Personal liability of association directors for entity debts and relevance of res judicata in separate litigation over underlying invoices

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă la data de 18.11.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F. şi G., obligarea pârâţilor în solidar la: repararea prejudiciului în sumă de 457.753 RON, reprezentând creanţe datorate de asociaţie şi neachitate de pârâţi în perioada 2012-2015; plata, către reclamantă, a sumei de 474.530 RON/an, în perioada 2013-2015, reprezentând beneficiu nerealizat, în total 1.423.590 RON, datorită administrării defectuoase şi a neglijenţei sau nepriceperii de care pârâţii au dat dovadă în exercitarea funcţiilor de membri ai consiliului de administraţie al acesteia; repararea prejudiciului ce va rezulta în urma efectuării unei expertize silvice de identificare a masei lemnoase lipsă din fondul forestier averea asociaţiei, lipsă înregistrată în timpul administrării exercitate de pârâţi şi constatată în anul 2016, cu ocazia demarării demersurilor în vederea efectuării noului amenajament silvic şi a lucrărilor specifice domeniului silvic.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 297, art. 298 C. proc. civ., art. 20 Cod silvic, art. 2, 19 şi 28 din Statutul Asociaţiei, art. 209, art. 213, art. 220, art. 800, art. 803, art. 827, art. 842, art. 850, art. 1350, art. 1385, art. 2016 şi urm. C. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Arad

Prin sentinţa nr. 262/05.12.2018, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins acţiunea.

3. Decizia Curţii de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 87/10.07.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6, 7 C. proc. civ., reclamanta A..

- Întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că în cauză s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 725/R/24.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, cu referire la pag. 20, alin. (4).

Astfel, a arătat că întregul raţionament al instanţei de fond, validat de instanţa de apel, este desfiinţat prin argumentul deciziei invocate, în cauză existând două dosare ataşate unul celuilalt (nr. 1927/108/2017 ataşat la dosar nr. x/2016) în care, pe de o parte, se arată faptul că:

"în dosar nr. x/2017 S.C. Ocolul Silvic Codrii Zarandului S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu A. şi cu chematul în garanţie B., obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate şi a penalităţilor de întârziere în temeiul aceluiaşi contract de prestări servicii indicat mai sus", iar pe de altă parte, în decizia definitivă invocată cu autoritate de lucru judecat se precizează că "facturile pe care reclamanta şi-a fundamentat pretenţiile nu îşi au sorgintea în contractul de prestări servicii silvice".

Recurenta a susţinut că reţinerile instanţei din decizia nr. 725/R/2019, potrivit cărora facturile pe care şi-a întemeiat pretenţiile nu îşi au sorgintea în contractul de prestări servicii silvice, beneficiază de autoritate de lucru judecat pentru că sunt "considerente decisive" şi în lipsa lor nu ar fi posibilă înţelegerea raţionamentului din prezenta cauză care, în respingerea acţiunii, se bazează tocmai pe faptul că "pentru facturi neachitate reclamanta se judecă în alte dosare", "în temeiul contractului încheiat cu un terţ".

Or, atât hotărârea atacată, cât şi cea invocată cu autoritate de lucru judecat, în opinia recurentei, îşi au izvorul, direct sau indirect, în aceleaşi facturi sau în acelaşi contract pus în discuţia părţilor şi asupra cărora cele două instanţe s-au pronunţat contradictoriu.

Recurenta a precizat că prin decizia atacată, instanţa de apel a respins cererea de apel formulată de asociaţie fără a ţine cont de hotărârile definitive ataşate cauzei, în condiţiile în care prin concluziile pe fond consemnate în încheierea de şedinţă din 08.07.2020 a arătat că:"... hotărârea instanţei de fond este contrazisă de cele două hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 725/2019 a Curţii de Apel Timişoara şi decizia nr. 68, ataşată la dosar".

Potrivit recurentei, în aceste condiţii şi cum intimaţii au invocat, prin întâmpinare, "autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 68/27.03.2019 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018", reiese că instanţa de apel nu a ţinut cont de această solicitare a părţilor, nu a analizat-o, deşi soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 prin decizia nr. 725/2019 a Curţii de Apel Timişoara reprezintă un corolar al respectării legii ca urmare a existentei autorităţii de lucru judecat.

