Challenge to executive title: Clarification of compensation payment currency and exchange rate timing in expropriation cases

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2019, petenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a formulat contestaţie la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 421A/10.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a Civila, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2091/28.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, petenta a arătat că la data de 12 decembrie 2017, reclamantul a formulat cerere, înregistrată la CNAIR S.A. sub nr. x/12.12.2017, prin care a solicitat ca în termen de 30 de zile, să se efectueze plata sumelor stabilite prin titlul executoriu, respectiv suma de10.862,18 euro, stabilită în etapa administrativă prin expertiza efectuată în acea fază prin cele trei Hotărârile ale CNANDNR S.A. (l euro = 3,53 RON),echivalent în RON, la data de 10.06.2009; 8.852 curo, stabilită prin decizia civilă nr. 42l-A din 10 iunie 2016, echivalent în RON 39.834 RON; 11.079,10 reprezentând cheltuieli de judecată fond şi recurs, stabilite prin decizia civilă nr. 2091 din 28 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Conform titlului executoriu, CNAIR S.A. a achitat suma, în cuantum total de 89256.59 RON, sumă compusă din: valoarea despăgubirilor consemnate în temeiul hotărârilor de stabilire a despăgubitor nr. 330, nr. 345 şi nr. 346 din 10.06.2009, respectiv 38.343,49 RON; valoarea despăgubirii acordate de instanţa de judecată pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1497 mp în sumă de 39,834.00 RON; suma de 11,079,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Petenta a susţinut că deşi a achitat sumele stabilite prin titlul executoriu, reclamantul a înţeles să declanşeze procedura de executare silită împotriva sa, iar încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în data de 08.03.2018, în dosarul nr. x/2018, pentru suma în cuantum total de 102.779,47 RON, compusă din: valoarea de 50.525,30 RON, reprezentând echivalentul sumei de 10.862,18 euro, la cursul 1 euro= 4,6515 RON la data de 08.12.2017 şi valoarea de 41.175,07 Ici, reprezentând echivalentul sumei de 8.852 euro, la cursul de 1 euro de 4,6515 RON la data de 08.12.2017, şi suma de 11.079,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată fond şi recurs, stabilite prin decizia civilă nr. 2091/28.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A precizat, totodată, că în data de 28.03.2018, A. a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită prin care a dispus continuarea executării silite pentru suma de 13.522,88 RON şi suma de 5.020,88 RON reprezentând cheltuieli de executare, respectiv că, în data de 28 martie 2018, A. a emis somaţia de plată nr. x, în temeiul art. 2 din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 22/2002 ca în termen de 6 luni de la primirea somaţiei de plată CNAIR S.A. să efectueze plata sumelor de 13.522,88 RON şi 5.020.88 RON.

A precizat petenta că înţelege să învestească instanţa cu lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 421A/10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a Civila, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2091/28.10.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arătând în esenţă, că există divergenţă în ceea ce priveşte executarea silită, sub aspectul plăţii sumelor stabilite prin acest titlu executoriu, intimatul interpretând titlul în sensul că plata sumelor stabilite în favoarea sa trebuie realizată la cursul euro de data plăţii, deşi din cuprinsul titlului nu rezultă că sumele trebuie achitate la cursul euro-leu din data plăţii, ci că trebuie plătit echivalentul stabilit de către instanţa de judecată la momentul pronunţării hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 1056 din 25 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis contestaţia la titlu reprezentat de decizia civilă nr. 421 A din 10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009 formulată de contestatorul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi a lămurit dispozitivul deciziei, în sensul că despăgubirile stabilite în favoarea intimatului - reclamant se achită la cursul valutar RON/euro la data pronunţării deciziei civile (10.06.2016), iar nu la data plăţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, subsecvent admiterii apelului declarat de Statul Român prin CNAIR (fosta CNADNR), sub aspectul pretenţiilor pecuniare opuse de intimat contestatoarei, dispozitivul deciziei civile nr. 421 A din 10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, reflectă obligaţia contestatoarei de a achita intimatului, în plus faţă de suma stabilită prin Hotărârile CNAIR nr. 330, 345 şi 356/10.06.2009 (de 38343,49 RON) şi pe cea de 39834 RON. În cuprinsul dispozitivului se menţionează faptul că suma de 39834 RON este echivalentul a 8852 euro şi reprezintă contravaloarea suprafeţei de teren de 1497 mp situat în comuna Moara Vlăsiei, judeţul Ilfov (potrivit încheierii din data de 02.09.2016).

