Trademark infringement claim over blue-colored pallets: Appeals dismissed, appellate injunction against commercial use of similar color scheme upheld

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.03.2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2018, reclamantele A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei:

a) să fie obligată pârâta să se abţină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile reclamantelor nr. x şi nr. x inclusiv, dar nelimitat la aplicarea împreună sau separat, pe paleţi sau pe ambalaje, a următoarelor însemne: particula verbală "D." şi, respectiv, elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeţi îndreptate spre dreapta, aceste două săgeţi formând litera "C", deţinerea, folosirea, oferirea spre vânzare sau închiriere, închirierea, comercializarea, punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a paleţilor purtând oricare dintre aceste semne, precum şi utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;

b) să fie obligată pârâta să se abţină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu marca naţională a reclamantelor nr. x, inclusiv orice exploatare comercială a paleţilor în formă de paralelipiped dreptunghic, cu zonele laterale vopsite în culoarea albastră, inclusiv prin reproducerea sau fabricarea unor paleţi identici sau asemănători sau prin deţinerea, comercializarea ori oferirea spre vânzare sau închiriere, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea acestora;

c) să fie obligată pârâta să retragă de pe piaţă toţi paleţii purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus, pe care Pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziţia terţilor;

d) să fie obligată pârâta să predea către reclamante toţi paleţii purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus, precum şi cei retraşi de pe piaţă potrivit punctului c) de mai sus;

e) în subsidiar faţă de punctul d), să fie obligată pârâta să distrugă şi să pună la dispoziţia reclamantelor dovada distrugerii tuturor paleţilor purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus deţinuţi de pârâtă la data la care hotărârea devine executorie, dar nu mai mult de 1930 paleţi;

f) să fie obligată pârâta la restituirea cheltuielilor efectuate cu prezentul litigiu, inclusiv taxa de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 1918 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată şi a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 871A din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-reclamante A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1918/18.10.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea. A obligat pârâta C. S.R.L. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naţionale nr. x/22.09.2000 şi mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum şi a mărcii naţionale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul. Respinge cererea pentru rest, ca neîntemeiată.

A menţinut soluţia respingerii cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanţă, ca neîntemeiată.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs atât reclamantele A. S.R.L. şi B., cât şi pârâta C. S.R.L.

Totodată, împotriva unor considerente din decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs incident reclamantele A. S.R.L. şi B..

În motivarea recursului reclamantele A. S.R.L. şi B. au arătat, în esenţă, următoarele.

Hotărârea instanţei de apel de respingere a capătului de cerere privind retragerea de pe piaţă a paleţilor purtând E. este nemotivată, fiind pronunţată şi cu încălcarea normelor de drept material aplicabile.

Instanţa a reţinut sub acest aspect doar faptul că paleţii sunt proprietatea pârâtei, aspect care ar împiedica automat dispunerea măsurii retragerii de pe piaţă a acestora; or, această reţinere a instanţei contravine dispoziţiilor art. 9 din Regulamentul UE nr. 1001/2017, art. 3 6 din Legea nr. 84/1998 şi art. 1l alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005; odată ce s-a constatat că bunurile în discuţie poartă un semn de natură să încalce o marcă înregistrată, instanţa poate ordona măsura retragerii din circuitele comerciale, indiferent cine deţine proprietatea asupra bunurilor contrafăcute.

Hotărârea instanţei de apel de respingere a capătului de cerere privind predarea către acestea ori, în subsidiar, distrugerea paleţilor purtând E. este nemotivată, fiind pronunţată şi cu încălcarea normelor de drept material aplicabile; şi sub acest aspect decizia instanţei de apel este insuficient motivată şi dată cu încălcarea prevederilor art. 1l alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, ale art. 9 din Regulamentul UE nr. 1001/2017 şi art. 36 din Legea nr. 84/1998.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

In motivarea recursului, pârâta C. S.R.L. a arătat în esenţă următoarele.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamante reprezintă o veritabilă acţiune în contrafacere, care a fost definită în doctrina de specialitate ca fiind acel mijloc de protecţie aflat la dispoziţia titularului dreptului asupra mărcii de a solicita terţilor interzicerea utilizării unui semn identic sau similar cu marca, de natură a cauza prejudicii titularului mărcii prin aceea că terţii încearcă să profite de distinctivitatea mărcii înregistrate, de clientela şi vadul comercial formate ca urmare a utilizării mărcii de către titular în scopul obţinerii unor beneficii nelegitime; or, prima instanţă a reţinut în mod corect că aceasta nu foloseşte un semn identic mărcii reclamantelor, ci produse care încorporează aceste semne, puse în comerţ chiar de către reclamante.

Soluţia de interzicere a folosirii în activitatea sa comercială a oricăror semne identice sau similare mărcilor reclamantei, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că acesta foloseşte paleţii pentru transport în baza unei obligaţii legale, este dată cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 84/1998; în speţă nu sunt îndeplinite toate condiţiile cerinţele instituite de lege pentru admiterea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 36 din legea mărcilor, în condiţiile în care cele două societăţi nu acţionează pe aceeaşi piaţă iar paleţii de culoare albastră inscripţionaţi CHEP nu sunt folosiţi în desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate.