Prevalându-se de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu corespunde cu regulile de drept aplicabile, din moment ce s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată prin decizia nr. 725/R/2019.

- Decizia din apel a fost criticată şi pe temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Plecând de la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de control judiciar a copiat considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică, expunerea situaţiei de fapt făcându-se fără administrarea probelor, în condiţiile în care, în susţinerea apelului, a depus probele menţionate.

- Recurenta a susţinut astfel că instanţa de apel, la fel ca instanţa de fond, nu au purces la o minimă analiză a probelor care rezultă din înscrisurile anexate cererii de apel, încălcând dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., privitoare la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, precum şi ale art. 16 din cod, conform cărora probele se administrează de instanţa care judecă procesul.

Concluzionând sub acest aspect, a solicitat a se constata că nu s-a probat, în condiţiile art. 249 C. proc. civ., dacă suma de 457753 RON, corespunzătoare primului petit al cererii, se regăseşte în cele două dosare la care face referire instanţa de fond, acest aspect neregăsindu-se în cercetarea judecătorească a instanţei de apel, care, prin respingerea apelului, a validat o hotărâre nedreaptă ale cărei argumente nu se regăsesc în probele existente, fiind contrazise de hotărârile judecătoreşti definitive invocate.

Potrivit recurentei, nelegalitatea hotărârii atacate constă în validarea hotărârii primei instanţe prin încălcarea art. 13 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. referitor la dreptul la apărare şi a art. 14 alin. (4), (5) şi 6 din cod referitor la principiul contradictorialităţii cu privire la considerentele prin care s-a reţinut că respectivele creanţe fac obiectul altor dosare.

Recurenta a susţinut, de asemenea, că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor niciuna din probele solicitate.

A precizat că instanţa nu a analizat cererea de apel prin prisma motivelor de drept care au stat la baza acţiunii în răspundere şi a faptului că s-a refuzat descărcarea de gestiune de către Consiliul de administraţie, iar Adunarea generală a hotărât introducerea respectivei acţiuni. Potrivit recurentei, ideea conform căreia, cu toate că există prejudicii, acestea aparţin asociaţiei, iar consiliul de administraţie nu are nicio obligaţie pentru administrarea defectuoasă a bunurilor asociaţiei, constituie un raţionament care contravine reglementărilor legale şi statutare, motiv pentru care a solicitat cenzurarea de către instanţa supremă.

A mai arătat că o parte din critici se încadrează şi în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentei, prin aplicarea greşită a unor texte de lege sau chiar prin neaplicarea lor, instanţa de apel a produs un prejudiciu care nu poate fi îndreptat decât prin anularea hotărârii şi rejudecarea pe fond a apelului, în cauză predominând încălcarea principiilor oralităţii şi a dreptului la apărare.

A susţinut că instanţa nu a pus în discuţie probele depuse în susţinerea apelului, răspunsul la solicitarea formulată prin încheierea din 25.09.2019, autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 68/2019, nesoluţionând cererea prin care părţile au fost de acord şi în speţă reclamanta a arătat faptul că apelul nu îi vizează pe intimaţii F. si G..

- Recurenta a mai solicitat a se cerceta/analiza constituirea completului de judecată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în sensul pronunţării hotărârii de un alt judecător decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei sau dacă compunerea completului a fost schimbată cu încălcarea legii, cu referire la încheierea din 25.09.2019.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 29.03.2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

6. Apărări formulate în cauză

La data de 30.10.2020, în termen legal, pârâţii B., C., D., E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Au susţinut că în perioada 2012-2015 în mod constant s-a negat de către o parte din membrii composesori sau de către persoane fizice care nu erau membre ale composesoratului calitatea intimaţilor de reprezentanţi legali, fiind împiedicaţi de a-şi exercita atribuţiile legale şi statutare, dovada stând numeroasele procese civile şi penale dispute în faţa instanţelor.

La data de 11.11.2020 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că actul de procedură depus de intimaţi nu s-a raportat la motivele de casare, fiind o reluare a întâmpinării de la fond.