Astfel fiind, Curtea a constatat că, în mod contrar susţinerilor intimatului, hotărârea judecătorească nu instituie în sarcina contestatorului obligaţia de a achita o sumă de bani în moneda euro, pentru ca acesta să ridice întemeiat chestiunea cursului valutar aplicabil eventualei conversii, ci o sumă exprimată în moneda naţională, conversia realizându-se la data pronunţării deciziei.

Pentru a conchide astfel, instanţa a reţinut că raportat la modalitatea în care este redactat dispozitivul judecătoreşti, rezultă că la data pronunţării deciziei din apel s-a realizat conversia euro/RON din suma stabilită prin raportul de expertiză evaluatorie, mai exact suma stabilită prin opinia separată elaborată de expert B. pe care instanţa de apel şi-a însuşit-o, în acord cu art. 1 din Regulamentul BNR nr. 7 (V/10813)/1994, cursul valutar avut în vedere fiind menţionat implicit în dispozitiv, de 1 euro=4,5 RON (8852 euro * 4,5 RON/euro = 39834 RON).

Or, în procedura contestaţiei la titlu, instanţa nu mai poate face aprecieri asupra cuantumului despăgubirii aferente suprafeţei de teren de 1497 mp pentru a determina o altă întindere a despăgubirii, în afara celei stabilite prin decizia pronunţată în apel, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat ataşată acestei decizii.

Constatând însă că explicitarea (între paranteze) a modului în care s-a concluzionat că despăgubirea suplimentară cuvenită intimatului, de 39 834 RON, este echivalentul a 8852 euro este aptă să nască neclarităţi de natura celor semnalate de ambele părţi în faza execuţională, în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ., a apeciat că se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 421A/10.06.2016, în sensul că despăgubirile stabilite în favoarea intimatului - reclamant se achită la cursul valutar RON/euro la data pronunţării deciziei civile, aşa cum este menţionat în dispozitiv, iar nu la data plăţii, pentru că nu este îndeplinită premisa pentru această din urmă ipoteză, aceea a stabilirii cuantumului despăgubirii în altă monedă decât cea naţională.

Totodată, curtea de apel a apreciat că excede limitelor învestirii sale, în contextul art. 399 alin. (1) prima teză C. proc. civ. să tranşeze aspecte care ţin de executarea silită propriu-zisă ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2018 instrumentat de BEJ A., cu privire la care părţile au puncte de vedere contrare. Eventuala actualizare a sumei cuvenite cu titlu de despăgubire prin adăugarea diferenţei de curs valutar, în eventuală opoziţie cu dispoziţiile art. 628 alin. (3) sau alin. (4) C. proc. civ. sunt aspecte ce ţin de procedura execuţională, iar nu de instanţa care a pronunţat titlul executoriu care nu poate avea în vedere împrejurări ulterioare pronunţării deciziei.

Împotriva deciziei 1056A din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs recurentul C..

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare, respingerea contestaţiei la titlu formulate de contestatorul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor prin raportare la cursul euro-leu de la data plăţii.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că pentru o corectă evaluare a despăgubirilor, se impune ca plata acestora să fie efectuată la cursul de schimb euro-leu de la data plăţii, aceasta fiind şi raţiunea pentru care expertizele efectuate, atât în faza administrativă, cât şi în cursul judecăţii, au stabilit cuantumul despăgubirilor în euro.

Cum sumele stabilite în euro, cu titlu de despăgubiri, au suferit deprecieri ca urmare a modificării cursului de schimb valutar, euro-leu, se impune actualizarea acestora, potrivit cursului de schimb euro-leu valabil la data plăţii.

Prin urmare, în opinia recurentului, suma totală datorată de contestatoare este de 102779,37 RON, din care a fost achitată doar suma de 89256,59 RON, fără a ţine cont de împrejurarea că suma de 38343,49 RON şi suma de 39834 RON se impuneau a fi actualizate prin raportare la cursul de schimb valabil la momentul plăţii, rămânând, astfel, de achitat diferenţa de 13522,88 RON, rezultată din diferenţele de scurs valutar.

