Mischaracterization of waiver of lawsuit as waiver of appeal and failure to assess special administrator’s standing under insolvency law

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 31 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă "B." şi prin administrator special C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, obligarea acesteia la plata sumei de 4.500.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producţie pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009; a sumei de 8.059.448 RON, constând în contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producţie pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019; a sumei de 61.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în procesele purtate cu pârâta, prin care s-a urmărit constatarea nulităţii absolute a contractului nr. x/2006, a tranzacţiei din 07.05.2009 şi a actului adiţional nr. x/2009 la contractul nr. x/2007.

2. Hotărârea Tribunalului Iaşi

Prin sentinţa nr. 874 din 12 iunie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, capetele de cerere formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. şi prin administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producţie pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009 şi a prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producţie pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019, pe temeiul răspunderii civile contractuale. A respins, ca prescrisă, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului rezultat din nerealizarea a două cicluri de producţie pe acumularea Tungujei, în perioada 01.06.2007-27.02.2009, respectiv a prejudiciului rezultat din nerealizarea a zece cicluri de producţie pe acumularea Pârcovaci, în perioada 27.02.2009-27.02.2019, prejudicii izvorând din angajarea răspunderii civile delictuale. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea având ca obiect obligarea pârâtei la plata, către reclamantă, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2009, nr. y/2010, nr. z/2012 şi nr. 3306/245/2013. A respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2009, nr. y/2010, nr. z/2012 şi nr. 3306/245/2013. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata, către reclamantă, a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2013*, nr. 949/45/2016, nr. 951/45/2016 şi nr. 362/99/2016. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr. x/2013, nr. y/2013*, nr. 949/45/2016, nr. 951/45/2016 şi nr. 362/99/2016.

3. Decizia Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus citarea apelantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte apelul formulat în cauză şi dacă este de acord cu cererea privind renunţarea la judecarea cererii de apel, formulată de administratorul special. A pus în vedere administratorului special al apelantei-reclamante să înainteze la dosar, în scris, cererea de renunţare la judecata apelului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a amânat pronunţarea la 16 decembrie 2019.

Prin decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al S.C. A. S.R.L.. A luat act de renunţarea la judecata apelului formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., cerere însuşită de administratorul judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 874 din 12 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Prin încheierea din 6 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale şi a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, în sensul menţionării că se "Ia act de cererea de renunţare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. E. S.R.L., - prin administrator special C., cerere însuşită de administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., D. împotriva sentinţei civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă", în loc de:

"Ia act de cererea de renunţare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., cerere însuşită de secţia I civilă administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., D. împotriva sentinţei civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi", cum în mod greşit s-a consemnat.

Prin încheierea din 24 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special. A dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunţate în acelaşi dosar, în sensul că dispoziţiile instanţei s-au referit la "renunţare", nu "la renunţare la judecarea apelului", cum eronat s-a consemnat.

Prin încheierea din 25 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis, în parte, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special. A îndreptat eroarea materială din cuprinsul încheierii din 4 decembrie 2019 pronunţate în acelaşi dosar, în sensul că cererea depusă în scris de administratorul special, precum şi susţinerile acestuia din timpul şedinţei de judecată privesc "renunţarea la judecată", iar nu "renunţarea la judecarea apelului." A respins cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de S.C. A. S.R.L., prin administrator special, cu privire la decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Prin decizia nr. 163 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, cu privire la decizia civilă nr. 756 din 16 decembrie 2019. A respins, ca tardivă, cererea de completare a dispozitivului deciziei acestei decizii.

4. Recursurile

Împotriva încheierilor din 27 noiembrie 2019 şi 4 decembrie 2020, precum şi a deciziilor nr. 756 din 16 decembrie 2019 şi nr. 163 din 27 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs, criticând hotărârile pentru nelegalitate.

4.1 În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a susţinut că în această încheiere s-a menţionat că s-a solicitat ca administratorul său judiciar să indice dacă îşi însuşeşte cererea de apel şi dacă este de acord cu cererea de renunţare la judecata apelului, precum şi să înainteze cererea de renunţare la judecata apelului. A menţionat că nu i s-a solicitat acordul de renunţare sau depunerea unei cereri cu privire la renunţarea la acţiunea civilă.

A afirmat că, în calitatea sa de reclamantă, şi-a exprimat voinţa în mod clar şi necondiţionat, de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei nr. 874 din 12 iunie 2019, iar nu renunţarea la judecata apelului, fiind încălcate astfel de către instanţa de apel dispoziţiile de procedură anterior indicate.

