Loan simulation suit stays dead as appeal over late filing time-barred.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. 1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 20 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut, autentificat sub nr. x la data de 28 iunie 2013 de către C..

1.2 Sentinţa pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5428 din 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2018.

1.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1686 din 10 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.4 Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 1744 A/2020 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins apelul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca tardiv formulat.

1.5. Calea de atac formulată în cauză

La data de 01 martie 2021, împotriva deciziei civile curţii de apel a exercitat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 martie 2021.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 1744 A/2020 din data de 11 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie, şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

În argumentarea criticii de nelegalitate invocate, după expunerea situaţiei de fapt care a generat promovarea demersului juridic şi prezentarea unor aspecte de ordin doctrinar cu privire la instituţia simulaţiei, reglementate de prevederile art. 1289 din C. civ., (filele x din memoriul din recurs), recurentul-reclamant a învederat că, în mod greşit, în raport de ansamblul probator administrat în faţa primei instanţe, Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile privind constatarea simulaţiei cu privire la contractul de împrumut, autentificat sub nr. x la data de 28 iunie 2013 de către C..

În continuare, a susţinut că, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că apelul a fost exercitat cu nesocotirea termenului legal, faţă de împrejurarea că reclamantul a intrat în posesia sentinţei tribunalului la data de 12 septembrie 2019, iar apelul a fost exercitat la data de 11 octombrie 2019, deci cu respectarea termenului legal de 30 de zile.

1.6. Apărările formulate în cauză

La 04 mai 2021, intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că, în mod legal, instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de apel şi a respins calea de atac, ca tardiv exercitată.

La data de 22 iunie 2021, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, nedovedite.

1.7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fost fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia curţii de apel, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile recurentului ce vizează respingerea apelului, ca tardiv formulat, vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa cum s-a reţinut şi prin încheierea de admitere în principiu.

Recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că, în mod greşit, s-a apreciat că apelul împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost exercitat tardiv, în contextul în care, susţine că, a intrat în posesia hotărârii la data de 12 septembrie 2019, iar calea de atac a fost formulată la data de 11 octombrie 2019, deci în termenul legal de 30 de zile.

Această critică nu este fondată.

Înalta Curte reţine, din cuprinsul concluziilor scrise depuse de către reclamantul A., existente la filele x ale dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, înainte de pronunţarea hotărârii atacate cu apel, că acesta şi-a indicat domiciliul în Bucureşti şi domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D. din Bucureşti.

Art. 158 din C. proc. civ. dispune că:

"În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156."

Înalta Curte reţine că sentinţa tribunalului nr. 1686 din 10 iulie 2019, împotriva căreia a fost exercitat apelul, respins ca tardiv formulat, a fost comunicată reclamantului la ambele adrese, respectiv la adresa din Bucureşti, str. x, la data de 02 septembrie 2019, respectiv la data de 30 august 2019, la adresa din Bucureşti, str. x, conform dovezilor aflate la filele x ale dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, şi deci cu respectarea prevederilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte"

În aplicarea normelor procesual civile redate, reiese că termenul pentru exercitarea apelului împotriva sentinţei tribunalului, nr. 1686 din 10 iulie 2019 s-a împlinit la data de 30 septembrie 2019.

Conform stampilei aplicate de instantă cu ocazia înregistrării cererii, aflată la dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, apelul reclamantului A. împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost formulat la data de 11 octombrie 2019, cu mult peste termenul legal.

Şi în ipoteza în care termenul pentru exercitarea căii de atac ar fi calculat de la data la care sentinţa apelată a fost comunicată la domiciliul reclamantului din Bucureşti str. str. x, respectiv 02 septembrie 2019, calea de atac ar fi tot tardiv formulată, termenul împlinindu-se la 03 octombrie 2019.

Împrejurarea că, prin cererea de apel, reclamantul A. a indicat un alt domiciliu procesual ales, respectiv la SCA E., din Bucureşti, str. x, nu poate produce efecte juridice în ceea ce priveşte adresa de comunicare a sentinţei pronunţate în primă instanţă de tribunal.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 172 C. proc. civ.: "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Or, în speţa dedusă judecăţii, nu există la dosar dovada că, anterior reţinerii cauzei în pronunţare de către tribunal, 06 iunie 2019, reclamantul A. să fi adus la cunoştinţa primei instanţei vreo schimbare a adresei de comunicare a actelor de procedură, astfel că nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 158 din C. proc. civ., hotărârea fiind comunicată, în mod corect, la domiciliul procesual ales indicat de către parte prin ultimul act depus la dosar înainte de pronunţarea hotărârii, respectiv prin concluziile scrise.

În egală măsură, se observă din analiza actelor dosarului de fond că reclamantul nu a înţeles să formuleze o cerere prin care să comunice tribunalului un alt domiciliu procesual ales nici ulterior datei pronunţării hotărârii apelate, în vederea comunicării acesteia la noua adresă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa apelată, nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost legal comunicată reclamantului A. la data de 30 august 2019, la domiciliul procesual ales indicat, respectiv la Cabinet de avocat D. din Bucureşti, str. x, astfel încât instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că reclamantul a depăşit, prin formularea apelului la 11 octombrie 2019, termenul legal de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Având în vedere că motivele care pot fi invocate prin cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluţionare a apelului, nu poate fi primită nici critica referitoare la fondul raportului juridic litigios dedus judecăţii - recurentul reclamant susţinând că, în mod greşit, prin raportare la probele administrate, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile privind declararea simulaţiei cu privire la contractul de împrumut autentificat sub nr. x din 28 iunie 2013 de către C..

Considerentele deciziei pronunţate în apel vizează exclusiv excepţia tardivităţii formulării cererii de apel, care este o excepţie peremptorie, ce împiedică trecerea la analizarea criticilor ce vizează fondul pricinii, astfel că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., în recurs nu pot face obiect de analiză decât chestiunile litigioase dezlegate prin decizia recurată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.