Insurance regression action: procedural validity of dismissing motion for adjournment and analyzing nullity objection in reasoning

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând pe calea acţiunii în regres obligarea pârâtului la plata sumei de 552.317,37 RON, formată din următoarele sume:

- 144.877,46 RON, despăgubiri achitate de reclamant, persoanei prejudiciate B.;

- 92.512 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate C.; 92.512 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate D.;

- 46.365 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate E.; 46.526 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate F.;

- 46.256 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate G.; 46.256 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate H.;

- 1.253,84 RON, despăgubiri achitate de reclamant persoanei prejudiciate Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş;

- 35.659,05 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care reclamantul a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi a celorlalte cheltuieli care se vor face cu acest proces.

Prin încheierea civilă pronunţată la 7 martie 2019, s-a constatat necompetenţa materială procesuală a secţiei I civile şi s-a dispus trimiterea dosarului secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, completului specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Prin încheierea civilă pronunţată la 19 aprilie 2019, s-a constatat necompetenţa materială procesuală a secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa fiind declinată în favoarea secţiei I civile.

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 4 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit competenţa materială procesuală în favoarea secţiei I civile a tribunalului - dosarul fiind înregistrat cu nr. x/2019.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud:

Prin sentinţa civilă nr. 240/F din 8 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva pârâtului A. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma totală de 516.640,30 RON, compusă din următoarele sume:

- 144.977,46 RON achitată în favoarea soţiei supravieţuitoare B.;

- 92.512 RON achitată în favoarea fiului C.;

- 92.512 RON achitată în favoarea fiicei D.;

- 46.365 RON achitată în favoarea nepoatei E.;

- 46.526 RON achitată în favoarea nepoatei F.;

- 46.256 RON achitată în favoarea nepotului G.;

- 46.256 RON achitată în favoarea nepoatei H.;

- 1.235,84 RON achitată în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală penalizatoare aferentă sumei totale de 516.640,30 RON, calculată de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

S-a respins, ca neîntemeiată, pretenţia de obligare a pârâtului la plata sumei de 35.659,05 RON reprezentând dobândă cuvenită unităţii spitaliceşti.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj:

Prin decizia nr. 274/A din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 240/F din 8 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud pe care a schimbat-o în parte şi, în consecinţă:

A fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România suma de 35.659,05 RON, dobândă penalizatoare de la data plăţii, până la data introducerii acţiunii - 04.03.2019.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins apelul declarat de pârâtul A. împotriva aceleaşi sentinţe.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 274/A din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pârâtul A. a formulat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că este criticabilă decizia Curţii de Apel Cluj din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nelegală sub două aspecte.

În primul rând, prin respingerea cererii de amânare a judecăţii cauzei din motive medicale formulată de apărătorul său, instanţa de apel a încălcat două dintre principiile fundamentale ale procesului civil - principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare (art. 13-14 C. proc. civ.), cu atât mai mult cu cât nu a motivat în niciun fel această respingere. Apreciază că amânarea pronunţării şi depunerea de concluzii scrise nu poate suplini nicidecum funcţia primordială a dezbaterilor orale, având la bază cele două principii anterior precizate. Menţionează că, în condiţiile generale ale pandemiei, însăşi conducerea Curţii de Apel Cluj a dispus interzicerea accesului în sediul instanţei a celor care prezintă simptome specifice. Or, prin adeverinţa medicală trimisă înainte de termenul de judecată a fost confirmată una dintre ipotezele avute în vedere la emiterea deciziei privind accesul în instanţă, astfel încât cererea de amânare era perfect justificată, considerent pentru care apeciază că se impune casarea deciziei recurate pentru încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiului dreptului la apărare, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de apel spre o nouă judecată.

În subsidiar, solicită casarea deciziei nr. 274/A din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, cu consecinţa admiterii apelului şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Bistriţa-Năsăud pentru nesoluţionarea excepţiei procesuale, având în vedere că prima instanţă nu a soluţionat excepţia prin dispozitivul hotărârii. Instanţa de apel a considerat fără niciun fundament şi de o manieră foarte generală că "prima instanţă a analizat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi a constatat că cererea formulată de reclamant îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. 2 C. proc. civ., cererea fiind motivată în fapt şi în drept". Instanţa de fond a analizat excepţia procesuală strict în considerente şi nu în dispozitiv, aspect ce coincide cu nesoluţionarea excepţiei.

Aprecierea instanţei de apel cu privire la incidenţa unui caz de nulitate condiţionată potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ., care implică o condiţionare a anulării actului de procedură de dovedirea unei vătămări, este absolut greşită deoarece excepţia nulităţii invocată constituie un caz de nulitate expres prevăzută de lege, respectiv de art. 196 alin. (1) C. proc. civ. Drept urmare, nu era necesară dovedirea niciunei vătămări, aceasta fiind prezumată conform art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 ianuarie 2021.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (4 martie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca netimbrat şi ca inadmisibil - cu referire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia netimbrării recursului, invocată de intimatul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, se reţine că instanţa nu a stabilit în sarcina recurentului-pârât A. obligaţia de plată a vreunei taxe judiciare de timbru, apreciindu-se că recursul este scutit de la plata taxei judiciare, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) pct. i) din O.U.G. nr. 80/2013. Cum nu a fost stabilită obligaţia recurentului-pârât de a timbra cererea de recurs, excepţia netimbrării căii de atac urmează a fi respinsă.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată de aceeaşi parte, se reţine că aspectele invocate în cuprinsul cererii de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., astfel încât excepţia nulităţii urmează a fi respinsă, criticile formulate urmând a fi analizate din perspectiva acestui text de lege.