4.2. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva încheierii din 4 decembrie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a arătat că, la termenul la care a fost pronunţată încheierea, a depus cerere de renunţare la judecată, conform art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, iar nu de renunţare la judecata apelului, astfel încât instanţa de apel a dat o calificare greşită cererii sale.

4.3. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, a susţinut că, prin încheierea din 27 noiembrie 2019, i s-a solicitat administratorului său judiciar să arate dacă îşi însuşeşte cererea de apel şi dacă este de acord cu cererea de renunţare la judecata apelului, deşi o atare cerere nu exista la dosar, precum şi să înainteze cerere de renunţare la judecata apelului, în loc să i se ceară acordul şi să depună cererea de renunţare la acţiunea civilă.

A susţinut, de asemenea, că, la termenul din 4 decembrie 2019, reclamanta a depus cerere de renunţare la judecată, conform art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, iar nu renunţarea la judecata apelului, astfel cum eronat s-a consemnat în încheierea de la aceeaşi dată şi în decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019.

A afirmat că instanţa nu a luat în considerare precizările şi înscrisurile depuse de reclamantă la 9 decembrie 2019 şi, deşi a avut în vedere prevederile art. 406 C. proc. civ., nu a dispus anularea sentinţei civile nr. 874 din 12 iunie 2019, astfel cum prevede alin. (5) al articolului menţionat.

A arătat că, în calitate de reclamantă, şi-a exprimat voinţa în mod clar şi necondiţionat, în sensul de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, conform art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei nr. 874 din 12 iunie 2019, iar nu renunţarea la judecata apelului, astfel încât au fost încălcate dispoziţiile C. proc. civ. anterior menţionate.

4.4. În cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei nr. 163 din 27 mai 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a arătat că termenul de 30 de zile de formulare a cererii de îndreptare şi completare a dispozitivului deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019 a fost respectat, fiind calculat de la data primirii încheierilor din 24 februarie 2020 şi 25 februarie 2020.

Sesizată cu soluţionarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, consideră recurenta că instanţa de judecată era obligată să aplice prevederile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. şi să anuleze sentinţa instanţei de fond, chiar dacă a fost formulat recurs împotriva deciziei.

4.5. În cuprinsul memoriului recursului incident formulat împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Ape Prut - Bârlad, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că cererea formulată de administratorul special al reclamantei, în numele acesteia, nu poate fi încadrată, strict şi limitativ, în spectrul acţiunilor reglementate de art. 84 şi art. 117-112 din Legea nr. 85/2014, acesta neavând calitatea de reprezentant al societăţii aflate în insolvenţă, situaţie în care, în prezentul litigiu, este necesar un mandat din partea administratorului judiciar.

A afirmat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că administratorul judiciar D. şi-a însuşit demersul procesual al administratorului special considerând în mod eronat că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a rămas fără obiect, în condiţiile în care administratorul judiciar a arătat că nu îşi însuşeşte cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunţarea la judecata cererii de apel.

Consideră recurenta că în acest caz, instanţa a dat o rezolvare greşită excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special şi trebuia să ia act de renunţarea la judecata apelului, astfel cum a fost formulată de administratorul judiciar.

5. Întâmpinările şi răspunsurile la întâmpinări

Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Ape Prut-Bârlad a invocat excepţia netimbrării recursurilor declarate de reclamantă şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al S.C. A. S.R.L. a administratorului special.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă, prin administrator special C. şi administrator judiciar D., a susţinut că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., menţionând că recursul incident este admisibil doar dacă duce la o soluţionare pe fond a cauzei.

6. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a reţinut că recursurile sunt admisibile în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din 30 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, pentru considerentele inserate în cuprinsul acestei încheieri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursurile, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acestora la 25 noiembrie 2021.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor.

Examinând hotărârile recurate, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, a deciziei nr. 163 din 27 mai 2020 privind completarea deciziei nr. 756/2019 şi a încheierilor privind solicitările de îndreptare a erorilor materiale din 4 decembrie 2019 şi din 27 noiembrie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, se constată că acesta a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Analizând criticile expuse în cadrul memoriului de recurs se constată că, în esenţă, recurenta reclamantă critică modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) si 5 din C. proc. civ. şi calificarea greşită din cuprinsul considerentelor hotărârilor atacate a cererii formulate de administratorul special al apelantei-reclamante de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată ca fiind cerere de renunţare la calea de atac a apelului.

