Jurisdictional venue for copyright delict claims: identifying the place of harm as the site of unauthorized public communication rather than the collective management organization's domicile

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 632.50 RON plus TVA înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor punctului 3.12 din decizia ORDA nr. 10/2016 şi decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada 01.07.2019 - 31.03.2020, pentru pensiune şi restaurant, 01.06.2020 - 31.12.2020 pentru pensiune, 01.09.2020-31.12.2020 pentru restaurant, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la A..

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 182.88 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din decizia ORDA nr. 10/2016 şi decizia ORDA nr. 120/2016, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 22.11.2020, conform dispoziţiilor deciziei ORDA nr. 10/2016 şi deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acţiunii, precum şi obligarea la încheierea de autorizaţii sau licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate, pensiune şi restaurant "C.", situate în sat Nicolae Bălcescu, comuna Nicolae Bălcescu, str. x, jud. Bacău.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1166 şi art. 1349 din C. proc. civ., precum şi Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, decizia ORDA nr. 10/2016 şi decizia ORDA .

La termenul de judecată din data de 17 martie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Pogoanele şi a reţinut cauza în pronunţare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 597 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În motivare, această instanţă a reţinut că locul unde s-a produs prejudiciul în sensul prevederilor art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. nu poate fi considerat locul în care trebuia făcută plata, deoarece acţiunea priveşte plata remuneraţiilor în lipsa unei convenţii de stabilire a locului plăţii. Locul indicat de reclamant ca fiind locul plăţii, respectiv municipiul Bucureşti, nu este opozabil pârâtei, pentru că litigiul nu este întemeiat pe existenţa unei convenţii. Competenţa se stabileşte potrivit unui reper previzibil, şi acesta, în domeniul faptei ilicite, nu poate fi locul situării celui păgubit, această interpretare echivalând cu posibilitatea reclamantului de a alege instanţa competentă.

În acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut şi cele statuate de Curtea Europeană de Justiţie în jurisprudenţa sa şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 561/2015 şi nr. 3393/2014.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 548 din 5 august 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în cauză necompetenţa teritorială are caracter relativ, fiind competentă atât instanţa de la sediul pârâtei, conform art. 107 din C. proc. civ., cât şi instanţa de la locul producerii faptei ilicite sau producerii prejudiciului.

A mai arătat că, potrivit art. 130, alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, ceea ce înseamnă că, neputând să o invoce din oficiu, instanţa este ţinută şi de motivele invocate de către pârât în susţinerea acestei excepţii, deoarece admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale pe alte considerente decât cele invocate de pârât echivalează practic cu invocarea acestei excepţii din oficiu. În speţă, fiind invocată necompetenţa doar pe criteriul sediului pârâtei, conform art. 107 din C. proc. civ., instanţa nu putea să o analizeze decât sub acest aspect, nefiind procedurală extinderea analizei sale la competenţa sau necompetenţa sa alternativă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1)din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul a solicitat despăgubiri pentru fapta de comunicare publică de fonograme sau de reproduceri ale acestora şi de prestaţii artistice din domeniul audiovizual, fără autorizarea prealabilă din partea organismului de gestiune colectivă şi fără plata remuneraţiilor cuvenite titularilor ale căror drepturi sunt gestionate de către reclamantul A..

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul poate alege între instanţele competente, conform art. 116 din C. proc. civ.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de determinarea diferită a locului producerii prejudiciului de către instanţele care s-au dezînvestit reciproc de soluţionarea cauzei.

Faţă de modalitatea de utilizare şi de pretenţiile formulate în cauză, prejudiciul este reprezentat de efectul patrimonial negativ suferit de titularii de drepturi prin neplata remuneraţiilor, acceptându-se că acest efect se produce, în primul rând, asupra patrimoniului reclamantului, date fiind atribuţiile organismului de gestiune colectivă.

Astfel, în temeiul Legii nr. 8/1996, reclamantul colectează sumele de bani datorate de către utilizatori cu titlu de remuneraţii, potrivit metodologiilor negociate de către organismul de gestiune colectivă cu utilizatorii, pentru diferitele modalităţi de utilizare, sume pe care, ulterior, le repartizează titularilor, ca regulă, proporţional cu repertoriul utilizat.

Din punctul de vedere al competenţei prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., locul producerii prejudiciului nu este, însă, cel în care pierderea pecuniară ca urmare a neplăţii remuneraţiilor de către un utilizator al repertoriului protejat este resimţită de către reclamantă, ci acela în care se conturează în mod cert efectul patrimonial negativ al faptei ilicite.

În atare context, constatarea prejudiciului de către victimă este un fapt subsecvent producerii acestuia, motiv pentru care nu interesează în determinarea locului producerii prejudiciului.

Mai mult decât atât, alegerea victimei înseşi în privinţa evidenţierii diminuării patrimoniului său nu poate reprezenta reperul prevăzut de norma de competenţă în discuţie, întrucât locul producerii prejudiciului ar depinde întotdeauna de voinţa victimei.

Or, exercitarea manifestării unilaterale de voinţă a reclamantului în cazul acţiunii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală este limitată, potrivit legii, la opţiunea între instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. şi oricare dintre instanţele prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., neputând viza o alegere chiar a locului producerii prejudiciului.

Din punctul de vedere al prejudiciului cert, este relevant faptul că, potrivit metodologiei în vigoare, deţinătorii de restaurante, respectiv de hoteluri, achită sume de bani fixe, al căror cuantum depinde, după caz, de suprafaţa unităţii de alimentaţie publică sau de tipul unităţii de cazare, cu titlu de remuneraţii cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică de fonograme şi de prestaţii artistice din domeniul audiovizual.

Dacă utilizatorul se conformează dispoziţiilor legale şi obţine în avans autorizaţia/licenţă neexclusivă, remuneraţiile pot fi simplu calculate pe baza criteriilor arătate, pentru perioada de timp pentru care s-a acordat autorizaţia achitându-se înainte de utilizarea efectivă.

În schimb, în măsura în care comunicarea publică are loc fără autorizare şi, implicit, fără plata remuneraţiilor, titularii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, conform dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 8/1996.

Aşadar, prejudiciul devine cert după utilizarea efectivă şi poate fi cuantificat în funcţie de spaţiul în care a avut loc respectiva utilizare şi de durata acesteia, pe baza documentelor aflate în posesia utilizatorului.

Faţă de aceste circumstanţe, locul în care devine certă şi, deci, se produce pierderea pecuniară pretinsă de către reclamant este chiar locul în care a avut loc respectiva comunicare publică, anume în restaurantul şi pensiunea situate în judeţul Bacău, sat Nicolae Bălcescu, comuna Nicolae Bălcescu.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.