Instanţa realizează o distincţie artificială şi fără relevanţă juridică între proprietatea bunurilor corporale (europaleţii înşişi) şi proprietatea asupra bunului incorporal (marca înregistrată).

Prin interzicerea folosirii în activitatea comercială a oricăror semne identice sau similare mărcilor reclamantelor, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, este îngrădit dreptul de proprietate al acesteia asupra celor 1930 de paleţi de culoare albastră inscripţionaţi CHEP, dobândit în temeiul legii şi confirmat prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat - astfel se încalcă dispoziţiile art. 555 alin. (1) C. civ.

Decizia recurată este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor Legii nr. 21/1991; nu poate fi reţinut raţionamentului instanţei de apel potrivit căruia faptele acesteia ar constitui fapte de concurenţă neloială, în condiţiile în care aceasta şi reclamantele nu acţionează pe aceeaşi piaţă, nefiind societăţi concurente; aceasta nu furnizează servicii de închiriere paleţi, ei fiind folosiţi exclusiv în activitatea de manipulare şi transport a materialelor de construcţii produse de societate.

Decizia recurată este nelegală şi sub aspectul modului de soluţionare al apelului exercitat de această parte sub aspectul cheltuielilor de judecată; cât timp reclamantele au învestit instanţa cu 5 capete principale de cerere, toate cu finalitate diferită, dintre acestea fiind admise doar 2 petite, soluţia de respingere a apelului acesteia este consecinţa încălcării prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

În mod nelegal a fost respinsă cererea acesteia de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condiţiile în care hotărârea instanţei de fond a fost schimbată doar în parte.

În motivarea recursului incident, reclamantele A. S.R.L. şi B. au arătat în esenţă următoarele.

În mod nelegal a apreciat instanţa de apel că se impunea analiza dispoziţiilor art. 3 8 din Legea nr. 84/1998 şi art. 15 din Regulamentul UE 2017/1001 privitoare la epuizarea dreptului de marcă, atât timp cât pârâta nu a învestit instanţele cu o astfel de apărare; formularea unei apărări privind deţinerea unui drept de proprietate asupra produselor contrafăcute nu poate fi echivalată cu o apărare privind epuizarea dreptului la marcă.

Apreciază că se impune înlocuirea considerentului instanţei de apel în sensul că "paleţii folosiţi de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un alt considerent din care să rezulte că paleţii pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naţionale figurative nr. x/25.10.2012; în condiţiile în care doar una dintre cele trei mărci figurative ale acestora conţine culoarea albastru, acest considerent poate fi interpretat în sensul că analiza contrafacerii s-ar face comparând o variantă cumulată a celor trei mărci opuse de CHEP cu semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâtă.

În ipoteza admiterii recursului pârâtei, solicită a se dispune ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci ale reclamantelor, în mod separat; analiza contrafacerii prin raportare la o variantă cumulată a mărcilor acesteia încalcă prevederile art. 36 din Legea nr. 84/1998 şi art. 9 din Regulamentul UE 2017/1001.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentele-intimate-reclamante au formulat întâmpinare la recursul C. S.R.L., prin care invocă excepţia nulităţii motivelor de recurs nr. 3,4 şi 5.

Totodată, împotriva recursului reclamantelor a formulat întâmpinare recurenta-intimată-pârâtă C. S.R.L., prin care solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-intimată-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare şi la recursul incident declarat de A. S.R.L. şi B., prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acestuia, excepţia tardivităţii motivelor de recurs invocate prin recursul incident, nulităţii recursului incident pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, precum şi excepţia lipsei de interes cu privire la motivul referitor la înlocuirea considerentelor instanţei de apel.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, ţinând cont de conţinutul raportului, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanţii A. S.R.L. şi B. şi de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului incident în raport de calitatea de recurent principal a părţii care a exercitat această cale de atac invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată având în vedere că reclamantele au calitate de intimate în raport de recursul C. S.R.L., aşa încât recursul incident este admisibil, legea nefăcând vreo distincţie în privinţa admisibilităţii în cazul în care există şi un recurs principal al părţii ce promovează un recurs incident.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii motivelor 3, 4 şi 5 din recursul pârâtei, invocată prin întâmpinare de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi B., aceasta nu este întemeiată, întrucât recursul formulat de pârâtă, poate fi analizat din perspectiva motivului de nelegalitate invocat prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului incident formulat de reclamanţi, invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată, întrucât recurenţii-reclamanţi au invocat faptul că instanţa de apel a analizat, cu încălcarea principiului disponibilităţii, cererea şi din perspectiva art. 38 din Legea nr. 84/1998, precum şi faptul că instanţa ar fi încălcat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 84/1998 atunci când a analizat condiţiile contrafacerii prin raportare la o variantă cumulată a celor trei mărci ale reclamantelor, critici care pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii motivelor de recurs invocate pe cale incidentală, invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că recursul incident poate fi declarat, în conformitate cu prevederile art. 491 coroborat cu art. 474 C. proc. civ., odată cu întâmpinarea la recursul principal, iar aceste două acte de procedură au fost formulate în acelaşi timp, la 2 aprilie 2021.