Aceste motive de recurs sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat în mod formal, fără a fi argumentat juridic de către recurentă.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că împotriva sentinţei civile nr. 874 din data de 12.06.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi (soluţia instanţei de fond fiind expusă la punctul 2 al considerentelor prezentei decizii), a formulat apel S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C..

Conform încheierii de şedinţă din data de 27.11.2019, Curtea de apel constatând că prezentul litigiu se află la primul termen de judecată în calea de atac a apelului, în şedinţă publică, cererea de apel fiind formulată în termen, prin administrator special al S.C. A. S.R.L., C., că cererea de chemare în judecată a fost formulată atât prin administrator special C., cât şi prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., din oficiu, a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii de reprezentant a S.C. A. S.R.L., în promovarea cererii de apel.

Administratorul special al apelantei S.C. A. S.R.L., domnul C. a invocat oral, în şedinţă publică dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., referitoare la renunţarea la judecată, arătând că nu i-a fost ridicat dreptul de administrare şi solicitând ca instanţa să reţină cauza în pronunţare, cu amânarea pronunţării, perioadă în care se obligă să depună la dosar dovezi în susţinerea faptului că nu i-a fost ridicat dreptul de administrare şi în susţinerea faptului că şi administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L. îşi însuşeşte cererea de apel.

Instanţa de apel a acordat un nou termen de judecată, menţionând în cadrul încheierii atacate motivele amânării şi anume: pentru a se cita apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., cu menţiunea de a se preciza dacă administratorul judiciar al debitoarei îşi însuşeşte apelul formulat în prezenta cauză şi dacă este de acord cu renunţarea la judecarea cererii de apel, cerere formulată de către administratorul special al debitoarei S.C. A. S.R.L. şi pentru ca administratorul special al apelantei S.C. A. S.R.L. să înainteze la dosarul cauzei, în scris, cererea de renunţare la judecarea apelului.

Înalta Curte, analizând temeiurile invocate în cadrul cererii formulate de apelanta reclamantă prin administrator special în faţa Curţii de Apel constată însă că acestea vizează cererea de renunţare la judecata acţiunii introductive şi nu la judecarea cererii de apel.

Astfel, potrivit art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Cu toate acestea, instanţa de apel a calificat cererea formulată de administratorul special al reclamantei ca fiind o cerere de renunţare la calea de atac declarată deja, schimbând temeiul cererii acestuia cu cel de la art. 463 C. proc. civ. referitoare la achiesarea la hotărâre, noţiune definită ca fiind renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Este adevărat că, ulterior pronunţării soluţiei în cauză, prin încheierea din data de 24 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special şi a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 27 noiembrie 2019 pronunţate în acelaşi dosar, în sensul că dispoziţiile instanţei s-au referit la "renunţare", nu "la renunţare la judecarea apelului", cum eronat s-a consemnat, dar calificarea greşită a cererii formulate şi-a produs deja efectele în stabilirea cadrului procesual şi a naturii cauzei cererilor cu care fusese învestită instanţa de apel.

Astfel, prin aceeaşi încheiere, apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., a fost citată cu menţiunea de a preciza dacă administratorul judiciar al debitoarei îşi însuşeşte apelul formulat în prezenta cauză şi dacă este de acord cu renunţarea la judecarea cererii de apel, cerere formulată de către administratorul special al debitoarei S.C. A. S.R.L..

Răspunsul acestuia exprimat prin adresa din 02.12.2019 emisă de administratorul judiciar al S.C. A. S.R.L., în sensul că este de acord cu renunţarea la judecarea cererii de apel este consecinţa solicitării eronate şi calificării greşite de către instanţa de apel a cererii administratorului special de renunţare la cererea de chemare în judecată.

Pe cale de consecinţă, fiind întrunite dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat împotriva acestei încheieri care a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. şi art. 22 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Ca atare se impune casarea acestei încheieri, precum şi a actelor de procedură subsecvente care sunt consecinţa calificării greşite a cererii de renunţare formulată de apelanta reclamantă.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2019, instanţa de apel a luat act că pentru acest termen de judecată s-a pus în vedere administratorului special al apelantei S.C. A. S.R.L. să înainteze la dosarul cauzei, în scris, cererea de renunţare la judecarea apelului, că apelanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. înaintează la dosarul cauzei, în scris, cerere de renunţare la judecarea apelului, la concluziile finale ale acestuia consemnându-se că solicită a se lua act de cererea de renunţare la judecarea cererii de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis, în parte, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, îndreptând eroarea materială din cuprinsul încheierii din 4 decembrie 2019 pronunţate în acelaşi dosar, în sensul că cererea depusă în scris de administratorul special, precum şi susţinerile acestuia din timpul şedinţei de judecată privesc "renunţarea la judecată", iar nu "renunţarea la judecarea apelului."

