Competent court for objection to enforcement: principle of unity of the enforcement court despite foreign debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 19.02.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită emise în cadrul dosarului de executare nr. 23/2021 deschis pe rolul BEJ C.; constatarea lipsei caracterului cert al creanţei şi a pretenţiilor creditoarei B. raportat la debitul stabilit prin sentinţa civilă nr. 1188 din data de 08.07.2020, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/R din data de 03.12.2020 a Tribunalului Vaslui; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de către contestator în prezenta cauza, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cazul reţinerii sumelor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5693 din 20 mai 2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că debitor în cauză este societatea A., societate înmatriculată în Luxemburg, înregistrată în Registrul Comerţului si al Companiilor la secţiunea B sub nr. x, iar adresa indicată de către creditoare drept sediul debitoarei situată în Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 165, reprezintă sediul societăţii D. S.R.L, precum şi sediul ales pentru comunicarea actelor în dosarul nr. x/2019. În acest context, executorul judecătoresc a reţinut în mod eronat sediul debitorului pe raza Sectorului 3 Bucureşti, prin raportare la domiciliul indicat în cererea de executare silită.

Se reţine că prevederile art. 651 C. proc. civ. instituie o ordine de prioritate acordată succesiv instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, sediul/domiciliul creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În cauză, debitorul nu are sediul în România şi nu se poate lua în considerare sediul social al reprezentantei creditoarei, astfel încât respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei, respectiv Judecătoria Vaslui.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 1937 din 13.09.2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că, în speţă, contestator este societatea A., care a indicat domiciliul procesual ales la sediul societăţii D. S.R.L., în Bucureşti, Splaiul Unirii, nr. 165, pentru respectarea obligaţiei instituite de art. 156 C. proc. civ., conform căruia persoanele juridice care au sediul în străinătate au obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul.

Totodată, se reţine că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa care a încuviinţat cererea de executare silită formulată în cadrul dosarului nr. x/2021 prin încheierea din data de 02.02.2021, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (3), această instanţă este competentă să soluţionare şi prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă din 2 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2021 al B.E.J. C. împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 1188 din data de 08.07.2020 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 55/R din data de 03.12.2020 a Tribunalului Vaslui.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 2 februarie 2021 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect contestaţie la executare revine acestei instanţe, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.