A mai arătat că la întâmpinare nu a fost ataşată dovada reprezentării convenţionale, sens în care a invocat excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului în exercitarea controlului în legalitate, pe care instanţa de recurs este chemată să îl realizeze asupra deciziei atacate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat deduce judecăţii critici care, pentru motivele ce se vor prezenta, sunt nefondate.

- Astfel, în mod nefondat susţine recurenta că prin decizia atacată s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 725R/24.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul civil nr. x/2017, hotărâre prin care s-a soluţionat în mod definitiv litigiul iniţiat de către Ocolul Silvic Codrii Iancului S.R.L. pentru plata sumelor de bani datorate de asociaţia composesorală în schimbul serviciilor silvice prestate în baza contractului încheiat între părţi nr. x/28.06.2010.

Potrivit recurentei, încălcarea autorităţii de lucru judecat a respectivei decizii ar fi avut loc prin validarea de către instanţa de apel a raţionamentului juridic al hotărârii de primă instanţă dată în acest dosar, raţionament care a avut în vedere, atunci când a respins acţiunea reclamantei îndreptată împotriva foştilor membri ai consiliului de administraţie, că sumele din primul petit al cererii de chemare în judecată reprezintă datorii ale asociaţiei în temeiul contractului încheiat de aceasta cu un terţ, iar nu obligaţii ale membrilor consiliului de administraţie, că aceste creanţe fac obiectul altor dosare şi că "pentru facturi neachitate reclamanta se judecă în alte dosare".

Or, prin considerentele decisive ale deciziei nr. 725/R/24.10.2019 a Curţii de apel Timişoara (dosar civil x/2017) s-a reţinut ca fiind corectă soluţia de respingere a acţiuni în pretenţii îndreptată împotriva asociaţiei composesorale, adoptate de prima instanţă în acel dosar, "reţinând că facturile pe care reclamanta şi-a fundamentat pretenţiile nu îşi au sorgintea în contractul de prestări servicii silvice care conţine reperele necesare pentru a stabili preţul acestora, ci în al doilea înscris - Decizia nr. 4/22.10.2013 - aspectul fiind dovedit atât prin identificarea actului juridic care justifică emiterea, cât şi prin identificarea serviciilor în considerarea cărora au fost emise - servicii de administrare".

Sunt nefondate actualele critici de recurs ale recurentei deoarece este lipsit de relevanţă asupra soluţionării prezentei cauze argumentul decisiv, avut în vedere de instanţele care au soluţionat litigiul nr. 1927/108/2017, pentru respingerea acţiunii în pretenţii iniţiate de terţ împotriva asociaţiei composesorale, respectiv că temeiul care a stat la baza emiterii facturilor (la plata cărora se urmărea a fi obligată asociaţia) nu este dat de contractul de prestări servicii silvice nr. x/28.06.2010 - indicat ca temei al acelei acţiuni de către terţul Ocolul Silvic Iancului S.R.L., ci Decizia nr. 4/22.10.2013 adoptată în consiliul de administraţie al asociaţiei composesorale.

Chiar dacă aspectul temeiului juridic diferit al pretenţiilor afirmate în litigiul anterior de terţul Ocolul Silvic Codrii Iancului S.R.L. împotriva asociaţiei composesorale a fost unul decisiv pentru soluţionarea acestuia (întrucât acţiunea în pretenţii dedusă acelei judecăţi a fost respinsă tocmai în considerarea acestui element), această împrejurare rămâne lipsită de importanţă asupra soluţiei din prezenta cauză, chiar în condiţiile în care prin hotărârea de primă instanţă din acest dosar s-a avut în vedere (şi) faptul că "aceste creanţe - la plata cărora s-a cerut să fie obligaţi pârâţii - fac obiectul altor dosare" ori că "pentru facturi neachitate reclamanta se judecă în alte dosare", între aceste alte dosare fiind menţionat şi cel în discuţie.

