Revision appeal dismissed as late and inadmissible; appellant ordered to pay legal costs

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 3 august 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2006, în baza dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F. şi G. (pe numele moştenirii), întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. L-a obligat pe revizuent să plătească intimatei C. suma de 1.500, RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul A. la 13 iunie 2021.

În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuentul, ulterior expunerii pe larg a situaţiei de fapt, a susţinut că, în mod greşit a reţinut instanţa de revizuire că a fost reprezentat în proces de un avocat, în realitate reprezentantul său neavând această calitate, ci fiind doar licenţiat în drept.

A criticat decizia instanţei de revizuire din perspectiva stabilirii greşite a cadrului procesual şi al nemotivării, arătând că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi noţiunea de "proces echitabil", astfel cum a fost reţinută în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

A afirmat că, în mod greşit, instanţa de revizuire a acordat intimatei C. cheltuielile de judecată, întrucât recurentul nu s-a aflat în culpă procesuală şi nu a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu acestea, cuantumul fiind prea mare, chiar şi după reducere.

Contrar soluţiei pronunţate de instanţa de revizuire, recurentul a susţinut că are calitate procesuală activă, art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nelimitând exercitarea căii extraordinare de atac la persoanele care au figurat ca părţi în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Recurentul a menţionat că justifică interes procesual în cauză, acesta constând în desfiinţarea deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi repunerea terenului care îi aparţine pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză omologat prin sentinţa civilă nr. 2099/1997, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/1996.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

4. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimata C. a invocat excepţia tardivităţii recursului, pe soluţia de declinare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi excepţia inadmisibilităţii recursului în ceea ce priveşte cererea de revizuire încadrată în dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

5. Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 septembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8, stabilindu-se termen de judecată la 25 noiembrie 2021.

La acest termen, Înalta Curte a pus în discuţie excepţiile tardivităţii recursului, pe soluţia de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi excepţia inadmisibilităţii recursului pe soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire încadrată în art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de intimata C. prin întâmpinare şi a rămas în pronunţare cu prioritate asupra acestora, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiilor invocate de intimata C. prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Asupra excepţiei de tardivitate ce vizează soluţia de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data înregistrării litigiului pe rolul instanţei de fond, Judecătoria Buftea, - 9 decembrie 2005), "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent."

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că "Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilă."

Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 369 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F. şi G. (pe numele moştenirii), întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decizia recurată a fost pronunţată la 17 mai 2021, iar termenul de 5 zile pentru promovarea căii de atac a recursului, prevăzut de art. 158 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la această dată, conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din acelaşi act normativ - "Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul."

Înalta Curte constată că recurentul a declarat calea extraordinară de atac la 13 iunie 2021, conform vizei aplicate de oficiul poştal pe plicul cu care a fost expediată cererea de recurs la Curtea de Apel Bucureşti, însă, în raport de data pronunţării deciziei, 17 mai 2021, termenul în care recursul putea fi declarat, cel mai târziu, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la 23 mai 2021, fiind prorogat până la această dată potrivit dispoziţiilor alin. (5) al articolului menţionat.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei."

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, iar înlăturarea acestei sancţiuni putea avea loc doar în condiţiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de recurs, însă, recurentul nu a formulat o astfel de cerere.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimată prin întâmpinare şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în ceea ce priveşte soluţia de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

6.2 Asupra excepţiei de inadmisibilitate ce vizează soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 328 C. proc. civ. (1) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită; (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".

Astfel, recursul promovat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire este admisibil numai dacă hotărârea atacată este, la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1861 din 3 decembrie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul H. împotriva deciziei nr. 1720 din 21 decembrie 2007, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C..

Conform aspectelor reţinute în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită, reiese că instanţa de recurs a cercetat fondul litigiului dedus judecăţii, considerând că recursul este nefondat, în raport de criticile formulate, de înscrisurile şi lucrările dosarului.

Fiind pronunţată în recurs, după evocarea fondului, decizia nr. 1861 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2006 este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. - "Hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită şi că, din acest motiv, decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind irevocabilă, se constată că recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe revizuent la plata către intimata C. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuarea acestora fiind dovedită conform chitanţei nr. x din 18 noiembrie 2021, emisă de Cabinet de Avocat "I.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, invocate de intimata C..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 369 din 17 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în ceea ce priveşte soluţia de declinare şi, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii, ce vizează cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Obligă pe recurent la plata către intimata C. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2021.