Cu privire la excepţia lipsei de interes legat de solicitarea făcută prin recursul incident în sensul înlocuirii unor considerente ale instanţei de apel, s-a apreciat că aceasta priveşte verificarea unor chestiuni ce urmează a fi analizate odată cu fondul cauzei.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamantele A. S.R.L. şi B. sunt de reţinut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul acestor motive s-a susţinut că nu ar fi motivată soluţia de respingere a capetelor de cerere privind retragerea de pe piaţă a paleţilor purtând E., predarea către recurente şi, în subsidiar, distrugerea paleţilor purtând aceste mărci.

Din considerentele deciziei atacate reiese că aceste capete de cerere au fost respinse pe motivul că paleţii în discuţie sunt proprietatea pârâtei şi îi poate deţine şi utiliza intern, atâta timp cât nu o face în activitatea comercială, conform celor dispuse prin admiterea capătului principal al cererii.

Aceste considerente finale se coroborează cu cele reţinute anterior în cuprinsul deciziei în sensul că:

- urmare a obligării pârâtei să nu folosească în activitatea sa comercială semne identice ori similare mărcilor în cauză, "intimata poate folosi în continuare bunurile despre care s-a judecat că îi aparţin în mod legitim şi, în plus, prin simpla folosire a unui europalet standard revopsit nu se poate considera că se aduce atingere mărcilor pe care se întemeiază acţiunea, chiar dacă marca x/25.10.2012 reproduce figurativ un palet, nefiind desigur nici scopul înregistrării şi în tot cazul nici prerogativa conferită de marca înregistrată să permită titularului său să interzică terţilor folosirea unui obiect standard precum europaletul."

- "nu este fondat motivul de apel care pretinde că proprietatea dobândită prin efectul posesiei de bună-credinţă nu ar avea nicio consecinţă asupra acţiunii de faţă - dimpotrivă, în măsura în care intimata este proprietar, evident nu poate fi obligată să predea paleţii înseşi reclamantelor, căci s-ar nesocoti dreptul de proprietate stabilit în mod definitiv, însă această proprietate priveşte doar bunurile corporale, respectiv paleţii)."

- "se impune o distincţie netă între proprietatea asupra unor bunuri corporale (europaleţii înşişi), care în virtutea unor hotărâri judecătoreşti anterioare aparţin intimatei-pârâte, şi proprietatea asupra bunului incorporal - marca înregistrată, pe de altă parte. Aceste drepturi coexistă şi pe cale de consecinţă se limitează într-o anumită măsură reciproc în circumstanţele particulare ale prezentei cauze."

Astfel, aceste considerente relevă preocuparea instanţei de apel de a găsi o soluţie proporţională de restrângere a dreptului de proprietate al reclamantei asupra paleţilor în limite rezonabile, astfel încât să fie respectat în acelaşi timp dreptul exclusiv al reclamantelor asupra mărcilor în cauză, ţinând cont de circumstanţele specifice litigiului.

Sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestor motive s-a criticat pe fond soluţia de respingere a capetelor de cerere privind retragerea de pe piaţă a paleţilor purtând E., predarea către recurente şi, în subsidiar, distrugerea paleţilor purtând aceste mărci.

Referitor la capătul de cerere privind retragerea de pe piaţă a paleţilor purtând E., recurentele reclamante au arătat faptul că instanţa de apel pare să considere, cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 100/2005, precum şi ale art. 9 din Regulamentul UE 1001/2017 şi, respectiv, ale art. 36 din Legea nr. 84/1998, că deţinerea proprietăţii asupra bunurilor contrafăcute împiedică automat dispunerea măsurii retragerii de pe piaţă a acestora.

Or, aşa cum s-a reţinut anterior, nu rezultă din motivarea deciziei atacate că instanţa de apel a considerat că, în general, dreptul de proprietate asupra produselor pe care este aplicată marca reclamantelor constituie un impediment pentru dispunerea măsurii retragerii de pe piaţă a paleţilor purtând semne identice sau similare mărcilor reclamantelor.

Instanţa de apel a avut în vedere faptul că paleţii în cauză au o formă obişnuită raportat la paleţii care se găsesc în general pe piaţă, că în procesul dintre părţi judecat anterior, pârâtei i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra paleţilor, instanţa considerând că este posesor de bună credinţă, faţă de culpa reclamantelor care nu au luat măsuri pentru împiedicarea introducerii paleţilor pe piaţă, cu consecinţa înstrăinării lor unor terţi, şi că, raportat la modul de alcătuire a mărcii reclamantelor, care înglobează paleţii, element lipsit de distinctivitate, aceste produse ar putea fi folosite de către pârâtă, fără să încalce dreptul reclamantelor asupra mărcilor în cauză, dacă ar fi înlăturate anumite elemente componente ale mărcii, anume culoarea şi elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeţi îndreptate spre dreapta, care formează litera "C".