În definitiv, elemente ale litigiului înregistrat sub nr. x/2017 şi statuările instanţelor care l-au soluţionat, relevă că reclamanta s-a aflat în relaţii juridice cu terţul Ocolul Silvic Codrii Iancului S.R.L. atât în temeiul contractului de prestări servicii silvice nr. x/28.06.2010, cât şi în baza Deciziei sale nr. 4/22.10.2013, fără ca prin aceasta să se lămurească ceea ce era decisiv prezentei judecăţi, respectiv, de ce ar trebui ca suma de 457.753 RON, indicată ca reprezentând creanţe datorate de asociaţie şi neachitate de pârâţii chemaţi în judecată, să fie pusă în sarcina acestora, astfel cum s-a urmărit prin acţiune.

În acest sens, Înalta Curte reţine că prima instanţă a avut în vedere în respingerea acestor pretenţii, pe lângă împrejurarea circumstanţială că acele "creanţe datorate de asociaţie" fac obiectul altor dosare - aspect combătut de recurentă prin critica sa de recurs -, şi argumentul cu adevărat hotărâtor în adoptarea soluţiei, acela că sumele solicitate cu titlu de prejudiciu constând în creanţe datorate de asociaţie (aşa cum chiar reclamanta indicase în cererea de chemare în judecată) reprezintă datorii ale asociaţiei, iar nu obligaţii ale membrilor consiliului de administraţie, pentru a se justifica obligarea acestora la plata lor.

La rândul său, instanţa de apel arată că, deşi asociaţia poate fi debitorul unor creanţe datând din perioada în care pârâţii s-au aflat la conducerea asociaţiei, această împrejurare reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru a atrage răspunderea lor civilă, în absenţa unui nex cauzal care să rezulte din probe.

De asemenea, instanţa de apel a mai arătat - valorificând aspecte ale lucrului judecat din litigiile nr. 184/238/2016 şi nr. 1927/108/2017, în care reclamanta a fost parte - că simpla împrejurare că Ocolul Silvic Hălmagiu a acţionat A. în instanţă nu poate legitima nici măcar concluzia că sumele indicate de reclamantă ar fi cu adevărat datorate (aceasta, în considerarea dezlegărilor din dosarul nr. x/2016 finalizat prin anularea unei executări silite pornite împotriva reclamantei întrucât s-a reţinut că nu constituie titlu executoriu contractul de prestări servicii nr. x/28.06.2010 şi a celor din dosarul nr. x/2017, finalizat prin respingerea acţiunii în pretenţii împotriva reclamantei, întemeiată pe acelaşi contract de prestări servicii), şi, cu atât mai puţin, că pârâţii (intimaţi) ar trebui să fie făcuţi răspunzători de existenţa acestora.

Prin urmare, raportat la acest context procesual al cauzei pendinte, faptul că prin decizia civilă nr. 725R/24.10.2019 a Curţii de Apel Timişoara s-ar fi avut în vedere respingerea acţiuni în pretenţii a terţului îndreptată împotriva reclamantei, întemeiată pe existenţa contractului de prestări servicii silvice nr. x/20.06.2010, pe motiv că facturile emise cu privire la sumele acolo pretinse au avut la bază, nu acest contract, ci Decizia nr. 4/22.10.2013, este absolut nerelevant.

Astfel fiind, chiar reţinându-se (prin hotărârea de primă instanţă) în datele de fapt ale cauzei pendinte, că "sumele solicitate cu titlu de prejudiciu constând în creanţe datorate asociaţiei (aşa cum arată chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată) reprezintă datorii ale asociaţiei reclamante în temeiul contractului încheiat cu un terţ", prin ceea ce recurenta a demonstrat că s-a dezlegat cu putere de lucru judecat în decizia nr. 725/R/2019, nu se infirmă aspectul fundamental şi hotărâtor pentru care cel dintâi capăt al acţiunii sale pendinte a fost respins ca neîntemeiat, respectiv acela că, de vreme ce este vorba despre obligaţii ale asociaţiei, indiferent de izvorul juridic al acestora, sumele respective nu pot fi văzute/considerate drept obligaţii ale membrilor consiliului de administraţie pentru a-i obliga pe aceştia la suportarea lor.

Neputând avea asupra cauzei de faţă relevanţa pe care recurenta o atribuie dezlegărilor date prin decizia nr. 725/2019 a Curţii de apel Timişoara, anume de a fi unele apte să conducă la reformarea hotărârii de primă instanţă adoptată în cauză, aşa se şi explică raportarea instanţei de apel la această hotărâre judecătorească (pe care curtea de apel a dorit să o cunoască şi a insistat în ataşarea sa la dosar), pe care partea o critică - fără temei însă - a fi una care nu ar fi ţinut cont de cuprinsul său.

