Cassation inadmissible for failure to frame legal criticism of stamp duty exemption in cassation grounds

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Buftea, secţia civilă la data de 08 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. S.A., obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON, reprezentând daune, din care suma de 450.000 RON, daune morale şi suma de 50.000 RON, daune materiale, pentru prejudiciul produs ca urmare a accidentului din data de 11 ianuarie 2016, în care i-au fost produse vătămări corporale care au necesitat 50 zile de îngrijiri medicale.

În drept, reclamanta a invocat art. 1357, art. 1365, art. 1381-1395 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5754 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, la data de 5 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 148/2019 din 16 septembrie 2019, Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă a respins, ca nefondate, excepţiile de inadmisibilitate, prematuritate şi calitate procesuală pasivă a pârâtului B., invocate de acesta prin întâmpinare; a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi D.; a obligat pe reclamanta A. la plata către pârâtul B. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 1534 A din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia netimbrării şi a anulat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 148/2019 din 16 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă, ca netimbrat.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1534 A din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 04 februarie 2021.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, susţinând că este nelegală soluţia de anulare a cererii, ca netimbrată, întrucât, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

După prezentarea situaţiei de fapt şi a parcrusului procesual al litigiului, recurenta a redat textul art. 27 alin. (1) şi al art. 20 alin. (8) din C. proc. pen. şi a arătat că potrivit art. 19 şi următoarele din acelaşi cod, persoana vătămată printr-o infracţiune are un drept de opţiune în exercitarea acţiunii civile pentru valorificarea pretenţiilor sale decurgând dintr-o asemenea împrejurare, iar în ipoteza în care optează pentru formularea unei acţiuni civile, despăgubirile civile, care derivă dintr-o cauză penală, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a mai arătat că împrejurarea că nu a putut fi angajată răspunderea penală a pârâtului B., ca urmare a clasării cauzei dispuse în raport de vătămările corporale suferite de reclamantă, nu înseamnă că prejudiciul cauzat prin accidentul rutier nu există, solicitarea de reparare a prejudiciului neputând fi condiţionată de plata unei taxe judiciare de timbru, în caz contrar fiind încălcat principiul liberului acces la justiţie.

Conchizând, recurenta a susţinut că, în situaţii identice, instanţele naţionale au stabilit că astfel de cereri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, indiferent dacă au fost formulate în cursul procesului penal sau prin acţiune separată introdusă la instanţa civilă, şi, pentru a fi incidentă această situaţie, este necesar să fie sau să fi fost pendinte o cauză penală, în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

5. Apărările formulate în cauză.

La 01 martie 2021, intimatul-pârât C. a depus întâmpinare, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât la data accidentului pârâtul B. era asigurat RCA prin poliţa seria x nr. x, eliberată de D. S.A. la data de 18.11.2015, valabilă în perioada 19.11.2015-18.05.2016, acoperind şi data evenimentului rutier.

În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a recursului, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat recursul, întrucât din documentele ce i-au fost comunicate nu rezultă această dovadă; excepţia inadmisibilităţii recursului întrucât cererea de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi excepţia tardivităţii recursului.

În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 17 martie 2021 intimatul-pârât B. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât C., prin care a arătat că este de acord cu apărările formulate de acest pârât, solicitând, totodată, admiterea excepţiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii.

6. Procedura de filtru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 05 iulie 2021, respectiv la data de 06 iulie 2021, conform dovezilor aflate la filele x, nicio parte nu a depus puncte de vedere la raport.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul-pârât B., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte; "

În dosarul de faţă, decizia civilă nr. 1534 A din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată recurenteireclamante la data de 28 decembrie 2020, aşa cum reiese din dovada aflată la dosarul curţii de apel.

În aplicarea prevederilor art. 485 alin. (1) coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul de recurs împotriva deciziei civile nr. 1534 A din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie se împlinea la data de 28 ianuarie 2021 (joi).

Cererea de recurs pendinte a fost transmisă de recurentă, prin poştă electronică, la Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 ianuarie 2021 .

Prin urmare, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1534 A din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Privitor la excepţia netimbrării, invocată de intimatul-pârât B., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia pentru următoarele considerente:

În drept, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: (…) c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant."

Prin decizia care face obiectul prezentei căi de atac, se reţine că instanţa de apel a aplicat sancţiunea anulării cererii de apel ca urmare a constatării neîndeplinirii de către apelanta reclamantă a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, recurenta reclamantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, fiind astfel pe deplin respectate prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că la data de 25 februarie 2021, recurenta reclamantă s-a conformat obligaţiei legale de achitare a taxei judiciare de timbru, comunicate acesteia conform adresei aflate la fila x, şi a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.