Aşa cum s-a arătat anterior, efectele acestei calificări eronate a cererilor cu care a fost învestită instanţa de apel s-au produs deja, în sensul că administratorul judiciar a fost solicitat a-şi exprima punctul de vedere cu privire la o altă cerere, aceea de renunţare la calea de atac a apelului care avea drept consecinţă păstrarea sentinţei civile nr. 874 din 12 iunie 2019 a Tribunalului Iaşi (ce era nefavorabilă reclamantei) şi nu la aceea de renunţare la cererea de chemare în judecată însăşi, care dă posibilitatea ca partea adversă să nu se mai poată prevala de autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei de fond care ar fi urmat să fie anulată conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Consecinţa interpretării eronate a temeiului juridic al cererii de renunţare a fost acela că, prin Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2019 s-a luat act de cererea de renunţare la judecarea apelului formulată de către apelanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., deşi administratorul special nu formulase o asemenea cerere, iar administratorul judiciar, la solicitarea instanţei, şi-a exprimat acordul asupra unei cereri de renunţare la apel care nu exista.

Ca atare, s-a făcut în mod greşit aplicarea art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. ce vizau renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată şi care, în condiţiile în care cererea de renunţare la acţiunea dedusă judecăţii îndeplinea condiţiile de fond şi de formă, ar fi impus admiterea apelului şi anularea formală a sentinţei atacate, cu consecinţa consemnării manifestării de voinţă a părţii, de a renunţa la cererea de chemare în judecată.

Deşi prin încheierile de şedinţă din 24 februarie 2020 şi 25 februarie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, admiţând cererile privind îndreptarea erorii materiale a recunoscut că cererea depusă în scris de administratorul special, precum şi susţinerile acestuia din timpul şedinţei de judecată privesc "renunţarea la judecată", iar nu "renunţarea la judecarea apelului", în cadrul considerentelor deciziei atacate anterior menţionate s-a analizat o cerere de renunţare la judecarea apelului a administratorului special C. al S.C. A. S.R.L. care nu exista la dosar.

Aceste menţiuni sunt neconforme cu realitatea din dosar (neexistând o cerere de renunţare la calea de atac a apelului) şi contradictorii (în încheierea de amînare a pronunţării din data de 4.12.2019 ce face parte integrantă din decizia atacată nr. 756 din 16 decembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2020 consemnându-se că cererea viza "renunţarea la judecată", iar nu "renunţarea la judecarea apelului").

Pe cale de consecinţă, fiind incidente art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune a fi admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, a încheierii din 4 decembrie 2019 şi a încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, dar şi a deciziei nr. 163 din 27 mai 2020, ce viza completarea deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, casată în întregime prin prezenta hotărâre, astfel încât controlul judiciar asupra acesteia nu mai poate fi efectuat.

Referitor la recursul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., apreciindu-se că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al S.C. A. S.R.L. în formularea cererii de apel, invocată din oficiu de către Curtea de apel Iaşi conform încheierii din data de 27.11.2019.

Recurenta susţine în esenţă că cererea formulată de administratorul special al reclamantei, în numele acesteia, nu poate fi încadrată, strict şi limitativ, în spectrul acţiunilor reglementate de art. 84 şi art. 117-112 din Legea nr. 85/2014, acesta neavând calitatea de reprezentant al societăţii aflate în insolvenţă, situaţie în care, în prezentul litigiu, este necesar un mandat din partea administratorului judiciar, care însă a arătat că nu îşi însuşeşte cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunţarea la judecata cererii de apel.

Înalta Curte reţine că, aşa cum s-a arătat anterior, greşita calificare de către instanţa de apel a renunţării la judecarea cererii de chemare în judecată ca fiind cerere de renunţare la calea de atac a apelului a avut drept consecinţă producerea unei confuzii asupra cadrului procesual şi naturii cererilor deduse judecăţii care a produs o vătămare părţilor, vătămare ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea actelor de procedură viciate.

Astfel, instanţa de recurs, distinct de susţinerile privind existenţa sau nu a calităţii de reprezentant a administratorului special, constată că administratorul judiciar căruia i s-a transmis adresa instanţei ce conţinea solicitări şi informaţii străine de cererile formulate în dosar, a arătat că nu îşi însuşeşte cererea de apel formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L., însă este de acord cu renunţarea la judecata cererii de apel, afirmaţie care prin ea însăşi este contradictorie şi se impunea a fi clarificată, pentru a se identifica intenţia reală a părţilor.

