Scope of correction for material errors and clarification of judgment dispositives

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea care face obiectul cererilor de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare a dispozitivului:

Prin decizia nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 au fost admise recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. şi D. şi de pârâtele E. S.A. Voluntari şi E. S.A. Agenţia Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 166/A din 11 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

A fost casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

A fost respinsă cererea de întoarcere a executării efectuate în baza deciziei recurate.

2. Cererile de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare a dispozitivului:

La 2 iulie 2021 pârâta E. S.A. a formulat cerere de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare a deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de îndreptare petenta a solicitat ca, în temeiul art. 442 C. proc. civ., să se dispună îndreptarea erorii materiale, în sensul de a menţiona că nu sunt expuse motivele de fapt şi de drept în ceea ce priveşte aspectele legate de acordarea penalităţilor de întârziere solicitate pentru daunele morale, iar nu pentru daunele materiale (pagina 25 paragraf 6 hotărâre).

Apreciază că, din eroare, instanţa a reţinut nemotivarea penalităţilor faţă de daunele materiale, iar nu faţă de daunele morale dat fiind faptul că:

- Recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru nemotivarea penalităţilor pentru daunele morale, nu pentru daunele materiale;

- Recurenţii-reclamanţi au criticat în recurs nelegalitatea aplicării art. 37-38 din Norma nr. 23/2014 faţă de respingerea penalităţilor pentru daunele morale, nu au criticat nemotivarea respingerii penalităţilor pentru daunele materiale;

- Instanţa de apel a motivat respingerea penalităţilor faţă de daunele materiale, însă nu a motivat penalităţile pentru daunele morale în raport de apărările pârâtei - art. 35 şi art. 44-46 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

În subsidiar, raportat la art. 443 C. proc. civ., petenta a solicitat lămurirea hotărârii nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă cu privire la întinderea şi aplicarea dispozitivului, în sensul de a indica dacă instanţa de apel va rejudeca şi petitul privind penalităţile acordate pentru daunele morale.

Prin dispozitivul deciziei, instanţa a dispus casarea şi rejudecarea în raport de aspectele enunţate în cuprinsul hotărârii, ori în considerente aspectele prezentate privesc penalităţile pentru daunele materiale, deşi instanţa a reţinut şi nemotivarea acordării (penalităţile pentru daunele materiale nu au fost acordate în apel, doar penalităţile pentru daunele morale au fost acordate).

În terţiar, în temeiul art. 444 C. proc. civ., petenta a solicitat completarea hotărârii, în sensul de a pronunţa o soluţie şi cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce priveşte nemotivarea acordării penalităţilor pentru daunele morale (paginile 13-16 din cererea de recurs).

Prin decizia nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă instanţa de recurs a dispus rejudecarea în limitele aspectelor enunţate în considerente, ori în cuprinsul hotărârii nu se regăseşte soluţia cu privire la motivul de recurs privind nemotivarea acordării penalităţilor pentru daunele morale, cu toate că instanţa de recurs a analizat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. cu privire la celelalte aspecte invocate.

3. Înregistrarea cererii pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cererea de îndreptare, lămurire şi completare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 1 octombrie 2021, sub dosar nr. x/2021, stabilindu-se termen pentru soluţionare la 18 noiembrie 2021, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, instanţa reţine că petenta E. S.A. a formulat trei cereri cu regim juridic distinct, reglementate prin dispoziţiile art. 442, art. 443 şi art. 444 C. proc. civ.

a) Analizând cererea de îndreptare eroare materială, prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.

Pe calea procedurii reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi remediate erorile de fond, erori de judecată, ce pot fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac. Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri. Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.

Înalta Curte constată că susţinerile petentei din cadrul prezentei cereri privesc aspectele legate de acordarea penalităţilor de întârziere solicitate pentru daunele morale, partea arătând că, din eroare, instanţa de recurs a reţinut nemotivarea penalităţilor faţă de daunele materiale, iar nu faţă de daunele morale - aspecte care nu pot fi cenzurate prin intermediul procedurii prevăzute de art. 442 C. proc. civ.