Recurentul a învederat că, însăşi contestatoarea a recunoscut că executarea silită a fost demarată pentru creanţa de 102779,37 RON, astfel cum a fost solicitat prin cererea de încuviinţare a executării silite şi cum reiese din cuprinsul încheierii din 08 martie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.

În susţinerea aceleiaşi critici, recurentul a invocat faptul că stabilirea de către instanţele judecătoreşti a cuantumului despăgubirilor în euro a avut menirea de asigura o valoare cât mai reală a despăgubirilor. Aşadar, se impune ca dispozitivul deciziei curţii de apel să fie interpretat în sensul că plata despăgubirilor stabilite de instanţă în RON, cu menţionarea echivalentului în euro de la momentul întocmirii rapoartelor de expertiză, trebuie să fie efectuată prin raportare la valoarea cursului de schimb leu euro de la data la care se face plata efectivă.

La 12 noiembrie 2021, prin fax, intimatul-contestator Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei recurate.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prioritar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, intimatul s-a prevalat de motivul de casare reglementat prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că deşi s-a invocat incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., recurentul s-a limitat la a susţine că interpretarea dată în contestaţia la titlu, dispozitivului deciziei civile nr. 421A/10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 2 septembrie 2016, este eronată, fiind ignorată diminuarea puterii monedei naţionale, practica constantă a instanţelor de a stabili despăgubirile în moneda euro (ce are drept scop asigurarea unei anumite stabilităţi a datoriei), faptul că, în litigiul soluţionat prin această hotărâre, expertizele au stabilit valoarea despăgubirilor în euro, iar sumele în RON, rezultate în urma convertirii acestor sume, la cursul de schimb de la acea epocă au suferit o depreciere, dat fiind intervalul de timp mare scurs de la data stabilirii despăgubirilor şi data plăţii, se impunea lămurirea titlului executoriu să se facă în sensul de a stabili că plata despăgubirilor stabilite în favoarea sa, trebuia făcută la cursul euro-leu de la data plăţii, numai în acest fel fiind conservată valoarea reală a sumelor respective.

Or, nu se poate ignora faptul că, în speţă, curtea de apel, reţinând că s-a solicitat, pe calea contestaţiei la titlu, lămurirea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-o cauză supusă prevederilor vechiul C. proc. civ., a stabilit că sunt aplicabile prevederile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, iar această statuare, privind legea procesual civil aplicabilă cauzei nu a fost contestată în recurs, criticile recurentului nefiind circumscrise acestui aspect litigios al cauzei.

Analizând, în limitele stabilite prin cererea de recurs, criticile recurentului, Înalta Curte, reţine că reglementând contestaţia la titlu, dispoziţiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. (similar celor inserate în art. 712 alin. (2) din noul C. proc. civ., impun concluzia că acest mijloc procedural poate fi utilizat în ipoteza în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Din interpretarea prevederilor legale menţionate, rezultă că, nefiind o cale de atac de retractare, ci un mijloc procedural specific etapei executării silite, pe calea contestaţiei la titlu nu se poate urmări decât explicitarea titlului executoriu, în sensul elucidării acelor aspecte care îngreunează sau fac imposibilă executarea silită numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu.

Astfel, în cadrul contestaţiei la titlu ce vizează o hotărâre judecătorească, trebuie observat că întrucât dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin diferiţi parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării. Aşadar, în acest caz particular, contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat în procedura de executare silită, determinând limitele în care va trebui să se desfăşoare executarea acestuia.

În cadrul contestaţiei la titlu ce vizează o hotărâre judecătorească nu se pot pune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt sau de drept soluţionate deja în procesul de fond şi nu pot fi invocate motive circumscrise unor chestiuni de fond care să pună în discuţie, în faţa instanţei de executare, legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii pe care se întemeiază executarea silită şi stabilităţii raporturilor juridice.

În consecinţă, aspectele care ţin de fondul dreptului şi considerentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii ce constituie titlu executoriu nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei la titlu, ci puteau fi valorificate exclusiv prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare deschise părţii în procedura soluţionată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu.

