de B., în calitatea sa de reprezentantă legală a acesteia din urmă.

Scopul demersului judiciar constă în majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea celor doi copii prin sentinţa civilă nr. 448 din 4 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. x/2009.

Prin această sentinţă, pârâtul D. a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cotă procentuală de 33% din venitul minim pe economie, câte 16,5% pentru fiecare dintre copiii minori A. şi C., până la vârsta majoratului sau, dacă urmează studii, până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Astfel, beneficiarii pensiei de întreţinere sunt cei doi copii, A. şi C., în interesul celei din urmă, mama sa, B., iniţiind demersul judiciar, întrucât era minoră la data promovării acţiunii.

Acest aspect este în consens cu dispoziţiile art. 106 alin. (1) C. civ., conform cărora "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), art. 41 alin. (2) din acest act normativ stipulând că, "Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă."

Înalta Curte constată că acţiunea se înscrie în categoria celor care pot fi promovate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prin reprezentantul legal, acesta fiind beneficiarul întreţinerii şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, cu atât mai mult cu cât reclamanta C. a devenit majoră la 31 iulie 2021, conform aspectelor relevate în cererea depusă la 7 septembrie 2021 în dosarul Judecătoriei Tulcea, prin care a arătat că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată formulată în interesul său de mama sa, B..

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 531 alin. (1) C. civ., "Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei."

Astfel, constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care atribuie competenţa teritorială de soluţionare a cererilor în materie de tutelă şi familie instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În cauză, astfel cum reiese din copiile actelor de identitate ale reclamanţilor A. şi C., aceştia domiciliază în municipiul jud. Tulcea, la aceeaşi adresă, locuind în fapt, fără forme legale, şi pârâtul D..

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.