Negative competence conflict resolved in favor of Iași Court for execution challenge

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de Biroul Executorului Judecătoresc U. în dosarele de executare nr. 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831 şi 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în aceste dosare, precum şi împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare; a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate, inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prin raportare la faptul că în 17 dosare de executare încuviinţarea executării silite a fost pronunţată de Judecătoria laşi, iar în trei dosare de executare încuviinţarea a fost admisă de Judecătoria Suceava, instanţa a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare, a unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare, astfel formându-se şi prezentul dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 16 iunie 2021, stabilit în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5352 din 16 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că executarea silită care face obiectul prezentei cauze a fost încuviinţată cu privire la mai mulţi debitori - Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava - prin încheierea nr. 2557/CS din 4 martie 2020 a Judecătoriei Iaşi, urmare declinării de competenţă a cererii de încuviinţare a executării silite depuse de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 456 din 7 februarie 2020, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi de calitatea creditorilor care funcţionează în raza Curţii de Apel Suceava.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că legea nu distinge sub aspectul indicării exprese a competenţei cu privire la instanţa de executare pentru cazul în care există mai mulţi debitori cu domiciliul sau sediul în circumscripţia unor instanţe diferite, motiv pentru care a avut în vedere dispoziţiile art. 112, 116, 126 şi art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Sub efectele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la pluralitatea de debitori de la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite şi la instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Suceava (Judecătoria Suceava), a reţinut că acestei instanţe i s-a conferit generic, înainte de soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare.

A apreciat că, Judecătoria Suceava, urmare soluţionării excepţiei ce a vizat aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., a transmis competenţa instanţei de executare către Judecătoria Iaşi, instanţă care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinată Curţii de Apel Suceava.

Interpretând dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că împrejurarea potrivit căreia unii dintre debitorii în raport cu care a fost încuviinţată executarea silită, au formulat contestaţie la executare, înregistrată la instanţa care a încuviinţat executarea silită, iar alţii au depus contestaţia la instanţa în a cărei circumscripţie au sediul alţi debitori, nu este de natură să schimbe competenţa instanţei de executare, stabilită deja legal în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Fiind determinată instanţa de executare, a apreciat că orice altă chestiune care priveşte executarea silită încuviinţată, contestaţia la executare precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluţionează de instanţa de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de Judecătoria Iaşi.

Examinând actele aflate la dosar, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a considerat că rezultă fără echivoc faptul că executarea silită este aceeaşi cu cea încuviinţată de Judecătoria Iaşi, motiv pentru care, a stabili altă instanţă de executare, fără ca aceasta să fi încuviinţat executarea silită, ar fi inadmisibil.

A apreciat, de asemenea, că nu este lipsit de interes aspectul ce decurge din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 651 şi art. 714 C. proc. civ., fiind fără tăgadă că mai întâi se stabileşte instanţa de executare, după criteriul domiciliului debitorului, şi apoi această instanţă se învesteşte cu soluţionarea contestaţiei la executare. Faptul că, ulterior încuviinţării executării silite, în cazul pluralităţii de debitori cu sediul în circumscripţia unor instanţe diferite, fiecare ar formula contestaţie la executare la instanţa de la sediul său, fiind tot atâtea instanţe de executare, ar fi inadmisibil prin raportare la art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Păstrând raţiunea din paragraful anterior, instanţa a arătat că încheierea de încuviinţare a executării silite se comunică tuturor debitorilor, pentru ca aceştia, în cazul în care formulează contestaţie la executare, să se adreseze aceleiaşi instanţe de executare care a încuviinţat executarea silită, chiar dacă domiciliul debitorilor se află în circumscripţii judecătoreşti diferite, pentru o bună administrare şi înfăptuire a actului de justiţie.

3. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 10839 din 20 octombrie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că, potrivit art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Analizând înscrisurile de la dosar, prin prisma excepţiei invocate, instanţa a reţinut că primul termen de judecată în cauză, la care procedura a fost legal îndeplinită, a fost 7 aprilie 2021, când Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Suceava şi Judecătoriei Iaşi, a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a disjuns contestaţiile la executare formulate în dosarele de executare nr. 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831 şi 833/E/2019, formându-se, pentru contestaţia formulată împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 816/E/2019, dosarul nr. x/2021.

Judecătoria Iaşi a reţinut că, la termenul din 16 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat din oficiu, în dosarul disjuns nr. x/2021, excepţia necompetenţei teritoriale.

Or, prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. dispun în sensul că "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu mai putea efectua verificări asupra competenţei, fiind depăşit termenul prevăzut de norma legal enunţată şi nefiind incident cazul prevăzut de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.. Ca atare, a considerat că neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială până la 7 aprilie 2021, a determinat prorogarea competenţei favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, care a devenit în mod exclusiv competentă să soluţioneze contestaţia la executare, neputând să îşi decline competenţa, chiar şi în ipoteza neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Iaşi, în considerarea următoarelor argumente şi dispoziţii legale:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de Biroul Executorului Judecătoresc U. în dosarele de executare nr. 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831 şi 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în aceste dosare, precum şi împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare; a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate, inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, 7 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, a respins cererea de conexare formulată de intimaţi şi a dispus disjungerea şi formarea unor noi dosare pentru fiecare contestaţie la executare, toate cu termen la 16 iunie 2021, în prezenta cauză fiind reţinută, spre soluţionare, contestaţia ce vizează dosarul de executare nr. 816/E/2019; a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de intimaţi prin întâmpinare.

Aşadar, contestaţia formulată în cadrul dosarului de executare nr. 816/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2021, în urma disjungerii, cererile dobândind individualitate, urmând a fi soluţionate separat, în cadrul mai multor procese în care părţile îşi pot realiza, în mod independent, drepturile şi pretenţiile.

Faţă de acest aspect, se constată că primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 7601/302/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimata O., a fost 16 iunie 2021, când instanţa, constatând că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, a invocat, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Trecând peste chestiunea referitoare la momentul invocării excepţiei de necompetenţă teritorială, care, a fost interpretată diferit de Judecătoria Iaşi prin hotărârea de declinare, generând apariţia conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, că, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 376 din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1431 din 12 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2009, la 16 decembrie 2019, creditoarea O. a formulat cerere de executare silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi Ministerul Justiţiei, care a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc U. sub nr. x/2019.

La rândul său, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, organul de executare a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Iaşi prin sentinţa civilă nr. 456 din 7 februarie 2020, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi de calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a creditoarei O..

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub acelaşi număr de dosar, această instanţă încuviinţând executarea silită prin încheierea nr. 2557 din 4 martie 2020.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Conform art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Înalta Curte are în vedere faptul că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, astfel cum s-a arătat, instanţa care a încuviinţat executarea silită în cauză este Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2557 din 4 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.