Negative jurisdictional conflict over statutory venue for contesting real estate compensation decisions under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la data de 24.09.2018, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestaţie împotriva deciziei de compensare nr. x/04.12.2020, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând admiterea contestaţiei formulate şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de completare a deciziei de compensare, raportată la valoarea reală a suprafeţei de 0,24 ha, calculată în raport cu valorile indicate de Grila Notarilor Publici, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 621 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul a reţinut că, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cu care deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 zile de la data comunicării, reţinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1436 din 5 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

A reţinut instanţa aplicabilitatea art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, care arată că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

A mai reţinut că prevederile art. 35 alin. (1) din aceeaşi lege stabilesc instanţa competentă atât din punct de vedere material (secţia civilă a tribunalului), cât şi din punct de vedere teritorial (tribunalul în a cărui circumscripţie se află imobilul).

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă contestaţia împotriva deciziei de compensare nr. x/04.12.2020, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de completare a deciziei de compensare, raportată la valoarea reală a terenului, calculată conform grilelor notariale.

Înalta Curte constată că Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, fără a avea în vedere modificările aduse prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., verificarea competenţei se face raportat la cadrul normativ în vigoare la data sesizării instanţei.

În cauza dedusă judecăţii, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 15 ianuarie 2021, aşadar, acestui litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la data sesizării instanţei.

Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispun în sensul că:

(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul preluat abuziv competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de entităţile menţionate la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013.

Or, în speţă, imobilul vizat în decizia a cărei modificare se solicită este situat în municipiul Caransebeş, judeţul Caraş-Severin.

Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 111/2019, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care se solicită anularea deciziei de compensare emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, iar, în speţă, acesta este situat în raza teritorială a Tribunalului Caraş-Severin, rezultă că, în cauza dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Caraş-Severin.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.