Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Sector 2 Court alone competent for execution challenge, annulling referral to Iași.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 29.03.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Camera de Comerţ şi Industrie a României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea popririi înfiinţate asupra pensiei în dosarul de executare nr. 19/2021 al B., precum şi lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8443 din 20 iulie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că instanţa de executare în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) din art. 651 C. proc. civ., este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod. Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare, în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare.

În speţă, încuviinţarea executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă care, în temeiul obligaţiei legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competenţe şi a constatat că este competentă material să soluţioneze cererea ca instanţă de executare. În aceste condiţii, a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9042 din 13.09.2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că materia executării silite conţine norme cu caracter special care sunt de strictă interpretare, astfel încât noţiunea de "instanţă de executare" poate fi interpretată doar în sensul dat de prevederile alin. (1) al art. 651 C. proc. civ., respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Calificarea instanţei de executare prevăzute la art. 651 alin. (3) C. proc. civ. ca fiind instanţa care a încuviinţat executarea silită se bazează pe o aplicare a regulii de drept comun, conform căreia competenţa rămâne "câştigată" urmare exercitării de către creditor a dreptului de alegere a instanţei care sa încuviinţeze executarea silită, în temeiul art. 112 alin. (1) si art. 116 C. proc. civ., la un caz particular.

Aşadar, debitorul care având poziţia procesuală a pârâtului în cererea de încuviinţare a executării silite, menţine aceasta poziţie procesuală şi în contestaţia la executare. Or, în lipsa unei norme exprese care să reglementeze poziţia procesuală a debitorului, acesta ar trebui să fie considerat reclamant în cadrul contestaţiei la executare, având drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin urmare, a apreciat că, în cauză, aparţine Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei, fiind una dintre instanţele de executare competente alternativ să soluţioneze contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă din 1 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2021 al B. împotriva debitorilor C., A., D., E., F., în baza titlului executoriu constând în sentinţa penală nr. 165F/03.08.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 325/A/03.11.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 1 februarie 2021 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.