Territorial competence for enforcement objection: enforcing court is the court that authorized execution under unified interpretation of CPC enforcement jurisdiction rules.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2020, la data de 20.11.2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite la care a procedat SEJ B., în dosarul executare nr. x/2019, prin comunicarea somaţiei de plată nr. x, înştiinţării, adresei de înfiinţarea popririi asupra conturilor Ministerului Justiţiei, deschise la Trezoreria Bucureşti, încheierii privind stabilirea creanţei, raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, precum şi împotriva tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare mai sus-menţionat, în contradictoriu cu creditoarea A., în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 63/2008, pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 19.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi deciziei civile nr. 1482/2016 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul a solicitat, ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, anularea somaţiei de plată nr. x şi a adresei de înfiinţare a popririi, precum şi anularea tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de SEJ B., în dosarul de executare nr. 398/E/2019, precum şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2627 din 2 martie 2021, pronunţată de Judecătoria Timişoara, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Timişoara, invocată de instanţă din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispune că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Sediul debitorului Ministerul Justiţiei fiind situat în Bucureşti, str. x, locaţie aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5543 din 22 iunie 2021, pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reţinut instanţa că, luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alţii având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019

A concluzionat că revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare Judecătoriei Oradea, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, competenţa teritorială a acesteia fiind fixată definitiv prin exercitarea dreptului de opţiune al executorului judecătoresc de a sesiza una dintre instanţele de executare determinate în baza normei de competenţă teritorială alternativă instituite de prevederile art. 651 alin. (1), raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 4548 din 4 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. A constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a decide astfel, judecătoria a reţinut că, în aplicarea art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Sediul debitorului Ministerul Justiţiei fiind situat în Bucureşti, str. x, locaţie aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, anularea somaţiei de plată nr. x şi a adresei de înfiinţare a popririi, precum şi anularea tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate de SEJ B., în dosarul de executare nr. 398/E/2019, precum şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită a privit trei debitori, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Bihor, iar prin încheierea nr. 283 din 29.01.2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019

Având în vedere calitatea sa de instanţă de executare, dobândită prin pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite şi având în vedere decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 sus-citată, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.