Territorial jurisdiction for partition of post-restoration co-ownership versus succession indivision

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Marghita la data de 16 martie 2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care:

- să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta D. junior se compune din cota de 1/3 din TP nr. 2140 Marghita: teren extravilan în suprafaţă totală de 3 ha şi 3.700 mp compusă din: nr. top. x, în suprafaţă de 2 ha şi 5.400 mp, înscris în CF nr. x Marghita, nr. top. x, în suprafaţă de 1.400 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. top. x, în suprafaţă de 3.300 mp, înscris în CF nr. x şi CF nr. x, nr. top. x, în suprafaţă de 3.600 mp înscris în CF nr. x şi CF nr. x, astfel cum este înscrisă în TP nr. 2140 Marghita;

- să se constate că pârâtul C. este moştenitor legal în cotă de 1/1 din cota de 1/3, în calitate de fiu al defunctei D. junior;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formarea a două loturi după cum urmează:

a. către A. terenul extravilan în suprafaţă totală de 2 ha şi 2.500 mp compusă din: nr. top. x, în suprafaţă de 2 ha şi 1.100 mp înscris în CF nr. x Marghita, nr. top. x, în suprafaţă de 1.400 mp înscris în CF nr. x Marghita, astfel cum este înscrisă în TP nr. 2140 Marghita;

b. către B. terenul extravilan în suprafaţă totală de 1 ha 1.200 mp, nr. top. x, în suprafaţă de 3.300 mp, înscris în CF nr. x şi CF nr. x, nr. top. x, în suprafaţă de 3.600 mp înscris în CF nr. x şi CF nr. x, 4.300 mp înscris în CF nr. x Marghita, fără sultă, şi

- să se dispună întabularea dreptului de proprietate conform loturilor solicitate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 397 din 26.03.2021, pronunţată de Judecătoria Marghita, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, dispunându-se, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că, în cauză, capătul principal al cererii introductive este reprezentat de stabilirea masei succesorale rămase după defuncta D. junior şi stabilirea calităţii de moştenitor a pârâtului C. după aceasta, întrucât de soluţionarea acestuia depinde soluţionarea celorlalte capete de cerere, respectiv partajul şi întabularea drepturilor rezultate în urma acestuia.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că defuncta D. junior a cărei succesiune suplimentară se solicită a fi dezbătută a avut ultimul domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj Napoca, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5896 din 23 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Marghita. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii instanţa a reţinut că, în cauză, competenţa instanţei se determină în funcţie de capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune în privinţa imobilelor cuprinse în Titlul de Proprietate nr. x/09.12.2002 emis pe numele reclamantei, a pârâtului B. şi a defunctei D., de pe urma defunctei D. senior, constatare în raport cu care instanţa competentă este Judecătoria Marghita, în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu al acestei defuncte.

S-a arătat că solicitarea de suplimentare a masei succesorale rămase de pe urma defunctei D. junior se subsumează acţiunii în partaj, fiind un pas necesar pentru soluţionarea cererii pe care instanţa îl realizează înainte de a dispune împărţirea imobilelor cuprinse în TP nr. 2140/09.12.2002. Finalitatea acţiunii formulată de reclamantă este aceea a realizării partajului succesoral, iar capetele de cerere prin care se solicită suplimentarea masei succesorale şi constatarea calităţii de moştenitor nu urmăresc o finalitate distinctă faţă de cererea de partaj, reprezentând etape prealabile realizării partajului.

Reţinând incidenţa prevederilor art. 118 C. proc. civ. s-a apreciat că în sfera de aplicare a normei legale intră cererile de sistare a indiviziunii succesorale şi orice alte cereri prin care moştenitorii valorifică pretenţiile pe care le-ar avea unul împotriva altuia, însă numai în legătură cu moştenirea.

De asemenea, s-a susţinut că nu prezintă relevanţă împrejurarea că titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis direct pe numele moştenitorilor, câtă vreme imobilele au aparţinut autorului comun şi se solicită partajarea acestora.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează aplicarea sa în timp, respectiv faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

În prezenta cauză, se reţine că reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de ieşire din indiviziune în cuprinsul căreia a formulat şi petite ce vizează constatarea masei succesorale şi constatarea calităţii de moştenitor al pârâtului C. în raport de defuncta D..

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în speţă, starea de indiviziune dedusă judecăţii nu rezultă din succesiune, astfel încât determinarea instanţei competente să se raporteze la prevederile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., ci are la bază Titlul de proprietate nr. x Marghita, emis în temeiul Legii nr. 18/1991 direct pe numele reclamantei E., al pârâtului B. şi al antecesoarei pârâtului C., în calitate de succesori ai defunctei D., împrejurare care atrage incidenţa prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv competenţa instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Împrejurarea că s-a solicitat şi stabilirea masei succesorale după defuncta D. junior, precum şi stabilirea calităţii de moştenitor a pârâtului C. după această defunctă, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, acestea fiind aspecte nelitigioase, deduse judecăţii, pentru a clarifica situaţia juridică a moştenirii defunctei D. junior, pregătind soluţionarea cererii de partaj judiciar .

Cum partajul judiciar vizează imobile aflate în circumscripţia teritorială a localităţii Marghita, în conformitate cu prevederile legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.