Examinând, în continuare, admisibilitatea cererii de recurs din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la excepţia nulităţii invocată de intimatul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, prevede următoarele:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

În cauza de faţă, se constată că prin decizia civilă nr. 1534/A/2020 din 13 noiembrie 2020, ce face obiectul căii de atac pendinte, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia netimbrării apelului formulat de apelanta-reclamantă A. şi, în consecinţă, a anulat apelul declarat reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 148/2019 din 16 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă, ca netimbrat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. (1) raportat la cele ale art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că apelanta reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală ce îi incumba de achitare a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că prin citativul emis la data de 22 mai 2021, curtea de apel a încunoştiinţat reclamanta că în vederea soluţionării apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 148/2019 din 16 septembrie 2019, Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă, aceasta are obligaţia de a depune la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5103 RON, (conform dovezii aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nr. 97/94/2018).

Înalta Curte reţine că, deşi recurenta-reclamantă se prevalează, prin cererea de recurs, de motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din verificarea argumentelor inserate în cuprinsul memoriului de recurs, nu poate fi identificată vreo situaţie care să poată fi încadrată în ipoteza vizată de norma legală menţionată.

Astfel, în susţinerea recursului, reclamanta a învederat că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru în contextul în care, în opinia sa, în raport de prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu cele ale art. 19 şi art. 27 alin. (1) din C. proc. pen., şi faţă de obiectul pricinii deduse judecăţii, era scutită de la plata acesteia, fără a critica în vreun fel modalitatea în care instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea normelor de drept procesual civil care au condus la soluţia de anulare, ca netimbrat, a apelului, şi care ar fi putut fi circumscrise motivului de casare invocat.

Înalta Curte reţine că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, în contextul în care obiect al judecăţii cererii de recurs îl constituie exclusiv legalitatea soluţiei curţii de apel de anulare, ca netimbrate, a cererii de apel, Înalta Curte reţine că eventualele critici de nelegalitate ar fi trebuit să vizeze o pretinsă aplicare greşită de către instanţa de apel a normelor de drept procesual care stabilesc regimul sancţionator în ipoteza neachitării taxei judiciare de timbru, şi care impun ca cererii de apel să i se ataşeze dovada plăţii acesteia, respectiv existenţa unui viciu de procedură în ceea ce priveşte comunicarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate în apel. Or, în absenţa oricăror argumente care să vizeze aplicarea şi interpretarea greşită de către curtea de apel a normelor de procedură care au întemeiat soluţia contestată, instanţa de recurs nu poate proceda la controlul de legalitate, în condiţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În plus, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, se reţine recurenta care s-a limitat în a invoca faptul că i-a fost încalcat dreptul de acces la instanţă, a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului; or, calea extraordinară de atac a recursului pendinte nu poate suplini eventuala omisiune a părţii de a exercita calea specială de atac prevăzută de lege împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În acest sens, cu privire la posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existenţa obligaţiei de plată a taxei de timbru, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 24 februarie 2015, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuându-se în sensul în care, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, a decis că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Este de necontestat că decizia în recursul în interesul legii anterior menţionată vizează dispoziţiile Legii nr. 146/1997, neincidentă cauzei pendinte. Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare sunt reluate în art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, act normativ aplicabil în prezentul litigiu, astfel încât raţionamentul expus de instanţa supremă în considerentele deciziei nr. 7/2014 este aplicabil pentru identitate şi în pricina prezentă, făcând ca argumentele recurentei care aduc în discuţie caracterul netimbrabil al acţiunii nu pot face obiect al cenzurii în cadrul recursului de faţă.

Astfel, existenţa reglementării speciale relative la menţionata cale de atac impune concluzia priorităţii şi exclusivităţii utilizării acestei proceduri, şi, implicit, o interdicţie de verificare, în recurs, a caracterului timbrabil al cererii.

În plus, recurenta reclamantă nu a combătut aspectele reţinute în decizia recurată referitoare la împrejurarea că, deşi a avut posibilitatea de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar, nu înţeles să se prevaleze de un atare mijloc procedural, creat de legiuitor tocmai pentru a înlesni părţilor accesul la justiţie şi nici nu a argumentat, prin trimitere la poziţia sa sau la circumstanţele particulare ale cauzei, eventual lipsa de efectivitate a acestui mijloc procedural sau a cererii de reexaminare, reglementate de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate, că susţinerile sale, în argumentarea încălcarea dreptului de acces la instanţă sunt, în esenţă, circumscrise aspectelor ce pot face obiect al analizei, exclusiv în calea de atac specială, reglementată de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, incompatibile cu structura recursului, şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1534/A/2020 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimatul-pârât B..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1534/A/2020 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.