Raportându-se la rezultatul definitiv al dosarului nr. x/2017, - fapt realizat atunci când reţine că, respingându-se acţiunea în pretenţii împotriva reclamantei, este incertă şi concluzia că sumele ar fi cu adevărat datorate de aceasta - nu se poate primi critica în sensul că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere apărarea pârâţilor din cauza de faţă (ale căror drepturi şi interese nu pot fi susţinute, apărate ori invocate de reclamantă), întemeiată pe autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 68/27.03.2019 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin decizia nr. 725R/2019 a Curţii de apel Timişoara.

- Nefondate sunt şi criticile recurentei subsumate dispoziţiilor art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a susţinut că decizia din apel ar constitui o hotărâre care copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică şi fără să realizeze o expunere a situaţiei de fapt, în absenţa administrării probelor, deşi pârâta afirmă că ar fi depus probe în apel.

Aceste critici nu pot fi primite, observându-se că, în mod opus celor susţinute de recurentă, decizia instanţei de apel nu face altceva decât să răspundă în mod sintetic, dar şi concentrat tuturor criticilor pe care aceasta le-a adus în apel hotărârii de primă instanţă.

Instanţa de apel a răspuns criticilor reclamantei printr-o argumentaţie proprie, autonomă judecăţilor de valoare utilizate de judecătorul primei instanţe, iar din faptul că i-a validat acestuia raţionamentele şi concluziile neputându-se afirma că hotărârea din apel copiază considerentele sentinţei.

În reţinerea caracterului nefondat al criticii, Înalta Curte are în vedere că o reluare a împrejurărilor/situaţiei de fapt şi de drept ale cauzei, în apel, care să le dubleze pe cele reţinute deja în hotărârea de primă instanţă, nu e necesară atunci când stabilirea lor corectă ori completă nu face obiect al controlului judiciar.

Critica de neadministrare a probelor în apel ori de ignorare a acestora de către curte, iarăşi nu poate fi primită în condiţiile în care instanţa a admis posibilitatea ca asociaţia să fie debitor al unor creanţe datând din perioada administrării activităţii acesteia de către pârâţi (probele pe care susţine că le-a ataşat cererii de apel relevând existenţa mai multor tipuri de datorii ale asociaţiei), însă a relevat că, singură această împrejurare, este insuficientă pentru a atrage angajarea vreunei forme a răspunderii acestora pentru datoriile asociaţiei, în absenţa unui nex cauzal, adică a unei legături de cauzalitate, care să rezulte din probe, iar nu din simplele prezumţii realizare între minusurile din contabilitatea asociaţiei şi o eventuală culpă a lor în generarea unor pagube. Şi, subliniind din nou faptul că reclamanta nu a elucidat sursa certă şi clar determinată a prejudiciului a cărui reparaţie a reclamat-o, instanţa de apel arată pentru a doua oară în considerentele hotărârii sale că indicarea concluziilor balanţei contabile nu poate constitui fundamentul suficient al admiterii acţiunii urmărite de asociaţie.

Astfel fiind, nu poate fi conformă cercetării judecătoreşti realizate în apel afirmaţia reclamantei, că instanţa nu ar fi purces la o minimă analiză a probelor (înscrisurilor) anexate memoriului de apel.

Întrucât procesul civil e unul guvernat de principiul disponibilităţii, nu poate fi văzută ca fondată nici critica de încălcare a rolului activ al instanţei, curtea de apel neavând nimic de probat în legătură cu suma de 457.753 RON. Cea care era cu adevărat datoare în probaţiune era chiar reclamanta şi ea era ţinută să explice şi să probeze un temei legal şi factual pentru care datorii afirmate/indicate ca fiind ale asociaţiei puteau şi trebuiau puse în sarcina foştilor membri ai consiliului său de administraţie.

