Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to enforcement assigned to Alba Iulia Court over retired judge's debt claim.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 22/2002 şi cele ale C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureş, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca tardivă, a contestaţiei la executare, respingerea excepţiei conexităţii formulate de contestator şi respingerea contestaţiei la executare, precum şi a cererii de suspendare a executării, ca nefondată.

La 20 mai 2021, contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în continuare în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anume încheierile nr. 3 şi 4 din 26 aprilie 2021 şi somaţia emisă la aceeaşi dată.

2. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 3070 din 26 iulie 2021, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu-Mureş a constatat că, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1116 din 7 decembrie 2016, intimata A., judecător şi preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost eliberată din funcţie la 31 ianuarie 2017, prin pensionare.

Faţă de această împrejurare, a reţinut că, la data înregistrării contestaţiei la executare pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, 23 aprilie 2021, intimata nu mai deţinea funcţia de judecător, motiv pentru care a considerat că nu pot fi reţinute ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Instanţa a constatat că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care, conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportându-se la aceste norme legale, Judecătoria Târgu Mureş a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Alba Iulia.

3. Hotărârea Judecătoriei Alba Iulia

Prin sentinţa civilă nr. 2075 din 8 octombrie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc o competenţă absolută în favoarea instanţei de executare, care este instanţa de la domiciliul debitorului.

În cauză, calitatea de debitor aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, împotriva căreia a fost declanşată procedura de executare silită în dosarul de executare nr. 402/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Raportându-se la dispoziţiile legale anterior menţionate, a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare ar fi trebuit să fie Judecătoria Alba Iulia. Însă, având în vedere că art. 127 alin. (1) şi (2)1 instituie un caz de competenţă teritorială absolută în favoarea unei instanţe aflate în circumscripţia curţii de apel învecinate cu cea la care îşi desfăşoară activitatea debitorul, şi cum această calitate aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, a apreciat că în mod corect a fost sesizată Judecătoria Târgu Mureş pentru a soluţiona contestaţia la executare.

Judecătoria Alba Iulia a reţinut şi că, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Cât priveşte faptul că intimata A. nu mai deţine calitatea de judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, a apreciat că acest aspect nu prezintă relevanţă pentru stabilirea competenţei, de vreme ce această instanţă are calitatea de debitor în cauză.

Susţinerile petentei referitoare la faptul că în niciun ciclu procesual Curtea de Apel Alba Iulia nu este implicată au fost, de asemenea, considerate irelevante, Judecătoria Alba Iulia reţinând că sigura cerinţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este să aparţină competenţa de soluţionare unei instanţe inferioare celei care este parte în conflict.

Or, Judecătoria Alba Iulia este instanţă inferioară Curţii de Apel Alba Iulia, motiv pentru care a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cauza.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Alba Iulia, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului în legătură cu care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Alba Iulia, în contradictoriu cu intimata A., împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Executarea silită a fost declanşată în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1634 din 10 noiembrie 2015, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, prin care pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia au fost obligaţi să achite reclamanţilor C., D. şi A. dobânda legală aferentă drepturilor băneşti cuvenite, conform sentinţelor civile nr. 1218/2007, nr. 1130/2007, nr. 1234/2007 şi nr. 661/2008 ale Tribunalului Alba şi nr. 81/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Astfel, în cadrul executării silite, calitatea de creditor aparţine intimatei A., iar cea de debitor aparţine Curţii de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare." De asemenea, prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ. legiuitorul a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că petenta Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat Judecătoria Alba Iulia cu soluţionarea contestaţiei la executare, această instanţă fiind cea în circumscripţia căreia îşi are sediul, dar şi cea care a pronunţat încheierea nr. 985 din 19 martie 2021 în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviinţată cererea creditoarei A. privind executarea silită, în baza titlului executoriu pentru care, în dosarul de executare nr. 402/2021, Biroul Executorului Judecătoresc B. a declanşat executarea silită.

În contextul arătat, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere al instanţei supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei Curtea de Apel Alba Iulia.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. se constată că, potrivit acestora: (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Calitatea de creditor aparţine intimatei A., fost judecător al Curţii de Apel Alba Iulia, ce a fost eliberată din funcţie la 31 ianuarie 2017, prin pensionare, prin Decretul Preşedintelui României nr. 1116 din 7 decembrie 2016. Ca atare, acesteia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. întrucât nu mai are calitatea de judecător la data sesizării instanţei.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ. ce statuează reguli în cazul în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât într-o cauză de competenţa instanţei în cauză sau a unei instanţe inferioare acesteia, trebuie observat că în speţa de faţă, stabilirea instanţei de executare care, de altfel, a încuviinţat executarea silită şi care este competentă a soluţiona şi contestaţiile la executare ulterioare, s-a făcut în considerarea calităţii de debitor/pârât a Curţii de Apel Alba Iulia, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Se poate observa că, din perspectiva stabilirii instanţei de executare competente, calitatea de debitor a Curţii de Apel Alba Iulia impune aplicarea art. 127 alin. (21) C. proc. civ. prin raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel, dacă sesizarea curţii de apel învecinate era obligatorie în cazul în care reclamant/creditor era un judecător şi prin asimilare o instanţă de judecată, un procuror sau un grefier, această sesizare nu mai este obligatorie în cazul în care aceştia au calitatea de pârâţi/debitori, ci este facultativă, fiind lăsată la latitudinea reclamantului.

Aşa fiind, competenţa teritorială a instanţei de executare nu poate fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., întrucât ipotezele reglementate de aceste norme nu se regăsesc în cauză, reclamantul neavând calitatea de judecător şi optând pentru sesizarea, ca instanţă de executare, a Judecătoriei Alba Iulia, ca fiind instanţa de la sediul debitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a unei instanţe aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate pentru a atrage incidenţa art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. .

Pentru considerentele expuse anterior şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ. ce impun introducerea oricărei contestaţii la instanţa de executare care, în speţă, este Judecătoria Alba Iulia, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.