Altfel spus, contestaţia la titlu nu este un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor în scopul de a se anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare, ci pe calea contestaţiei la titlu se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul creând în acest fel posibilitatea ca instanţa emitentă a titlului să interpreteze şi să expliciteze dispozitivul hotărârii puse în executare, în măsura în care acesta cuprinde dispoziţii neclare sau echivoce, aducând lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăţi a hotărârii pronunţate.

Or, raportat la argumentele subsumate memoriului de recurs, Înalta Curte, constată că acestea nu numai că nu combat în niciun fel silogismul judiciar care a explicitat soluţia adoptată prin hotărârea criticată în recursul de faţă, ci vizează însăşi fondul cauzei soluţionate prin hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, tinzând la modificarea acesteia, contrar cerinţelor stabilite în art. 399 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, trebuie observat că, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la titlu s-a raportat, în mod judicios, la modalitatea în care a fost redactat dispozitivul deciziei civile nr. 421A/10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 2 septembrie 2016, reţinând că prin acesta nu se instituie în sarcina contestatorului obligaţia de a achita o sumă de bani în moneda euro, pentru ca acesta să ridice întemeiat chestiunea cursului valutar aplicabil eventualei conversii, ci o sumă exprimată în moneda naţională, conversia realizându-se la data pronunţării deciziei.

De asemenea, s-a reţinut că din lecturarea titlului executoriu, reiese că, la data pronunţării acestei hotărâri, în dispozitiv, prin menţionarea cuantumului despăgubirii în RON şi explicitarea între paranteze a acestui cuantum ca fiind echivalentul a 8852 euro, s-a realizat deja conversia euro-leu din suma stabilită prin raportul de expertiză întocmit de către expertul B., conform prevederilor art. 1 din Regulamentul BNR nr. 7 (V/10813)/1994, cursul valutar valorificat de către instanţa care a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu fiind cel de 1 Euro=4,5 RON (de la data pronunţării hotărârii supuse lămuririi în contestaţia la titlu).

Or, trebuie observat că, în recurs, nu se contestă aceste statuări, ci recurentul susţine, în acord cu cele reţinute prin decizia civilă recurată că despăgubirile au fost stabilite prin titlul executoriu, în RON, pretinzând însă, că menţionarea în dispozitiv, între paranteze, a echivalentului în euro de la data întocmirii rapoartelor de expertiză al sumei stabilite în RON, ar justifica lămurirea titlului executoriu în sensul că determinarea despăgubirilor trebuie realizată prin raportare la cursul de schimb euro-leu de la data plăţii.

În alţi termeni, în opinia recurentului, o atare modalitate de redactare a dispozitivului deciziei recurate ar impune ignorarea conversiei euro-leu deja realizată în dispozitivul titlului executoriu şi înlocuirea acesteia cu luarea în considerare a cursului euro- leu de la data plăţii efective a despăgubirilor.

Raportat însă la circumstanţele concrete ale cauzei, anterior prezentate, în absenţa unei menţiuni exprese în cuprinsul dispozitivului care să prevadă drept criteriu de determinare a cuantumului despăgubirilor valoarea cursului de schimb valabil la data plăţii, solicitarea recurentului de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate acestuia prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu, prin raportare la cursul de schimb euro-leu valabil la data plăţii, justificată prin argumentele expuse în cuprinsul memoriului de recurs, presupune o adăugare la dispozitivul deciziei civile pe care se întemeiază executarea silită, aşadar o modificare a dispozitivului, incompatibilă cu procedura contestaţiei la titlu.

Ca atare, în mod corect a apreciat curtea de apel, prin hotărârea supusă cenzurii în recurs, în cauza de faţă, că, în procedura contestaţiei la titlu nu pot fi realizate aprecieri contrare asupra modalităţii de determinare a cuantumului despăgubirilor stabilite irevocabil în favoarea reclamantului (în sensul aplicării unui alt curs euro-leu, determinat prin luarea în considerare a momentului plăţii), pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat ce îi este ataşată acestei decizii.

În consecinţă, argumentele recurentului care fac trimitere la jurisprudenţa instanţelor, respectiv, susţinerile acestuia în sensul că s-ar fi ignorat diminuarea valorii monedei naţionale, practica părţii adverse de a achita despăgubirile cu întârziere sau necesitatea asigurării stabilităţii creanţei, nu pot susţine, în mod fondat, calea de atac a recursului exercitat în cauză, având în vedere că prin intermediul acestora se încearcă, în mod nepermis, o modificare a drepturilor recunoscute recurentului, drepturi deja stabilite şi recunoscute prin titlul executoriu, depăşindu-se astfel, limitele judecăţii unei contestaţii la titlu care presupune lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu.