- Nici criticile de recurs încadrabile în dispoziţiile art. 488 (1) pct. 5 C. proc. civ. nu se dovedesc a fi întemeiate, pe calea acestora recurenta invocând încălcarea dreptului său la apărare şi a principiului contradictorialităţii în legătură cu valorificarea de către prima instanţă în proces a informaţilor privitoare la celelalte două litigii în care ea a fost parte, din consultarea aplicaţiei Ecris, fără prealabila punere în dezbaterea contradictorie a părţilor a situaţiei acestora.

Or, acestei critici susţinute şi în apel, instanţa de apel i-a răspuns suficient de lămuritor, arătând că ea nu poate fi reţinută, pe de o parte întrucât hotărârile judecătoreşti la care tribunalul făcuse referire în motivarea soluţiei sale proveneau din litigii în care reclamanta a fost parte, cunoscându-le, iar pe de altă parte că însăşi reclamanta a făcut trimitere la judecăţile purtate anterior, chiar prin răspunsul său la interogatoriu în faţa primei instanţe (nr. 9).

Nu a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei şi nici principiul contradictorialităţii prin nepunerea în discuţia părţilor a răspunsurilor sale la clarificările cerute de instanţă prin încheierea din 25 septembrie 2019 (răspunsuri depuse prin notele scrise din 6.11.2019), instanţa nefiind ţinută să supună dezbaterii fiecare amănunt al apărărilor susţinute de acestea pe parcursul procesului, cu atât mai puţin lămuririle furnizate la solicitarea instanţei.

S-a reţinut anterior că nu este în măsură reclamanta să invoce vreo vătămare decurgând din pretinsa nepronunţare a instanţei de apel asupra apărării pârâţilor, ce au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 68/27.03.2019 a Tribunalului Arad, şi s-a precizat, totodată, modalitatea în care instanţa a valorificat, totuşi, în proces autoritatea hotărârilor judecătoreşti ce au soluţionat respectivul litigiu.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa de apel a reţinut că pârâţii-intimaţi F. şi G. nu au fost vizaţi prin apelul exercitat de reclamantă, care nu a contestat şi încheierea din 10.01.2018 a tribunalului prin care se stabilise că aceştia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că niciun motiv de nelegalitate a hotărârii nu ar putea fi dedus din ceea ce recurenta a intitulat a constitui o nesoluţionare a cererii sale prin care arăta că apelul său nu viza şi aceste părţi. Notele scrise din 6.11.2019 depuse de reclamantă în lămurirea acestui aspect al cauzei aveau doar rol de clarificare a obiectului şi cadrului procesual din apel şi nu necesitau nici discutarea lor contradictorie şi nici o soluţionare sau o pronunţare din partea instanţei.

În sfârşit, nicio consecinţă procesuală decurgând din judecata înfăptuită în apel nu s-a produs asupra persoanelor arătate, apelul declarat de reclamantă - indiferent că îi viza ori nu pe aceştia - fiind respins, oricum, ca nefondat, iar o eventuală vătămare ar fi putut fi reclamată doar de cei arătaţi, iar nu de reclamantă.

Preluarea lor automată şi menţionarea în antetul hotărârii din apel nu este decât rezultatul unei erori materiale (iar nu de judecată, cum eronat pretinde reclamanta) şi, în tot cazul, consecinţa chemării lor în judecată în faţa primei instanţe, din iniţiativa reclamantei.

- În sfârşit, Înalta Curte reţine că nelegalitatea hotărârii din apel nu se verifică nici pentru motivul de recurs indicat de recurentă cu trimitere la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., observându-se că, aşa cum rezultă din dosarul de apel, compunerea completului de judecată a fost schimbată de două ori în cursul judecăţii cauzei în această etapă procesuală. Drept dovadă stau procesele-verbale regăsite la dosarul de apel, care atestă aceste schimbări şi numele judecătorilor în noua componenţă a completului căruia i-a fost repartizată aleatoriu soluţionarea dosarului.

Ultima componenţă a completului, aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curţi de apel Timişoara nr. 24/26.11.2019, este şi cea în faţa căreia au avut loc dezbaterile asupra apelului şi care a soluţionat cauza prin hotărârea atacată.

În considerarea tuturor acestor motive, reţinând că recursul declarat este nefondat, Înalta Curte îl va respinge în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 87 din 10 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.