Usucaption lawsuit barred from cassation appeal by statutory exclusion of adverse possession cases.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând, asupra cererii de deduse judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2019 la data de 7.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit, demisol şi parter în suprafaţă construită totală de 184 mp, teren în suprafaţă totală de 245 mp, construcţie - anexă în suprafaţă totală de 23 mp, având drept de servitute până în stradă, situat în Bucureşti, Bd. x nr. 22 sector 5, corp B, prin efectul joncţiunii posesiilor - a uzucapiunii de 30 de ani şi prin accesiune imobiliară asupra construcţiei edificate pe acest teren, precum şi rectificarea cărţii funciare.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 597/22.06.2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 13.10.2020, sub nr. x/2019.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 597/22.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât B., ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cuprinsul căruia a formulat următoarele critici:

A arătat recurenta că instanţa în mod greşit a reţinut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu s-ar fi depus titlul de proprietate din care să rezulte că acţiunea se judecă în contradictoriu cu moştenitorul adevăratului proprietar al terenului. A mai indicat că, din probele depuse la dosar, a făcut dovada că terenul respectiv nu este al statului sau al unei alte persoane, singurul care ar fi putut ridica vreo pretenţie cu privire la acesta fiind moştenitorul vânzătoarei C..

A precizat recurenta că instanţa de judecată nu a făcut corecta aplicare a dispoziţiilor art. 36 din C. proc. civ., care prevede "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond" şi nu a avut în vedere decizia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2017, referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1845, coroborat cu art. 1847 din C. civ. de la 1864 şi art. 26 din C. proc. civ.

A mai adăugat că trebuie raportată calitatea de proprietar şi la exercitarea prerogativelor de proprietar, autoarea pârâtului trasnmiţând părinţilor săi şi posesia/folosinţa asupra întregii suprafeţe de teren, care era îngrădită conform configuraţiei prezente.

Recurenta a mai criticat faptul că instanţa nu a luat în considerare cărţile funciare din anul 1943 depuse la dosar, din care rezultă că imobilul avea suprafaţa de 300 mp, aceste cărţi reprezentând dovada dreptului de proprietate al vechilor proprietari asupra imobilului, cât şi întinderea acestuia.

Pe de altă parte, recurenta a criticat că instanţa de apel nu a ţinut cont de puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1680/14.12.2010 şi a deciziei civile nr. 129A din 22.03.2012, pronunţare în dosarul nr. x/2009, care au consfinţit calitatea procesuală pasivă a autoarei pârâtului cu privire la imobilul situat în Bulevardul x, Bucureşti, plecând de la prima vânzare către părinţii recurentei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1973.

A conchis recurenta că, din istoricul de rol fiscal, rezultă că autoarea pârâtului, C., figura cu suprafeţe de teren diferite faţă de cele din actele translative de proprietate.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu cunoaşte detalii despre persoana sau persoanele care au exercitat o eventuală posesie sau detenţie precară asupra diferenţei de teren dintre suprafaţa vândută de autoarea sa şi suprafaţa pretinsă a fi uzucapată de către reclamantă. A mai arătat că autoarea sa, C. a dobândit imobilul de la D., iar în contractul de vânzare-cumpărare este menţionată aceeaşi suprafaţă de teren (70 mp casa şi 46 mp curtea), iar nu mai mult, vânzătoarea sa dobândind exact aceeaşi suprafaţă.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta A. a arătat că actele de vânzare-cumpărare nu sunt singurele înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului, fiind necesar să fie examinate cărţile funciare, procesele-verbale nr. x şi y, precum şi raportul de expertiză topografică aflat la dosarul cauzei. Calitatea procesuală pasivă a lui C. a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 1680/2010 şi decizia civilă nr. 129A/2012, pe cale de consecinţă şi moştenitorul său, B., are calitate procesuală pasivă. Din istoricul de rol fiscal al imobilului, emis de Administraţia Finanţelor Publice Sector 5, rezultă că E. a avut în proprietate o suprafaţă de 145 mp.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 1 noiembrie 2021 s-a stabilit termen la data de 23 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2019 la data de 7.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit, demisol şi parter în suprafaţă construită totală de 184 mp, teren în suprafaţă totală de 245 mp, construcţie - anexă în suprafaţă totală de 23 mp, având drept de servitute până în stradă, situat în Bucureşti, Bd. x nr. 22 sector 5, corp B, prin efectul joncţiunii posesiilor - a uzucapiunii de 30 de ani şi prin accesiune imobiliară asupra construcţiei edificate pe acest teren, precum şi rectificarea cărţii funciare.

Prin sentinţa civilă nr. 597/22.06.2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea acestei hotărâri tribunalul a reţinut, în esenţă, că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii întemeiat pe faptul posesiei in termenul prevăzut de lege este o sancţiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungata bunul sau in mina altei persoane. Prin urmare, acţiunea civila formulata de posesorul reclamant, pe acest temei, trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuală pasiva in cauza.

Ca atare, s-a considerat învestit cu o cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului, cât şi asupra construcţiei, în temeiul uzucapiunii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare, tribunalul a reţinut că cu atât mai mult pârâtul nu are calitate procesuală întrucât din extrasul de carte funciară x, din situaţia juridică şi din planul de amplasament al imobilului nu rezultă că pârâtul sau autoarea sa ar fi înscrişi în cartea funciară ca titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul cauzei (fila x,18,120).

Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel reclamanta A., fără a critica faptul că tribunalul nu s-a considerat învestit cu soluţionarea unui capăt de cerere privind accesiunea şi că nu ar fi stabilita calitatea procesuală pasivă şi cu privire la acesta.

În apel, prin decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel a declarat recurs reclamanta A.. Prin recurs nu a fost criticată soluţia dată capătului de cerere privind rectificarea cărţii funciare.

Ca atare, obiectul recursului îl formează decizia referitoare la soluţionarea cererii de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, care a fost respins ca formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 11 martie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Art. 94 pct. 1, lit. j)2) din C. proc. civ. face referire la cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare. Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia uzucapiunii, indiferent de valoare, nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, art. 24 din C. proc. civ. statuând că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod).

Faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia uzucapiunii au fost instituite două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluţiei instanţei de fond într-un litigiu din materia uzucapiunii, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 7 februarie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia uzucapiunii, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în litigii din materia uzucapiunii.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunţată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privinţa litigiilor izvorâte din uzucapiune, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 433A din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., împotriva deciziei nr. 433/A din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.