Peremption of recourse for failure to request judgment in absentia after suspension.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 7 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect demisolul, etajul 1 şi etajul 3 ale imobilului situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, construit pe terenul înscris în cartea funciară nr. x, având nr. cadastral x; înscrierea/notarea în cartea funciară a municipiului Iaşi nr. x a construcţiei compuse din D+P+3 etaje, precum şi înscrierea/întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra demisolului, etajului 1 şi etajului 3 ale clădirii menţionate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1669, 1244, 1270, 1179, 1516 şi 876-906 din C. civ. şi ale Legii nr. 7/1996.

2. Hotărârea Tribunalului Iaşi

Prin sentinţa nr. 1242 din 22 iunie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

3. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 837 din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1242 din 22 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 837 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declarat recurs reclamantul.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a soluţionat motivul de apel ce a vizat greşita apreciere a lipsei dovezilor privind calitatea de proprietari a promitenţilor-vânzători, nefiind analizată condiţia suspensivă din contractul de vânzare-cumpărare ce privea transmiterea proprietăţii asupra terenului aferent construcţiei.

A susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut, ca şi o consecinţă a lipsei autorizaţiei de construire, imposibilitatea obţinerii unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Recurentul a apreciat că, din eroare s-a reţinut culpa promitenţilor-vânzători ca motiv al respingerii solicitării de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apreciind că doar propria culpă poate constitui motiv de refuz al acordării unui beneficiu legal.

5. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 18 iunie 2020, în şedinţă publică.

Soluţionarea cauzei a fost amânată succesiv la 18 iunie 2020, la 22 octombrie 2020 şi apoi la 18 februarie 2021, când, Înalta Curte, constatând că părţile legal citate nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat, în scris, judecata în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Prin rezoluţia din 22 septembrie 2021, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei perimării recursului pentru termenul de judecată din 25 noiembrie 2021.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,"orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În sensul prevederilor legale enunţate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este situaţia în speţă, când, după suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, dispusă la termenul din 18 februarie 2021, acestea au lăsat să treacă mai mult de 6 luni fără să săvârşească un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

Deşi la termenul din 18 februarie 2021, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, instanţa de recurs nu a luat-o în considerare, întrucât a constatat că a fost transmisă prin poşta electronică, după închiderea dezbaterilor şi după rămânerea în pronunţare.

Această măsură adoptată de Înalta Curte este în concordanţă cu dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă."

Pe de altă parte, nici în cadrul acestei cereri nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă pentru ca instanţa să dea eficienţă dispoziţiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora poate continua judecarea cauzei în cazul în care lipsesc ambele părţi, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Ca atare, nefiind formulată o cerere de judecare a cauzei în lipsă de către niciuna dintre părţi, instanţa a făcut aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora se suspendă judecata cauzei când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei.

Înalta Curte constată că, prin cererea formulată la 12 august 2021, recurentul a solicitat menţinerea măsurii suspendării, arătând că pricina care face obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, de care depinde soluţionarea prezentului dosar, nu a fost judecată în mod definitiv.

În raport de aceste susţineri ale recurentului, prin adresa comunicată la 7 septembrie 2021, Înalta Curte i-a adus la cunoştinţă că suspendarea dispusă prin încheierea din 18 februarie 2021 a fost determinată de lipsa nejustificată a părţilor de la judecată şi a faptului că, deşi legal citate, acestea nu au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.. Asupra acestor chestiuni, recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală.

Înalta Curte constată că această cerere a recurentului nu poate avea efect întreruptiv al cursului perimării.

Conform art. 417 C. proc. civ., termenul de perimare poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Această cerinţă nu este îndeplinită în speţa pendinte, de vreme ce recurentul nu a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, recursul fiind suspendat pentru lipsa de diligenţă a părţilor de a cere soluţionarea în lipsă, iar nu pentru că dezlegarea acestuia depindea, în tot sau în parte, de existenţa ori de inexistenţa dreptului care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, astfel cum a susţinut recurentul.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse şi având în vedere că au trecut mai mult de şase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în care părţile nu au solicitat continuarea judecăţii, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 837 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 837 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.