Or, chiar potrivit normelor juridice invocate de către recurentele reclamante instanţa are posibilitatea să aprecieze, în funcţie de circumstanţele specifice ale fiecărei cauze, care dintre măsurile prevăzute exemplificativ de lege este de natură să asigure în mod eficient respectarea dreptului exclusiv asupra mărcii, să înlăture consecinţele încălcării şi să prevină încălcările ulterioare, astfel încât aceste măsuri să fie proporţionale cu celelalte posibile drepturi în conflict, de exemplu dreptul de proprietate sau libera concurenţă.

Mai este de remarcat că prin acest capăt de cerere s-a solicitat să fie obligată pârâta să retragă de pe piaţă toţi paleţii purtând mărcile în cauză pe care pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziţia terţilor.

Or, în speţă nu s-a pretins că aceşti paleţi erau identificaţi în vreo modalitate, iar ca situaţie de fapt a rezultat că pârâta punea la dispoziţie clienţilor săi în vederea transportului mărfurilor cumpărate paleţi având o formă comună contra unei garanţii, cu condiţia să fie restituiţi paleţi de acelaşi fel, iar nu un anume tip de palet, sau acelaşi palet primit.

Ca atare, o astfel de obligaţie ar fi fost imposibil de executat de către pârâtă, singura posibilitate ca acest gen de paleţi să ajungă la pârâtă fiind de a-i primi în schimb de la clienţii săi, caz în care oricum nu ar exista certitudinea că ar fi aceiaşi paleţi pe care i-a predat şi în orice caz în acest mod ar însemna să încalce obligaţia deja admisă de către instanţa de apel, de a nu folosi în activitatea comercială semne identice ori similare mărcii naţionale nr. x/22.09.2000 şi mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum şi a mărcii naţionale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul.

Pentru aceleaşi motive menţionate anterior sunt nefondate şi motivele de recurs prin care se susţine că în mod nelegal au fost respinse capetele de cerere privind predarea şi, respectiv, distrugerea paleţilor care poartă marca CHEP, argumentele de fapt invocate de către recurentele reclamante fiind, în esenţă, aceleaşi.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâta C. S.R.L. sunt de reţinut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs prin care se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 84/1998.

Sub un prim aspect recurenta pârâtă a susţinut că nu foloseşte un semn identic mărcii intimatelor, ci produsele care încorporează aceste semne (aplicate chiar de către intimate), paleţi care sunt proprietatea C., şi că este lipsit de relevanţă juridică atât din punct de vedere al dreptului civil, cât şi din punctul de vedere al dreptului de proprietate intelectuală că intimatele neagă că ar fi consimţit la ieşirea din proprietatea lor a paleţilor dobândiţi cu bună - credinţă de C..

Recurenta pârâtă a mai susţinut că prin hotărâri judecătoreşti învestite cu autoritate de lucru judecat s-a statuat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă în persoana pârâtei-reclamante şi s-a reţinut culpa A., constând în imposibilitatea de a se asigura că proprii săi clienţi îşi vor respecta obligaţia de a restitui paleţii închiriaţi, astfel încât să fie împiedicată introducerea acestora pe piaţa europaleţilor si, implicit, intrarea acestora în posesia şi în proprietatea altor persoane fizice si juridice.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.

Nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate între părţi având ca obiect acţiunea în revendicare a produselor purtând mărcile în cauză, având în vedere că nu există identitate de obiect şi cauză cu prezentul litigiu, care are ca obiect o acţiune în contrafacere întemeiată pe prevederile art. 36 din Legea nr. 84/1998.

Astfel, în cadrul primului litigiu s-a pretins încălcarea dreptului de proprietate asupra paleţilor, iar în cadrul prezentei cauze s-a pretins încălcarea dreptului exclusiv ce rezultă din înregistrarea mai multor mărci.

Or, în ceea ce priveşte interpretarea dreptului Uniunii Europene, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, cauză şi obiect, aşa cum rezultă, de exemplu, din Hotărârea Curţii (Camera a şasea) din 16 iulie 2020, cauza C-424/19, Cabinet de avocat UR împotriva Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, MJ, NK, paragr. 28-34.

Hotărârea de mai sus este pronunţată în cadrul unui litigiu din domeniul dreptului fiscal, dar se aplică mutatis mutandis şi în cazul prezentei cauze, unde se pune problema interpretării dreptului Uniunii Europene referitor la protecţia mărcilor.