Astfel cum a susţinut şi prin concluziile apărătorului petentei prezentate în faţa instanţei, în aprecierea părţii, eroarea ar consta în faptul că la pagina 25 paragraful 6 din decizie s-a consemnat "daune materiale" în loc de "daune morale". Înlocuirea sintagmei "daune materiale" cu sintagma "daune morale" urmăreşte schimbarea considerentelor deciziei civile nr. 2495 din 19 noiembrie 2020, scop care nu este compatibil cu procedura înlăturărilor erorilor materiale.

Asemenea pretinse erori nu sunt de natura celor reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., neputând fi asimilate unor greşeli cu privire la nume, la calitatea persoanei sau cu privire la o greşeală de calcul, având în vedere că rolul acestor dispoziţii nu este acela de a da posibilitatea părţilor ca pe calea cererilor ulterioare judecăţii să se înlăture, să se adauge ori să se modifice conţinutul argumentelor care susţin soluţia adoptată, ci de a aduce corectări elementelor care nu au nicio legătură cu statuarea dispusă.

Cum susţinerile petentei E. S.A. nu pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ., cererea de îndreptare a erorii materiale urmează a fi respinsă.

b) În ceea ce priveşte cererea de lămurire cu privire la întinderea şi aplicarea dispozitivului, în sensul de a indica dacă instanţa de apel va rejudeca şi petitul privind penalităţile acordate pentru daunele morale, petenta a susţinut că dispoziţia instanţei în sensul trimiterii cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecarii, fără a se preciza în ce limite să se facă rejudecarea, este de natură să creeze nelămuriri.

În conformitate cu dispoziţiile art. 443 C. proc. civ., "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi în înţelegerea şi/sau executare. Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul hotărârii, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. În nici un caz, această procedura nu a fost menită şi nu permite părţilor să obţină şi altceva decât s-a dispus în favoarea lor prin dispozitivul hotărârii.

În concepţia legiuitorului, procedura reglementată de prevederile art. 443 C. proc. civ. nu reprezintă o cale de atac de reformare sau de retractare, astfel că înlăturarea unei eventuale contradicţii identificate de părţi în dispozitiv nu trebuie să pună în discuţie chestiuni de fapt sau de drept, ce ţin de fondul cauzei şi care au fost deja tranşate prin hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită. Altfel spus, prin această procedură nu se poate obţine modificarea hotărârii sub aspectul modului de soluţionare a cauzei în niciunul din elementele sale, scopul acestei cereri fiind doar acela de a remedia neclarităţile din actul jurisdicţional care creează probleme în ceea ce priveşte punerea în executare a acestuia.

Dând eficienţă acestor consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că prin cererea de lămurire a dispozitivului se tinde la o modificare a considerentelor, limitele rejudecării fiind traşate prin considerentele hotărârii.

Contrar susţinerilor apărătorului petentei, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 443 C. proc. civ. vizează numai dispozitivul, nu şi considerentele hotărârii. Or, în speţă, dispozitivul deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 este clar şi nu lasă loc de interpretări, în sensul că a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii, fiind consemnate considerentele ce susţin soluţia de casare şi trimitere spre rejudecare.

Împrejurarea că nu s-a indicat în dispozitiv dacă instanţa de apel va rejudeca şi petitul privind penalităţile acordate pentru daunele morale, nu se datorează lipsei de claritate a dispozitivului deciziei, faţă de soluţia pronunţată, acesta nefiind susceptibil de atare lămuriri.

Aşa fiind, afirmaţiile petentei ce susţin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 exced cerinţelor art. 443 C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textul legal enunţat.

c) Cu privire la cererea de completare a dispozitivului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Înalta Curte urmează a analiza incidenţa prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., având în vedere termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunţării hotărârii.

Hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunţată la 19 noiembrie 2020, astfel încât termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea s-a împlinit la 7 decembrie 2020.

Cum cererea de completare a fost transmisă la 2 iulie 2021, se constată că aceasta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de lege, considerent pentru care urmează a fi respinsă, ca fiind tardiv formulată, soluţie ce înlătură analiza motivului invocat în susţinere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de îndreptare a erorii materiale şi de lămurire a deciziei nr. 2495 din 19 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, formulate de petenta E. S.A..

Respinge, ca tardivă, cererea de completare a aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.