Pe de altă parte, fără a mai verifica dacă administratorul special avea dreptul de a formula calea de atac (respectiv dacă în baza unor temeiuri legale sau convenţionale avea drept de reprezentare a societăţii reclamante) sau dacă avea mandat cu privire la formularea cererii de apel împotriva sentinţei civile nr. 874 din 12.06.2019, Curtea de apel Iaşi a luat act că administratorul special a formulat cererea de apel, ulterior solicitând să se ia act de renunţare la judecarea cererii de apel, iar prin adresa din 02.12.2019 administratorul judiciar a arătat că este de acord cu renunţarea la judecarea cererii de apel.

În atare condiţii, având în vedere că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L. administratorul judiciar D. îşi însuşeşte demersul procesual al administratorului special, arătând că este de acord cu renunţarea la judecarea cererii de apel, Curtea a apreciat că excepţia a rămas fără obiect şi se impune respingerea acesteia.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, contrar susţinerilor instanţei de apel, din răspunsul administratorului judiciar rezulta că acesta nu îşi însuşeşte cererea de apel a administratorului special, menţiunea din cuprinsul hotărârii în sensul că administratorul judiciar îşi însuşeşte demersul procesual al administratorului special de a formula calea de atac, fiind străină cauzei.

Respingând excepţia ca rămasă fără obiect, fără a stabili intenţia reală a administratorului judiciar şi, independent de aceasta, fără a analiza dacă dispoziţiile din Legea nr. 85/2014 ce stabilesc atribuţiile administratorului special şi acţiunile ce pot fi promovate de acesta sau actele emise în cadrul procedurii insolvenţei reclamantei (cum ar fi Procesul-verbal AGA nr. 1078/11.10.2017 aflat la dosar) permiteau acestuia de a formula cererea de apel fără încuviinţarea administratorului judiciar, instanţa de apel nu a stabilit cadrul procesual şi nici dacă a fost învestită legal cu cererea de apel asupra căreia urma a se pronunţa.

Respingând ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii de reprezentant, fără a mai intra în analiza acesteia, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 248 C. proc. civ., astfel încât se constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât se impune admiterea şi a recursului incident declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad.

Faţă de soluţia pronunţată prin prezenta decizie, care a sancţionat neanalizarea în concret a excepţiei anterior menţionată, urmează a nu mai fi supuse controlului judiciar criticile încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la incidenţa normelor din Legea nr. 85/2015, urmând ca acestea să fie avute în vedere de instanţa de trimitere cu ocazia examinării îndeplinirii condiţiilor impuse administratorului special pentru a dobândi calitatea de reprezentant al reclamantei în declararea căii de atac a apelului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză, făcând aplicarea art. 497 C. proc. civ., va casa hotărârile atacate şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere, în analiza excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului judiciar de a declara calea de atac va stabili dacă este învestită legal cu o cerere de apel a reclamantei, având în vedere că administratorul special este persoana care, alături de administratorul judiciar a formulat cererea de chemare în judecată.

De asemenea va verifica, dacă există sau nu mandat din partea reprezentantului legal al societăţii reclamante aflate în procedura specială a insolvenţei şi, în caz negativ, dacă prin raportare la atribuţiile concrete ale administratorului special - ce derivă din Legea nr. 85/2015 ce stabilesc atribuţiile administratorului special şi cererile ce pot fi promovate de acesta fără încuviinţarea administratorului judiciar sau actele emise în cadrul procedurii insolvenţei reclamantei, acesta avea calitatea de reprezentant al reclamantei, calitate care să îi confere dreptul să declare apel.

În măsura în care va constata că este legal învestită cu cererea de apel, instanţa învestită cu rejudecarea pricinii va da calificarea exactă a cererii de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, formulată de reclamantă şi va analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, inclusiv cele ale art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pentru a se lua act de manifestarea de voinţă a apelantei.

Cu ocazia rejudecării, în măsura în care se va impune, vor fi analizate şi celelalte susţineri ale recurenţilor care nu au putut fi verificate de instanţa de recurs în lipsa unei corecte şi complete stabiliri de către instanţa anterioară a obiectului cererilor deduse judecaţii, temeiurilor invocate şi textelor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, a deciziei nr. 163 din 27 mai 2020, a încheierii din 4 decembrie 2019 şi a încheierii din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018.

Admite recursul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad împotriva deciziei nr. 756 din 16 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Casează hotărârile atacate şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.