Acquisitive prescription appeal rejected for filing after the statutory 30-day deadline

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 07 martie 2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat de către Primarul General, să se constate că, în temeiul uzucapiunii cu joncţiunea posesiilor, a dobândit proprietatea imobilului din Bucureşti, str. x compus din teren în suprafaţă de 1300 m.p. şi construcţia compusă din 3 camere, hol, bucătărie, baie.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1874/26.09.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primar General; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti reprezentat de către Primarul General; a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 1.264 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. B., raport ce a fost omologat de tribunal; a constatat că reclamantul a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul anterior menţionat, compuse din: C1, cu o suprafaţă construită de 191 m.p., C 2 cu o suprafaţă construită de 45 m.p. şi C 3, cu o suprafaţă construită de 27 m.p., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză construcţii întocmit de expert C..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1799 A din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1874/26.09.2018, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A.. A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. S-a menţinut sentinţa civilă apelată cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire din data de 27 aprilie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, decizia nr. 1799 A din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017 este formulată împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac şi recursul este formulat tardiv.

Totodată, s-a reţinut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că recursul a fost formulat în termenul legal, fiind şi posibilă încadrarea criticilor în unul dintre cazurile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Completul de filtru C9, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 septembrie 2021.

La data de 5 octombrie 2021, recurentul A. a depus punct de vedere prin care a arătat că nu este de acord cu opinia privind tardivitatea recursului, menţionând că recursul este formulat în termenul legal.

Prin rezoluţia din 1 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia tardivităţii, reţinută şi prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 485 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2) - (4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen."

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, aşadar, că atunci când legea impune o conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancţiunea nulităţii sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancţiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 18 decembrie 2020 şi comunicată intimatului reclamant A. la domiciliul procesual ales din Bucureşti, str. x, la data 11 martie 2021, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 12 aprilie 2021.

Pentru comunicarea către instanţă a cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a ales transmiterea prin poştă electronică, aşa cum reiese din extrasul de e-mail, aflat la dosar.

În considerarea prevederilor art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., aşa cum s-a reţinut anterior, în situaţia transmiterii actului procedural prin serviciul specializat de comunicare, menţiunea datei şi orei primirii e-mailului, astfel cum aceasta este atestată de calculatorul instanţei, serveşte ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, motiv pentru care aceasta trebuie ataşată la dosar, pentru ca instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării termenului procedural.

De altfel, una dintre condiţiile pentru îndeplinirea actului de procedură impune ca acesta să relateze, în chiar conţinutul său, faptul că cerinţele legii au fost îndeplinite şi, numai în raport de aceste menţiuni, se poate considera dovedită îndeplinirea lor.

În cauza pendinte, Înalta Curte reţine că dovada datei depunerii actului de către partea interesată o reprezintă extrasul de e-mail de la dosarului de recurs. Din cuprinsul acestuia, se observă că data expedierii cererii de recurs este 14 aprilie 2021, dată în raport de care recursul pedinte este formulat cu depăşirea termenului legal, prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Susţinerea recurentului A., în sensul că decizia recurată i-ar fi fost comunicată la data de 16 martie 2021 nu poate fi primită, având în vedere existenţa la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, fila x verso, a dovezii de comunicare a respectivei decizii, la data 11 martie 2021, necontestată de parte, conform dispoziţiilor art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.. Plicul depus în copie, în dovedire, la dosarul cauzei, având data de 16 martie 2021, nu conţine nicio menţiune din care să se poată deduce că a fost ataşat hotărârii comunicate şi nu se coroborează cu data menţionată pe dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 1799 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 1799 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.