Primul motiv de recurs se referă la pretinsa încălcare a principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare, dată fiind respingerea cererii de amânare a judecăţii cauzei din motive medicale, formulată de apărătorul pârâtului în faţa instanţei de apel.

Principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ. presupune că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, pentru respectarea contradictorialităţii nu este obligatoriu ca părţile sau reprezentanţii acestora să se înfăţişeze în instanţă. Contradictorialitatea este păstrată şi atunci când ambele părţi legal citate lipsesc, cu condiţia ca cel puţin una dintre ele să fi cerut în scris judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ. Principiul se referă la respectarea vocaţiei pe care părţile trebuie să o aibă de a-şi exprima opinia cu privire la fiecare cerere, excepţie, împrejurare de fapt sau de drept.

Lipsa unei părţi de la dezbateri nu reprezintă o încălcare a principiului contradictorialităţii, atât timp cât procesul civil se poate desfăşura şi în lipsa părţilor, cu condiţia ca acestea să fie legal citate şi să existe din partea vreuneia dintre părţi o solicitare privind judecata în lipsă.

Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul contradictorialităţii prin faptul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., respingând cererea de amânare formulată de apărătorul părţii, instanţa a amânat pronunţarea pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosar concluzii scrise.

De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea principiului dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.) ce presupune că părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii.

Dimpotrivă, în considerarea dreptului la apărare, instanţa de apel, respingând cererea de amânare formulată de apărătorul pârâtului, a amânat pronunţarea hotărârii pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

Faptul că "amânarea pronunţării şi depunerea de concluzii scrise nu poate suplini nicidecum funcţia primordială a dezbaterilor orale" este o simplă apreciere a recurentului-pârât. Legea procesuală prevede prin dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. civ. această posibilitate ("suplinirea"), astfel încât soluţia instanţei de apel, de respingere a cererii de amânare formulate de apărătorul apelantului-pârât apare ca fiind legală şi perfect justificată, susţinerile recurentului în sensul că prin aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare, precum şi principiul contradictorialităţii, fiind nefondate, cu atât mai mult cu cât, deşi nu se solicitase expres acest lucru de către niciuna dintre părţile din proces, instanţa de apel a dispus amânarea pronunţării, timp de două săptămâni, tocmai pentru a da posibilitatea părţii să depună concluzii scrise.

Facultatea instituită pentru instanţă, de a aprecia asupra temeiniciei unei cereri de amânare pentru lipsă de apărare şi de a respinge o astfel de cerere dacă ea nu este întemeiată pe un motiv excepţional, nu constituie o încălcare, o restrângere a dreptului la apărare şi nici a principiului contradictorialităţii, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

Instanţa de judecată, în aplicarea concretă a prevederilor art. 222 C. proc. civ., este chemată să asigure un echilibru între interesele deopotrivă egale ale părţilor. Faptul că amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă în condiţii strict determinate este de natură a asigura protecţia părţii adverse faţă de o eventuală tergiversare a cauzei, cu consecinţa realizării cu întârziere a drepturilor/intereselor acesteia.

Măsurile administrative (interzicerea accesului în sediul instanţei a celor care prezintă simptome specifice) luate de conducerea instanţelor de judecată, în condiţiile generale ale pandemiei, nu pot justifica în vreun fel măsurile procesuale ce se dispun în temeiul legii, de către completul învestit cu soluţionarea cauzei, în funcţie de situaţia concretă din fiecare cauză. Dispoziţiile legale ale art. 222 C. proc. civ. nu prevăd că instanţa este obligată să acorde termen dacă partea nu este asistată de avocat/dacă apărătorul părţii nu se poate prezenta, lăsându-se la aprecierea instanţei temeinicia motivelor invocate pentru cererea de amânare pentru lipsă de apărare. Respingerea cererii de amânare a judecăţii cauzei solicitate de avocatul apelantului-pârât nu poate conduce la admiterea căii de atac, atât timp cât legiuitorul a prevăzut cauza de amânare ca o posibilitate acordată instanţei doar pentru motive excepţionale, iar nu ca o obligaţie.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs invocat de recurentul-pârât, circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi înlăturat ca atare.

Al doilea motiv de recurs formulat de recurentul-pârât, întemeiat pe acelaşi text de lege, vizează faptul că instanţa de fond a analizat excepţia procesuală în considerente şi nu în dispozitiv, aspect ce, în aprecierea părţii, coincide cu nesoluţionarea excepţiei.

Cu referire strict la această critică, recurentul-pârât nu a arătat care ar fi vătămarea produsă prin faptul că soluţia respingerii excepţiei nulităţii, deşi este motivată în considerentele hotărârii, nu apare în dispozitiv. La fila x din decizie, instanţa de apel a analizat critica formulată în apel de pârât, concluzionând că prima instanţă a analizat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor esenţiale - excepţie absolută şi expresă - şi a constatat că cererea formulată de reclamant îndeplineşte condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii exprese, care nu se confundă cu nulitatea necondiţionată de vătămare. Şi nulitatea expresă este condiţionată de vătămare, dar faţă de dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în acest caz, vătămarea este prezumată.

Faptul că nu este menţionată expres în dispozitiv soluţia asupra excepţiei nulităţii nu coincide cu nesoluţionarea excepţiei, astfel cum susţine recurentul-pârât, cât timp instanţa a motivat şi argumentat în considerente soluţia de respingere a excepţiei, prezentând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că motivele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului, invocate de intimatul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 274/A din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.