Admissibility of revision for contrary judgments where res judicata was raised and applied in the subsequent enforcement proceedings

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 15.12.2018, revizuenţii S.C. A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul C., revizuirea deciziei civile nr. 3632/02.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 405A/31.01.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 şi a deciziei civile nr. 183/2018 a Curţii de Apel Oradea din dosarul nr. x/2015.

La data de 28.08.2019, revizuenţii au depus la dosar o cerere cuprinzând dezvoltarea motivelor de revizuire, iar în raport cu conţinutul acestei cereri, la termenul din 05.09.2019, au precizat că invocă drept hotărâre potrivnică doar decizia civilă nr. 405 A/31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu şi decizia nr. 183/2018 a Curţii de Apel Oradea.

Prima hotărâre: prin decizia nr. 405A/31.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - creditoare S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C., împotriva încheierii de şedinţă din data de 05.07.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cea de-a doua hotărâre: prin decizia nr. 3632/02.11.2018, Tribunalul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelurile declarate de apelantul-contestator C., apelantul-pârât B. şi apelanta-intimată S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4955 din 18.03.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis în parte contestaţia la executare, s-a respins cererea de încetare a executării silite pentru suma de 590.000 euro, ca neîntemeiată, s-a respins cererea de anulare a încheierii de încuviinţare executare silită, ca neîntemeiată, s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă, au fost obligaţi apelanţii-creditori la plata către apelantul-debitor a sumei de 2288 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 298A din 26 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţi, aceştia fiind obligaţi la plata către intimat a sumei de 6.993 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs revizuenţii S.C. A. S.R.L. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând, în esenţă, următoarele critici:

- niciunul dintre argumentele citate de curtea de apel din hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se regăseşte în fapt în considerentele deciziei nr. 3632/02.11.2018 a Tribunalului Bucureşti, susţinându-se în mod greşit faptul că prin hotărârea tribunalului a fost analizată deja chestiunea autorităţii de lucru judecat;

- hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, instanţa fiind ţinută la analiza încălcării autorităţii de lucru judecat, neputând proceda la citarea din considerentele hotărârii a cărei revizuire se solicită;

- prin încheierea din 17.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015 s-a reţinut în mod expres faptul că, creditorul a urmat procedura prevăzută de art. 628 alin. (4) C. proc. civ., aspect în raport de care rezultă cu evidenţă că Tribunalul Bucureşti nu a analizat în considerente decizia nr. 504/2016.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 6 august 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare intimatul C., prin care solicită, în principal, anularea recursului iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 2 iulie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire din data de 7 iulie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatului la 17 iulie 2020, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosar.

Prin încheierea din 30 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis în principiu recursul declarat în cauză, iar la termenul de judecată din 28 septembrie 2021, faţă de decesul intimatului C., a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate de recurenţii-revizuenţi vizează faptul că, prin decizia recurată instanţa de revizuire a analizat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în speţă, respingând, ca inadmisibilă, revizuirea pe considerentul că Tribunalul Bucureşti ar fi analizat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Au susţinut că în considerentele deciziei recurate nu se găseşte analiza încălcării autorităţii de lucru judecat, ci se citează eronat susţinerile părţilor sau enumerarea documentelor depuse de aceştia.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Or, recurenţii au reproşat încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept procesual, astfel încât criticile formulate nu se circumscriu cazului de recurs descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi cercetate în contextul art. 488 alin. (1) pct. 5 din cod, ce se referă la încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă şi în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat decizia recurată a realizat o justă interpretare şi aplicare a prevederilor incidente, privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru a opera revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Dispoziţiile legale în discuţie permit revizuirea în situaţia în care există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, nu poate exista o astfel de situaţie în speţă, faţă de soluţiile conţinute de cele două decizii pretins aflate în conflict.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea recurată a reţinut în mod just că în al doilea dosar cu nr. x/2015 a fost invocată autoritatea de lucru judecat, neputând a fi primite susţinerile recurenţilor în sensul că instanţa de revizuire nu a făcut o analiză în acest sens.

Astfel, prin decizia supusă revizuirii, nr. 3632/2.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a constatat că A. S.R.L. a solicitat stabilirea dobânzilor, conform art. 628 alin. (4) C. proc. civ., în cadrul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 05.07.2016, definitivă prin decizia civilă nr. 405A/31.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, această din urmă instanţă reţinând că s-a solicitat stabilirea dobânzii legale penalizatoare în sarcina debitorului, însă "cererea sa este neîntemeiată, deoarece titlul executoriu, respectiv contractul de cesiune de creanţă aut. sub nr. x/26.11.2014 de BIN "E.", stabileşte deja suma de 300.000 Euro, în sarcina debitorului, cu titlu de dobânzi/daune-interese limitate la această sumă, ca accesoriu la creanţa principală".

Prin urmare, motivul pentru care prin decizia nr. 3632/02.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a admis apelul declarat de contestatorul C. împotriva sentinţei civile nr. 4955 din 18.03.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în sensul că a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă, a fost acela că nu se puteau solicita de către creditoarea A. S.R.L. dobânzi la dobânzi, astfel cum s-a statuat anterior.

De altfel, prin încheierea din 17.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, de lămurire a hotărârii supuse revizuirii s-a reţinut, în esenţă, că lipsa lichidităţii creanţei este motivul anulării actelor de executare cu privire la suma de 300.000 euro.

Prin urmare, cum creditoarea A. S.R.L. a solicitat stabilirea dobânzilor, conform art. 628 alin. (4) C. proc. civ., în litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 405A/31.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, însă cererea acesteia a fost respinsă întrucât s-a reţinut că stabilirea unei dobânzi legale peste şi dincolo de dobânda contractuală deja inserată în titlul executoriu, nu pot fi primite susţinerile recurenţilor în sensul că nu ar fi fost analizată autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Aşadar, ca urmare a celor constatate în primul litigiu pe acest aspect, cu privire la solicitarea de dobânzi la dobânzile deja stabilite în titlul executoriu - contractul de cesiune de creanţă, chestiuni ce nu pot fi reevaluate în cel de-al doilea litigiu, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat în cauză s-a ţinut cont de cele tranşate anterior şi s-a constatat lipsa lichidităţii sumei de 300.000 euro, motiv pentru care a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă.

Faţă de cele arătate, condiţia reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existenţa unor "hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", nu este îndeplinită în cauză, raportat la cele două hotărâri pe care revizuenţii le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare.

Este nefondată susţinerea recurentului în sensul că niciunul din citatele din decizia recurată nu s-ar regăsi în considerentele hotărârii a cărei revizuire se cere, prin raportare la conţinutul deciziei nr. 3632/2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă care se regăseşte în dosarul nr. x/2015 şi care poartă semnăturile judecătorilor care au pronunţat-o.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 298 A din 26 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 298 A din 26 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.