Mai mult, faptul că în cadrul primului litigiu dintre părţi s-ar fi reţinut culpa A., constând în lipsa demersurilor de a se asigura că proprii săi clienţi îşi vor respecta obligaţia de a restitui paleţii închiriaţi, astfel încât să fie împiedicată introducerea acestora pe piaţa europaleţilor si, implicit, intrarea acestora în posesia şi în proprietatea altor persoane fizice si juridice, nu echivalează cu constatarea existenţei consimţământului titularului la punerea în comerţ a produselor purtând mărcile în cauză, neputându-se reţine dezlegarea vreunei chestiuni litigioase sub acest aspect prin hotărârea pronunţată în cadrul litigiului anterior.

Astfel, din perspectiva art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 are relevanţă juridică existenţa consimţământului titularului la punerea în comerţ a produselor purtând mărcile în cauză în sensul neepuizării dreptului asupra mărcii, iar dispoziţiile Legii nr. 84/1998 sunt speciale faţă de cele ale dreptului civil în general.

Recurenta pârâtă a mai susţinut că nu foloseşte un semn identic mărcii intimatelor, ci produsele care încorporează aceste semne (aplicate chiar de către intimate), produse care sunt reprezentate de paleţi care se află în proprietatea C..

Acest argument, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, nu poate fi reţinut pentru a se respinge o acţiune în contrafacere, atâta timp cât s-a ajuns la concluzia că dreptul asupra mărcii, chiar aplicată de către titularul mărcii pe produs, nu s-a epuizat, în sensul art. 38 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Sub un al doilea aspect, recurenta pârâtă a arătat că soluţia de obligare a C. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcilor intimatelor în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul este nelegală şi din perspectiva faptului că instanţa de apel a reţinut că recurenta-pârâtă folosea paleţi pentru transport în temeiul unei obligaţii legale, astfel că nu ar fi îndeplinită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 84/1998.

În primul rând, este de remarcat că obligaţia legală de folosire a paleţilor pentru transportul produselor comercializate de către pârâtă nu presupune încălcarea altor drepturi eventuale asupra anumitor paleţi.

În al doilea rând, legat de neîndeplinirea niciunei condiţii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 84/1998, se observă că recurenta pârâtă a susţinut doar ideea că C. şi intimatele nu acţionau pe aceeaşi piaţă, nefiind societăţi concurente, astfel încât paletii de culoare albastră inscripţionaţi CHEP nu ar fi folosiţi în desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, de unde ar decurge faptul că publicul ţintă ar fi diferit, anume:

- general, nespecializat, care nu urmăreşte anumite caracteristici ale europaleţilor, fiindu-le indiferent tipul de palet folosit pentru transportul materialelor achiziţionate în cazul pârâtei, care desfăşoară activitatea de producţie şi vânzare materiale de construcţii,

- persoane fizice şi juridice care urmăresc să utilizeze paleţi cu anumite caracteristici, în special profesionişti, cu un anumit grad de cunoaştere a produselor şi a caracteristicilor acestora, în cazul reclamantelor, care desfăşoară activităţi de închiriere a paleţilor albaştri inscripţionaţi CHEP.

Mai este de remarcat că recurenta pârâtă, în cadrul argumentelor sale, este de acord cu faptul că C. asigură clienţilor săi componenta de transport a produselor sale pe europaleţi, despre care arată că este similară cu serviciile oferite de intimate sub marca proprie, pârâta folosind paleţi purtând mărcile intimatelor sau semne (colorit) similare acestora, deci că serviciile pentru care foloseşte semnul identic/similar mărcii reclamantei sunt similare.

Argumentul în sensul că C. şi intimatele nu acţionau pe aceeaşi piaţă, nefiind societăţi concurente, nu are relevanţă raportat la condiţiile prevăzute de art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ţinând cont că este suficientă folosirea de către un terţ în activitatea sa comercială a semnului în condiţiile art. 36 alin. (2) lit. b) pentru a se concluziona existenţa încălcării dreptului exclusiv decurgând din înregistrarea mărcii.

Legat de faptul că publicul ar fi diferit, raportat la tipurile de activităţi diferite oferite de cele două părţi, general, nespecializat, versus profesionist, specializat, este de reţinut că acest fapt, dacă ar fi real, nu ar influenţa decât gradul de atenţie al consumatorului, în sensul că profesioniştii ar fi mai atenţi la detalii, faţă de consumatorul obişnuit (al unor produse de larg consum) care nu ar fi foarte atent la detalii, astfel că un grad de similaritate între semne mai ridicat ar genera un risc de confuzie mai mare.

Astfel, faptul că consumatorii cărora li se adresează recurenta pârâtă nu ar fi interesaţi de tipul de palet folosit pentru transportul mărfurilor nu însemnă că, atâta timp cât ar fi în prezenţa unui produs purtând marca înregistrată a reclamantelor, nu ar exista riscul să creadă că produsele în cauză provin de la aceeaşi întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

Sub un al treilea aspect, recurenta pârâtă a arătat că instanţa de apel a realizat o "distincţie artificială şi fără relevanţă juridica" între proprietatea asupra bunurilor corporale (europaletii înşişi) şi proprietatea asupra bunului incorporal - marca înregistrată, întrucât ar fi "evident" că folosirea paleţilor, în materialitatea lor, iar nu utilizarea semnului protejat sub marcă ar reprezintă o chestiune care s-ar referi tocmai la problema dezlegata anterior prin raportare la proprietatea asupra acestor produse care revine C..

