Jurisdictional conflict resolved: Buftea Court assigned partition suit over immovable in Otopeni, Vaslui declination overturned.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la 28 februarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., dezbaterea succesiunii defuncţilor F. şi G. şi ieşirea din starea de indiviziune a părţilor asupra imobilului situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 766,22 mp şi casă în suprafaţă de 43 mp.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1143 C. civ. şi art. 983 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin sentinţa civilă nr. 514 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele referitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

De asemenea, a constatat că, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ., moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovada făcându-se cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Conform verificărilor instanţei efectuate la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, Judecătoria Buftea a reţinut că defunctul F. a decedat la 1 februarie 2018, iar ultimul domiciliu al acestuia a fost în Slatina, Aleea x, jud. Olt, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Slatina.

De asemenea, a constatat că defunctul G. a decedat la 12 decembrie 2011, iar ultimul domiciliu al acestuia a fost în Vaslui, str. x ce Mare, jud. Vaslui, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Vaslui.

Observând că, prin cererea formulată se solicită dezbaterea succesiunilor ambilor defuncţi, instanţa a concluzionat că oricare dintre Judecătoriile Slatina sau Vaslui este competentă exclusiv în soluţionarea acesteia, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Vaslui, pe motiv că în circumscripţia acesteia a avut ultimul domiciliu defunctul care a decedat mai întâi.

3. Hotărârea Judecătoriei Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 1976 din 20 septembrie 2021, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că părţile deţin în proprietate, în indiviziune, imobilul situat în Otopeni, Intr. Bradului nr. 7, jud. Ilfov, reclamantul fiind moştenitorul numitei H., pârâtele B. şi C., fiind succesoarele defunctului F., iar D. şi E., fiind descendentele defunctului G..

Instanţa a apreciat că obiectul acţiunii constă în ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 766,22 mp, situat în Otopeni, iar nu un partaj succesoral, pentru care, în ceea ce priveşte cererea modificatoare, în fapt completatoare, reclamantul nu a depus încheierea privind verificarea evidenţelor succesorale, procedură prealabilă obligatorie conform art. 193 alin. (3) C. proc. civ.

A reţinut că reclamantul a invocat dispoziţiile art. 983 C. proc. civ., privind rolul activ al instanţei în cursul judecării cererii de partaj, în sensul încheierii unei tranzacţii, pârâta B. exprimându-şi disponibilitatea în acest sens prin întâmpinare.

A constatat că instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cererii a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, apreciind că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deşi pârâta B. a depus dovada existenţei pe rolul Judecătoriei Slatina a dosarului nr. x/2019 prin care s-a solicitat partajul succesoral între moştenitorii defunctului F..

Judecătoria Buftea a arătat că, în cazul cererilor având ca obiect dezbaterea unei succesiuni - ce presupune stabilirea moştenitorilor, a masei succesorale şi a cotelor ce se cuvin moştenitorilor - calitate procesuală activă are doar persoana care întruneşte condiţiile pentru a fi moştenitoare a defunctului, titulară a unei cote din bunurile moştenite.

Pentru ca o persoană să poată succeda la moştenirea alteia, este necesar să îndeplinească, pe lângă condiţiile de a avea capacitate succesorală şi de a nu fi nedemnă de a moşteni, pe aceea de a fi chemată la moştenire, adică de a avea vocaţie succesorală, legală sau testamentară.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., şi, apreciind că, în cauză este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă pe care părţile nu o pot înlătura, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, considerând că aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 766,22 mp, situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov şi a locuinţei aferente în suprafaţă de 43 mp.

La 21 februarie 2021, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului F. şi că au calitatea de moştenitori ai acestuia numitele B. şi C.. A solicitat, de asemenea, să se constate deschisă succesiunea defunctului G. şi că numitele D. şi E. au calitatea de moştenitoare ale acestuia.

Înalta Curte reţine că această precizare a acţiunii civile nu este de natură să atragă stabilirea competenţei în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în favoarea instanţei de la ultimul domiciliu al unuia dintre defuncţii anterior menţionaţi.

Norma evocată nu se aplică în cauză, întrucât, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi situaţiei de fapt relevate de acestea, starea de indiviziune a părţilor nu rezultă din succesiune, ci din starea de coproprietate obişnuită, reclamantul fiind terţ faţă de moştenirile defuncţilor F., G. şi H..

În sprijinul acestui argument este Ordinul Prefectului Judeţului Ilfov nr. 1285 din 15 septembrie 2008, emis în condiţiile Legii nr. 18/1991, prin care s-a constatat dreptul de proprietate privată asupra terenului în suprafaţă de 766,22 mp, situat în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, în favoarea numiţilor F., G. şi H..

La 20 martie 2015, numita H. a decedat, fiind emis certificatul de moştenitor nr. x din 20 decembrie 2015, eliberat de Biroul Individual Notarial I. în dosarul succesoral nr. x/2015, în favoarea unicei sale moştenitoare, J..

Prin contractul autentificat sub nr. x din 27 aprilie 2017 de acelaşi birou notarial, numita J. a donat reclamantului A. cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului din Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, în suprafaţă de 766,22 mp şi locuinţa C1 situată pe acesta, dobândită prin moştenire de la mătuşa sa, defuncta H., în cuprinsul actului juridic specificându-se că restul cotei de 1/2 din teren era deţinut de defuncţii F. şi G..

Potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, defunctul G. a decedat la 12 decembrie 2011, având ultimul domiciliu în municipiul Vaslui, jud. Vaslui, iar defunctul F. a decedat la 1 februarie 2018, figurând cu ultimul domiciliu în municipiul Slatina, jud. Olt.

Prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Buftea, pârâta B. a arătat că, împreună cu fiica sa, C., sunt unicele moştenitoare al defunctului F..

Potrivit certificatului de moştenitor nr. x din 12 august 2020, emis de K., calitatea de succesoare ale defunctului G. o au pârâtele D. şi E..

Faţă de această situaţie de fapt relevată, având în vedere că starea de indiviziune dintre reclamant şi pârâţi nu derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ. procedură civilă, potrivit cărora (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Textul redat determină un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială este situat imobilul asupra căruia părţile deţin dreptul de proprietate în indiviziune, în cazul în care starea de coproprietate nu izvorăşte din succesiune, astfel cum este cazul în speţă.

Constatând că bunurile asupra cărora poartă litigiul sunt situate în Otopeni, Intrarea Bradului nr. 7, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, reiese că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., în baza art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.