Timeliness of appellate filing submitted via rapid courier under Article 183(3) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, sub nr. x/2018, la data de 01 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. din România, solicitând să se constate efectuarea plăţii către pârâtă, în temeiul art. 35 din C. proc. civ., raportat la art. 2502 C. civ., şi prescripţia dreptului material la acţiune a pârâtei, în temeiul art. 35 C. proc. civ., raportat la art. 2500, art. 2501 şi art. 2517 C. civ. (art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958).

A arătat că, la data de 09 aprilie 2004, a fost perfectat Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/2004, de BNP C., prin care B. din România a transmis către reclamanta S.C. A. S.R.L. dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafaţa de 86923 mp teren curţi-construcţii, arabil şi drum de exploatare, precum şi construcţiile astfel cum au fost individualizate în contractul de vânzare-cumpărare, imobilul fiind dobândit de pârâtă prin licitaţie în baza procesului-verbal din data de 26 decembrie 1991, transcris sub nr. x/06.01.1993 de Notariatul de Stat Judeţean Vrancea, conform facturilor nr. x şi 2/04.01.1993.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 2500, art. 2501, art. 2502 şi art. 2517 C. civ. (art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958).

Prin sentinţa civilă nr. 8147/2018 din 13 decembrie 2018, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrancea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă la data de 16 ianuarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Vrancea

Prin sentinţa civilă nr. 204/2020 din 30 iunie 2020, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei B. din România, invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. din România, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia civilă nr. 123/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost admisă excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 204/2020 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 123/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a respins apelul, ca tardiv, apreciind eronat că termenul legal pentru a declara apel s-a împlinit la data de 24 august 2020 şi că cererea de apel a fost depusă la 26 august 2020.

Recurenta a susţinut că, în raport de înscrisurile aflate la dosar, ultima zi a termenului impus de lege pentru declararea apelului era la data de 24 august 2020, dată la care reclamanta a transmis cererea de apel, prin serviciul de curierat rapid, astfel cum reiese din înregistrarea făcută de acest serviciu, la rubrica observaţii indicându-se şi conţinutul plicului.

Recurenta a arătat că apelul a fost declarat în termen, chiar dacă la rubrica "confirmare de primire", unde se află şi ştampila Tribunalului Vrancea, este menţionată data de 26 august 2020; în acest sens, recurenta a anexat cererii de recurs AWB-ul emis de serviciul de curierat D. şi confirmarea de primire la Tribunalul Vrancea.

5. Procedura de filtru.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 12 iulie 2021, iar data de 23 iulie 2021, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a învederat că achiesează la concluziile expuse în conţinutul acestuia.

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 123/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pentru motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acordând termen, pentru soluţionarea pe fond a acestuia, la data de 24 noiembrie 2021

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Este de necontestat că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, aşadar, că atunci când legea impune o anumită conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancţiunea nulităţii sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, în caz contrar, intervine sancţiunea prevăzută de lege pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

Devin relevante, astfel, prevederile art. 183 din C. proc. civ. potrivit acestora:

"Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Dispoziţiile art. 183 din C. proc. civ. au ca situaţie premisă întocmirea actului de procedură de către partea interesată în interiorul termenului absolut instituit de lege, dar, din cauza manierei în care partea a ales să se adreseze instanţei, respectiv a modalităţii în care actul de procedură este transmis, acest act ajunge să fie înregistrat la instanţa căreia îi era destinat după împlinirea termenului legal.

Pentru că legea prevede expres că "procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă", de principiu, doar de la momentul marcat de art. 199 alin. (1) din C. proc. civ. - înregistrarea şi conferirea datei certe prin aplicarea ştampilei de intrare - se poate considera că părţile au căpătat drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege şi se produc efecte procesuale ale formulării cererii.

De la acest principiu, în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură, inclusiv a celor prin care se declanşează căile de atac, cum este cazul şi în speţa dedusă judecăţii, art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte două tipuri de excepţii, motivate fie de modalitatea concretă aleasă de parte de comunicare, fie de imposibilitatea practică a părţii de a se deplasa la sediul instanţei.

În cazurile precis şi limitativ enumerate de art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., operaţiunea juridică de a comunica un act de procedură instanţei este valabilă, iar actul procedural astfel transmis produce efectele dorite de parte de la data depunerii la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, iar nu de la data la care acesta este înregistrat la instanţă, normă reluată de altfel, şi de dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, astfel cum a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Conform acestui ultim text, actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS.

În consecinţă, în ipoteza transmiterii actului procedural, prin depunerea la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, acesta este socotit a fi formulat în termenul legal, cu condiţia ca înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare să poarte o dată anterioară împlinirii termenului, aceasta fiind singura dovadă aptă şi necesară a conferi dată certă actului procedural astfel comunicat, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 183 alin. (3) din C. proc. civ.

Procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei pentru cercetarea celor susţinute de către recurentă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 204 din 30 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a fost comunicată reclamantei la data de 23 iulie 2020, conform dovezii aflate la dosarului nr. x/2018 a Tribunalului Vrancea.

În raport de comunicarea efectuată la sediul reclamantei la data de 23 iulie 2020, termenul pentru exercitarea apelului pentru această parte s-a împlinit la data 24 august 2020 (luni) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere.

Cererea de apel formulată de reclamanta A. S.R.L. a fost transmisă curţii de apel, prin serviciul de curierat rapid, la data de 24 august 2020, conform menţiunii din cuprinsul dovezii aflate la dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea sentinţei apelate.

Înalta Curte constată că aşadar, instanţa de apel în mod greşit s-a raportat la data de 26 august 2020, data înregistrării pe rolul curţii de apel a căii de atac reţinând că aceasta "a fost depusă direct la registratura instanţei", fără a observa că cererea de apel a fost transmisă, prin serviciul de curierat.

Înalta Curte reţine că, este real că, la dosarul curţii de apel, la momentul la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, nu se regăseau înscrisurile care să probeze exercitarea de către reclamantă în termen a căii de atac a apelului, singura dată certă fiind cea menţionată pe cererea de apel, aplicată odată cu înregistrarea acesteia pe rolul instanţei (dosarul Curţii de apel Galaţi nr. 3163/213/2018). Această împrejurare nu este însă aptă să justifice ca, în recurs, în prezenţa dovezilor exhibate de parte, care probează formularea în termen a apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 204/2020 din 30 iunie 2020 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, Înalta Curte să aprecieze în sensul soluţiei deja pronunţate de curtea de apel, fără a aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, reglementat şi garantat de prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz contrar, s-ar ajunge ca ingerinţa în dreptul de acces la o instanţă independentă al recurentei să fie una disproporţionată între scopul vizat, mijloacele utilizate şi interesul părţii de a-şi vedea protejat dreptul pretins.

În consecinţă, Înalta Curte constată că părţii apelante i s-a produs o vătămare procesuală esenţială, reprezentată de respingerea apelului ca tardiv ca urmare a constatării de către instanţă a intervenirii sancţiunii decăderii care nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor de apel, ceea ce echivalează cu împiedicarea dreptului părţii de acces la calea de atac a apelului.

Ca atare, Înalta Curte reţine a fi fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 178 alin. (2) şi (3) lit. b) C. proc. civ.. astfel cum deja s-a arătat, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 183 alin. (3) C. proc. civ., art. 468 alin. (1) C. proc. civ. şi a aplicat în mod eronat sancţiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea ca tardiv formulat a apelului declarat de către reclamanta A. S.R.L.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 123/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecarea apelului acestei părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 123/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.