Rent and land-use claims over leasehold assignable to originally seised court; jurisdictional conflict resolved in favor of Pitești Court.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 22 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata chiriei pentru folosirea unor terenuri situate în comuna Spineni, judeţul Olt, începând cu data expirării fiecărui contract conform tacitei relocaţiuni, şi până la data eliberării terenurilor, obligarea la încheierea unor noi contracte de închiriere, iar în caz de refuz de încheiere a unor noi contracte, să fie obligată pârâta să elibereze suprafeţele de teren închiriate, să predea terenul în starea iniţială pe baza unui proces-verbal de predare-primire.

La data de 24 decembrie 2020, pârâta a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a actelor de proprietate invocate de reclamant, iar în subsidiar obligarea reclamantului la recunoaşterea şi respectarea dreptului de servitute legală instituit în favoarea pârâtei asupra terenului aferent exploatării sondei 1004 Vata, asupra suprafeţei aferentă platformei de depozitare materiale Parc 18 Vata, cu privire la cele 4 conducte subterane ce au făcut obiectul contractelor de închiriere.

Prin sentinţa civilă nr. 1124/2021 din 18 februarie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

În motivare, această instanţă a reţinut, cu privire la competenţa teritorială, că întrucât acţiunea derivă dintr-o îngrădire legală a dreptului de proprietate imobiliară, respectiv o servitute legală instituită în favoarea pârâtei asupra terenului aferent exploatării sondei 1004 Vata, respectiv asupra suprafeţelor aferente platformei de depozitare materiale Parc 18 Vata, subsolului căreia se află 4 conducte subterane, aşa cum reiese din art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004, sunt incidente prevederile art. 117 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul.

Cum imobilul în privinţa căruia a fost instituită servitutea legală se află în comuna Spineni, judeţul Olt, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Corabia, reiese că aceasta este instanţa competentă teritorial.

Învestită prin declinare, Judecătoria Corabia, prin sentinţa civilă nr. 517 din 24 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina,

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că acţiunea formulată de reclamant are ca obiect pretenţii derivate din dreptul de folosinţă asupra terenului afectat de conducte de ţiţei, sonde şi platforme de depozitare, iar cererea reconvenţională priveşte nulitatea unor acte de proprietate şi recunoaşterea unui drept de servitute în favoarea pârâtei asupra terenului aferent exploatării sondei 1004 Vata, asupra suprafeţei aferentă platformei de depozitare materiale Parc 18 Vata, asupra suprafeţei în subsolul căreia se află 4 conducte subterane, potrivit art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004.

Or, în temeiul prevederilor art. 117 din C. proc. civ. şi având în vedere locul situării terenului, comuna Spineni, judeţul Olt, competenţa teritorială este una exclusivă, instanţa competentă fiind Judecătoria Slatina, în circumscripţia căreia se află situat imobilul.

Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 3556 din 06 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă. Astfel, reclamantul poate introduce cererea atât la instanţa în cărei circumscripţie îşi are domiciliul/sediul pârâtul, cât şi la instanţa de la de la locul de situare a imobilului. În speţa pendinte, această alegere a fost efectuată în momentul introducerii cererii la Judecătoria Piteşti, unul din efectele introducerii cererii de chemare în judecată fiind stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea, în ipoteza competenţei teritoriale alternative.

Prin urmare, introducerea cererii de chemare în judecată exprimă opţiunea reclamantului pentru una dintre instanţele deopotrivă competente, în acord cu prevederile art. 116 din C. proc. civ., astfel că ulterior reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii făcute şi pârâtul nu poate cere declinarea competenţei.

De asemenea, această instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ. având în vedere că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, în principal, iar în subsidiar, pentru obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract, respectiv pentru obligarea pârâtei la predarea terenului ca urmare a încetării contractului de închiriere.

Totodată, pretenţiile reclamantului nu sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 238/2004, care reglementează servitutea legală asupra terenurilor de acces la perimetrele de exploatare, în schimbul unei rente, ci pe art. 6 din acelaşi act normativ, care reglementează dreptul de folosinţă a terenurilor necesare efectuării operaţiunilor petroliere, art. 7 din Legea nr. 238/2004 fiind invocat de pârâtă reconvenţional, însă, conform art. 123 C. proc. civ., cererile incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar acestea ar atrage competenţa materială sau teritorială a alte instanţei judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru argumentele ce urmează:

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea într-o manieră diferită, de către instanţele învestite cu soluţionarea cauzei, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială relativă, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată, pe de o parte, iar pe de altă parte, de modalitatea în care instanţele au determinat natura raportului juridic litigios (pe de o parte s-a reţinut incidenţa normelor reglementează o competenţă teritorială absolută în favoarea locului situării imobilului, apreciindu-se că ar fi o acţiune reală, iar pe de altă parte, s-a apreciat că acţiunea este una personală care derivă din încheierea unui contract de locaţiune a unui imobil, reglementată de norme de competenţă de ordine privată).

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect o acţiune în răspundere civilă contractuală, reclamantul solicitând, în principal, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a suprafeţei de teren (situate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slatina) teren ce a făcut obiectul al unor contracte de închiriere, încheiate cu pârâta, persoană juridică, cu sediul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti.

Astfel, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 22 iulie 2020, reclamantul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei B. S.A. la plata contravalorii chiriei aferente utilizării unor terenuri situate în comuna Spineni, judeţul Olt, începând cu data expirării fiecărui contract de închiriere şi până la data eliberării terenurilor, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la încheierea unor noi contracte de închiriere, iar în caz de refuz pârâta să fie obligată la eliberarea suprafeţelor de teren închiriate, la predarea acestora în starea iniţială, pe baza unui proces-verbal de predare-primire.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 4 că în afara de instanţele prevăzute în art. 107-122 mai sunt competente: instanţa locului unde se află imobilul, pentru cereri ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului pendinte, prin care reclamantul, în calitate de locator,urmăreşte obligarea pârâtei, în calitate de locatar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului care face obiectul contractelor de închiriere, devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., anterior enunţate,

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

În aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Piteşti.

Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în cauza de faţă, se constată că pârâta deşi a formulat întâmpinare, în cuprinsul acesteia a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prescripţiei dreptului material la acţiune, neînţelegând să invoce şi excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

În atare situaţie, Înalta Curte reţine că, în cauză, instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată nu era îndrituită să pună în discuţie, din oficiu, propria competenţă teritorială de soluţionare a pricinii, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti fiind invocată din oficiu, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, împrejurarea că pârâta B. S.A. a formulat cerere reconvenţională în cuprinsul căreia a pretins existenţa în favoarea sa a unui drept real de servitute legal asupra imobilului în discuţie, nu atrage incidenţa dispoziţiilor imperative ale art. 117 din C. proc. civ. care stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, de vreme ce cererea reconvenţională păstrează caracterul unei cereri incidentale, iar în acord cu dispoziţiile art. 123 din C. proc. civ.:

"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120" (care vizează cererile privitoare la insolvenţă sau concordatul preventive, care nu sunt incidente în cauză).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.