Este de observat că prin aceste susţineri nu se face decât să se reia ideea susţinută în cadrul primei serii de argumente analizată mai sus, fără a se aduce argumente suplimentare.

Este nefondat şi motivul de recurs prin care se invocă îngrădirea dreptului de proprietate al C., prin raportare la prevederile art. 555 alin. (1) din C. civ., prin admiterea cererii de chemare în judecată în limitele judecăţii din apel.

Este de observat că în cadrul prezentului litigiu se pune problema intrării în conflict a două drepturi, dreptul de proprietate al pârâtei asupra paleţilor în speţă care încorporează/au aplicate mărcile în cauză aparţinând reclamantelor şi dreptul exclusiv asupra mărcilor înregistrate, aparţinând reclamantelor.

Problema limitelor autorităţii de lucru judecat a hotărârii prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra paleţilor celor 1930 de paleţi de culoare albastră inscripţionaţi CHEP a fost analizată mai sus.

După cum se poate observa din considerentele deciziei atacate instanţa de apel a pus în balanţă cele două drepturi şi a ajuns la concluzia că "acestea coexistă şi se limitează într-o anumită măsură reciproc în circumstanţele particulare ale prezentei cauze".

În continuare, a ales o soluţie care să fie proporţională cu această situaţie specifică litigiului, şi anume obligarea pârâtei sa nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcilor intimatelor, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul, şi respingerea celorlalte pretenţii privind obligarea pârâtei să retragă/predea către reclamante, să distrugă paleţii în discuţie, în considerentele sale instanţa de apel detaliind exemplificativ, şi modalitatea în care pârâta ar putea folosi paleţii fără să încalce drepturile reclamantelor asupra mărcilor în cauză, anume prin revopsire sau deţinere şi folosire internă, iar nu în activitatea comercială.

Referitor la motivul de recurs prin care se susţine că decizia recurată este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor Legii nr. 11/1991 sunt de reţinut următoarele.

Aşa cum corect susţine recurenta pârâtă, prin considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a reţinut că aceleaşi fapte care au atras incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 constituie şi fapte de concurenţă neloială.

Totuşi, este de remarcat că instanţa de apel nu a făcut o analiză separată referitoare la condiţiile ce trebuie îndeplinite potrivit Legii nr. 11/1991 pentru a se constata săvârşirea vreunei fapte de concurenţă neloială.

Ca atare, criticile recurentei pârâte legate de faptul că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege, şi anume, în principal, ca părţile să fie concurente pe aceeaşi piaţă, nu pot reprezenta o critică de nelegalitate a deciziei atacate, sub acest aspect.

Potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 11/1991 aşa cum a fost modificată prin pct. 4 al art. I din O.G. nr. 12 din 31 iulie 2014, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată:

(5) Protecţia drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice se asigură potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare.

Ţinând cont că instanţa de apel a apreciat că aceeaşi faptă, de încălcare a dreptului la marcă, reprezintă şi o faptă de concurenţă neloială, se punea problema, pentru a susţine nelegalitatea deciziei atacate, dacă art. 21 alin. (5) din Legea nr. 11/1991 aşa cum a fost modificată prin pct. 4 al art. I din O.G. nr. 12 din 31 iulie 2014, a înlăturat de la aplicare, în cazul protecţiei drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice, dispoziţiile Legii nr. 11/1991 sau nu, deci dacă pentru aceeaşi faptă de încălcarea a dreptului la marcă s-ar putea reţine, verificând aceleaşi condiţii din domeniul protecţiei mărcilor, şi săvârşirea unei fapte de concurenţă neloială.

Or, cu o astfel de critică nu a fost învestită instanţa de recurs.

Mai este de remarcat că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat săvârşirea unei fapte de concurenţă neloială sub un alt aspect, şi anume raportat la prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 5 lit. f) din Legea nr. 11/1991, care se referă la producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind mărcile în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.

Instanţa de apel nu a analizat în acest context fapta de concurenţă neloială reţinută, dar acest aspect nu a fost criticat nici de către reclamante, nici de către pârâtă.

În consecinţă, este nefondat şi acest motiv de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., raportat la modul de soluţionare a apelului declarat de C., sunt de reţinut următoarele.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.:

"Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".

Prin decizia atacată s-a reţinut că "apelul pârâtei ce urmărea acordarea cheltuielilor de judecată din primă instanţă, va fi respins, ca o consecinţă a admiterii apelului reclamantelor şi admiterii capătului principal al cererii acestora, ceea ce face ca pârâta să fi căzut în pretenţii. Pe cale de consecinţă va fi respinsă şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel."