Nici argumentele recurentului care aduc în discuţie probele administrate (expertiza judiciară) în litigiul soluţionat prin hotărârea ce reprezintă titlul executoriu şi necesitatea stabilirii în favoarea sa a unor despăgubiri care să reprezinte valoarea reală a imobilelor expropriate, nu au aptitudinea de a evidenţia incidenţa unui viciu de legalitate hotărârii criticate în prezentul recurs.

În acest sens, nu poate fi ignorat faptul că, în speţă, recurentul a avut la dispoziţie o cale procedurală în care putea valorifica o asemenea critică.

Or, aşa cum rezultă din decizia civilă nr. 2091 din 28 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin motivele de recurs formulate de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 421 A din 10.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, acesta nu a criticat soluţia privind cuantumul despăgubirilor aferente terenurilor care au făcut obiectul hotărârilor CNAIR nr. 330, 345 şi 356/10.06.2009, respectiv pentru suprafaţa de teren de 1497 mp, deşi recursul astfel exercitat reprezenta singurul remediu procesual prin care s-ar fi putut realiza controlul legalităţii soluţiei pronunţate sub aspectul modalităţii de determinare a prejudiciului, inclusiv prin raportare la cursul de schimb euro-leu aplicabil, rezumându-se a critica soluţia curţii de apel exclusiv din perspectiva neacordării despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a fărămiţării suprafeţei de 7000 mp, raportat la suprafaţa de 5562 mp, rămasă în proprietatea acestuia, respectiv a modalităţii în care curtea de apel a soluţionat cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, nefiind contestate în recursul astfel formulat, nici cuantumul despăgubirilor şi nici modalitatea de calcul de către instanţă a despăgubirilor acordate pentru exproprierea terenurilor, conform hotărârilor CNAIR nr. 330, 345 şi 356/10.06.2009, respectiv a terenului în suprafaţă de 1497 mp, aceste aspecte au intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurare, fără a mai putea fi puse în discuţie, ulterior, nici prin intermediul contestaţiei la titlu.

Aşa fiind, câtă vreme hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată în urma unui proces ce s-a desfăşurat cu respectarea tuturor garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă căilor de atac stabilite de lege, imposibilitatea invocării acestor argumente de drept şi de fapt, pe calea prezentei contestaţii la titlu nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie al recurentului, de vreme ce acesta a avut posibilitatea să formuleze aceste apărări cu ocazia soluţionării fondului cauzei sau a exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Ca atare, în mod corect, curtea de apel a apreciat că pe calea prezentei proceduri judiciare, nu mai putea reanaliza fondul litigiului, reţinând corect, că în aplicarea dispoziţiilor art. 399-art. 400 C. proc. civ., instanţa învestită cu analiza contestaţiei la titlu nu poate face aprecieri asupra cuantumului despăgubirii aferente suprafeţei de teren expropriate pentru a determina o altă întindere a despăgubirii, în afara celei stabilite prin decizia pronunţată în apel, sau adăugând alte repere de determinare a cuantumului despăgubirii, care nu se regăsesc nici în dispozitiv şi nici în considerente, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat ataşată acestei decizii.

În consecinţă, în mod corect curtea de apel a reţinut că titlul executoriu nu poate fi lămurit în sensul pretins de către recurent, criticile formulate de recurent fiind nefondate.

Nici argumentul vizând faptul că, în speţă, a fost pronunţată o încheiere de încuviinţare a executării silite, prin care a fost autorizat executorul judecătoresc să execute silit contestatoarea, nu este de natură a conduce la o altă concluzie, de vreme ce această încheiere fiind dată într-o procedură necontencioasă, este lipsită de autoritate de lucru judecat, conform art. 337 din vechiul C. proc. civ. (similar art. 666 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu art. 535 din acelaşi cod).

Faţă ce cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul C. împotriva deciziei nr. 1056A din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul C. împotriva deciziei nr. 1056A din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2021.