Recurenta pârâtă susţine că, urmare a admiterii apelului declarat de reclamante, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, iar nu în tot, iar cererea de chemare în judecată cu care intimatele au învestit instanţa de fond a avut cinci capete principale de cerere, toate cu finalităţi diferite, din aceasta fiind admise, în parte, doar două capete de cerere.

Raportat la aceste susţineri, este de reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantele A. S.R.L. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A.:

a) să fie obligată pârâta să se abţină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile Reclamantelor nr. x şi nr. x inclusiv, dar nelimitat la aplicarea împreună sau separat, pe paleţi sau pe ambalaje, a următoarelor însemne: particula verbală "CHEP" şi, respectiv, elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeţi îndreptate spre dreapta, aceste două săgeţi formând litera "C", deţinerea, folosirea, oferirea spre vânzare sau închiriere, închirierea, comercializarea, punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a paleţilor purtând oricare dintre aceste semne, precum şi utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;

b) să fie obligată pârâta să se abţină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu marca naţională a reclamantelor nr. x, inclusiv orice exploatare comercială a paleţilor în formă de paralelipiped dreptunghic, cu zonele laterale vopsite în culoarea albastră, inclusiv prin reproducerea sau fabricarea unor paleţi identici sau asemănători sau prin deţinerea, comercializarea ori oferirea spre vânzare sau închiriere, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea acestora;

c) să fie obligată pârâta să retragă de pe piaţă toţi paleţii purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus, pe care Pârâta i-a transmis către sau i-a pus la dispoziţia terţilor;

d) să fie obligată pârâta Pârâta să predea către Reclamante toţi paleţii purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus, precum şi cei retraşi de pe piaţă potrivit punctului c) de mai sus;

e) în subsidiar faţă de punctul d), să fie obligată pârâta să distrugă şi să pună la dispoziţia Reclamantelor dovada distrugerii tuturor paleţilor purtând însemnele sau având aspectul descrise la punctele a) şi b) de mai sus deţinuţi de pârâtă la data la care hotărârea devine executorie, dar nu mai mult de 1930 paleţi;

Instanţa de apel prin decizia atacată a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta C. S.A. să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naţionale nr. x/22.09.2000 şi mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum şi a mărcii naţionale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul. A respins cererea pentru rest, ca neîntemeiată.

Din dispozitivul deciziei rezultă că instanţa de apel a considerat că au fost încălcate toate trei mărcile, iar interdicţia de a le folosi în activitatea sa comercială reprezintă o exprimare generică ce cuprinde toate tipurile de acţiuni menţionate în cadrul lit. a) şi b) din cererea de chemare în judecată, condiţia fiind ca acele acţiuni să nu fie făcute în legătură cu activitatea comercială.

În considerentele deciziei, referitor la partea legată de "colorit", pentru a nu exista confuzii, instanţa de apel a arătat că această precizare este datorată împrejurării că nu rezultă din probatoriu că intimata ar fi utilizat paleţi pe care să mai fie inscripţionată lit. C) stilizată cu 2 săgeţi, astfel cum este înregistrată în mărcile x/22.09.2000 şi nr. x/19.06.1998, însă, dacă aceste semne s-ar regăsi, ele trebuie, de asemenea, îndepărtate în totalitate, împreună cu culoarea albastră.

Aceste considerente nu au fost criticate de recurenta pârâtă.

În ceea ce priveşte lit. c) şi d), cererea de la lit. e) fiind subsidiară celor două anterioare, contrar susţinerilor recurentei pârâte, acestea au aceeaşi finalitate cu interdicţia deja admisă, de a folosi în activitatea sa comercială semne identice ori similare mărcilor reclamantei, şi anume de a asigura într-o formă categorică nefolosirea în activitatea comercială a acestor semne.

În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. de către instanţa de apel legat de soluţionarea apelului declarat de către pârâtă.

Aceste considerente sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte criticarea neacordării cheltuielilor solicitate în apel, cu aceleaşi argumente.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamantele A. S.R.L. şi B. sunt de reţinut următoarele.

În primul rând, recurentele reclamante au solicitat să se constate ca instanţa de apel a considerat în mod nelegal că se impunea să efectueze o analiză asupra incidenţei dispoziţiilor art. 38 din Legea 84/1998, respectiv art. 15 din Regulamentul UE 2017/1001, privitoare la epuizarea dreptului la marcă, atât timp cât pârâta nu a învestit Tribunalul Bucureşti şi nici Curtea de Apel Bucureşti cu o astfel de apărare.

Sub acest aspect, recurentele pârâte au invocat şi încălcarea principiului contradictorialităţii de către prima instanţă de fond.

Sunt nefondate aceste critici, având în vedere că instanţa de apel a reţinut în mod corect că apărarea pârâtei potrivit căreia deţinerea legală în proprietate a paleţilor în dispută ar fi scutit-o de a răspunde pentru contrafacere, dată fiind natura prezentului litigiu, era necesar a fi analizată din perspectiva epuizării dreptului la marcă, situaţie reglementată de art. 38 din Legea nr. 84/1998, potrivit căruia "Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său." Acest text de lege este destinat, printre altele, să protejeze tocmai drepturile terţilor asupra produselor ce poartă aceste mărci, dar şi libera concurenţă.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului contradictorialităţii de către prima instanţă de fond, care a analizat această apărare a pârâtei şi din această perspectivă, fără a pune în discuţia părţilor această calificare, instanţa de apel a apreciat criticile ce vizau acest aspect ca nefondate, pentru motivele ce se regăsesc în decizie.

Ţinând cont că reclamantele au avut prilejul să îşi formuleze apărările în apel şi cu privire la această problemă de drept, astfel că orice eventuală încălcare a principiului contradictorialităţii a fost reparată, instanţa de recurs nu consideră că se mai impune în această fază procesuală să analizeze legalitatea acestei statuări a instanţei de apel

Mai mult, reclamantele au arătat că au formulat recurs incident sub acest aspect întrucât, în cazul admiterii recursului principal al C. şi trimiterii cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti, ar avea interesul de a-şi conserva acest motiv de apel privind neinvocarea de către pârâta a epuizării dreptului la marcă.

Or, atâta timp cât recursul formulat de către pârâtă a fost respins ca nefondat, acest motiv de recurs nu îşi mai justifică nici interesul.

În al doilea rând, recurentele reclamante au solicitat să se înlocuiască considerentul instanţei de apel în sensul că "paleţii folosiţi de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un considerent din care să rezulte că paleţii pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naţionale figurative nr. x/25.10.2012 şi, în tot cazul, în măsura admiterii recursului principal al C. şi al trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti cu privire la existenţa contrafacerii, să dispună ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci separat.

Referitor la solicitarea de înlocuire a considerentului instanţei de apel în sensul că "paleţii folosiţi de intimate poartă culoarea albastră aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul celor 3 mărci înregistrate" cu un considerent din care să rezulte că paleţii pârâtei poartă culoarea albastru aplicată pe lateralul respectivilor paleţi într-o manieră identică ori în tot cazul foarte similară celei regăsite în cuprinsul mărcii naţionale figurative nr. x/25.10.2012, sunt de reţinut următoarele.

Într-adevăr, culoarea revendicată albastru se regăseşte doar în cuprinsul mărcii naţionale figurative nr. x/25.10.2012, care constituie o marcă de poziţie, în sensul că marca este reprezentată din culoarea albastru aplicată pe marginile laterale ale unui palet având o formă comună alături de semnul reprezentat de o altă marcă înregistrată a reclamantelor, şi anume marca Uniunii Europene nr. x, constând în elementul figurativ compus dintr-o săgeată îndreptată spre stânga, încadrată de alte două săgeţi îndreptate spre dreapta, aceste două săgeţi formând litera "C".

Totuşi, este de remarcat că acest considerent al instanţei de apel susţine partea din dispozitiv prin care pârâta a fost obligată să nu folosească în activitatea sa comercială orice semne identice ori similare mărcii naţionale nr. x/22.09.2000 şi mărcii Uniunii Europene nr. x/19.06.1998, precum şi a mărcii naţionale nr. x/25.10.2012, în măsura în care similaritatea sau identitatea vizează coloritul.

Ca atare, atâta timp cât pârâta nu a criticat în cadrul recursului său, raportat la care a fost formulat recursul incident, nici problema identificării corecte a mărcii naţionale figurative nr. x/25.10.2012, care ar fi atras eventuale discuţii legate de încălcarea dreptului la marcă dacă similaritatea sau identitatea viza doar culoarea albastră, sau a consecinţelor celor reţinute de instanţa de apel, în sensul că nu ar rezulta din probatoriu că intimata ar fi utilizat paleţi pe care să mai fie inscripţionată lit. C) stilizată cu 2 săgeţi, astfel cum este înregistrată în mărcile x/22.09.2000 şi nr. x/19.06.1998, şi nici această parte din dispozitiv, a modifica aceste considerente ale deciziei atacate ar echivala cu o nouă analiză a riscului de confuzie, şi implicit schimbarea dispozitivului, ce nu poate avea loc în cadrul unui recurs incident care vizează doar considerentele.

În ceea ce priveşte solicitarea ca, în măsura admiterii recursului principal al C. şi a trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti cu privire la existenţa contrafacerii, să se dispună ca analiza comparativă să aibă în vedere fiecare dintre cele trei mărci ale reclamantelor separat, aceasta a devenit fără interes, având în vedere că recursul formulat de către pârâtă a fost respins ca nefondat.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile principal şi incident declarate de reclamanţii A. S.R.L. şi B. şi recursul declarat de pârâta C. S.R.L..

Fiind respinse toate recursurile nu s-a pus problema acordării de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile principal şi incident declarate de reclamanţii A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 871 A din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.