Prescription of injectable antipsychotics by family doctors: delictual liability and scope of specialist referral protocols
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the health insurance provider, confirming the Court of Appeal’s decision to annul portions of an audit report and control report that imposed an obligation on a family medicine cabinet to repay approximately 23,000 RON for prescribing a specific antipsychotic medication. The dispute centered on whether the family physician committed a wrongful act by continuing a parenteral (injectable) treatment initiated by a specialist, which allegedly violated protocol restrictions limiting such prescriptions to psychiatrists. The Court held that the requirement for a wrongful act necessary to establish civil delictual liability under Article 1357 of the Civil Code was not met, as a prior meeting protocol between family doctors and the health insurance agency explicitly allowed family physicians to continue specialist-initiated therapies without altering the dosage or form, thereby applying the exception in Article 32 of Government Order no. 324/2008; the Court further rejected the provider's argument that this protocol was legally inopposable, noting that the analysis focused on delictual liability rather than contractual relations.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1357 C. civ, art. 451 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Prescription of injectable antipsychotics by family doctors: delictual liability and scope of specialist referral protocols: The dispute centered on whether the family physician committed a wrongful act by continuing a parenteral (injectable) treatment initiated by a specialist, which allegedly violated protocol restrictions limiting such prescriptions to psychiatrists. The Court held that the requirement for a wrongful act necessary to establish civil delictual liability under Article 1357 of the Civil Code was not met, as a prior meeting protocol between family doctors and the health insurance agency explicitly allowed family physicians to continue specialist-initiated therapies without altering the dosage or form, thereby applying the exception in Article 32 of Government Order no. 324/2008; the Court further rejected the provider's argument that this protocol was legally inopposable, noting that the analysis focused on delictual liability rather than contractual relations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for the operative order to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2017, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Cabinetul medicului de familie A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Braşov şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, cu consecinţa înlăturării menţiunii existente la punctul 5, precum şi procesul-verbal de control nr. x/21.07.2017, sub acelaşi aspect - să înlăture obligaţia instituită în sarcina reclamantei, de a achita suma de 21.507,48 RON, ce reprezintă contravaloarea prescripţiilor emise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice, pentru prescrierea Risperidonum, şi a sumei de 1.863,62 RON, ce reprezintă accesorii la debitul principal.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 572/CA/05.04.2018, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. şi a anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, în ceea ce priveşte pct. 5, fiind înlăturată măsura privind obligaţia reclamantului de a restitui suma de 21.507,48 RON reprezentând valoarea compensată validată, precum şi de a plăti suma de 1.863,62 RON reprezentând accesorii la debitul principal.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin decizia nr. 453/R/21.05.2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul (întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004) declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Braşov împotriva sentinţei civile nr. 572/CA/05.04.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a casat-o în totalitate şi, rejudecând, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, invocată de pârâtă, şi a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 234/S/04.11.2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov.
5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă
Prin decizia civilă nr. 487/Ap/07.07.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. împotriva sentinţei civile nr. 234/S/04.11.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă. A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov şi, în consecinţă:
A anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, cu referire la prescripţiile emise cu dci-ul Risperidonum.
A anulat în parte raportul de control nr. x/21.07.2017 în ce priveşte menţiunea de la capitolul III pct. 5 şi a înlăturat măsura de la pct. 5 din acest raport privind obligaţia reclamantului de a restitui suma de 21.507,48 RON reprezentând valoarea compensată validată pentru substanţa activă Risperidonum precum şi de a plăti suma de 1863,62 RON reprezentând accesorii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1550 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
A fost obligată intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov să plătească apelantului suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în cuantum redus în recurs, reprezentând onorariu avocat şi suma de 636 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov a declarat recurs împotriva deciziei nr. 487/Ap/07.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
În cuprinsul motivelor de recurs, a arătat că prin Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/2008 au fost reglementate modalităţile de prescriere a medicamentelor, iar în temeiul acestui act normativ, prin raportul de control nr. x/21.07.2017, s-a constatat că reclamantul, Cabinetul Medical de Medicină de Familie Dr. A., nu a respectat prevederile art. 4, corelat cu poziţia 124 din anexa 1, unde se precizează că:
"iniţierea şi continuarea tratamentului specific unei afecţiuni de către medicii aflaţi în relaţie contractuală cu Casele de Asigurări de Sănătate se realizează cu respectarea prevederilor fiecărui protocol terapeutic".
Drept urmare, în conformitate cu aceste protocol terapeutic, pentru prescrierea dci-ului Risperidonum - forme farmaceutice parentale cu eliberare prelungită, prescriptori sunt numai medicii din specialitatea psihiatrie, atât în iniţierea tratamentului, cât şi în continuarea acestuia.
Recurenta precizează că suma imputată este de 23.371,10 RON, din care 21.507,48 RON reprezintă contravaloarea medicamentului doar în ceea ce priveşte prescripţiile corespunzătoare formei farmaceutice parentale cu eliberare prelungită (forma injectabilă).
Din analiza istoricului pacientului şi a fişei de consultaţii medicale a rezultat că pacientul nu a fost evaluat şi monitorizat conform protocolului terapeutic, în sensul că nu s-au realizat pe tot parcursul anului 2014 şi în prima jumătate a anului 2015 evaluări periodice privind efectul tratamentului, la un interval de 1-2 luni, în condiţiile în care reclamanta, în calitate de medic de familie al pacientului, şi-a asumat administrarea respectivului tratament fără colaborarea cu medicul psihiatru, având în vedere diagnosticul care presupune o boală psihică gravă (schizofrenie).
Forma parentală cu administrare prelungită - forma injectabilă (pe care a prescris-o reclamanta), se prescrie sub strictă supraveghere doar de către medicul psihiatru, iar scrisorile medicale invocate de către reclamantă au rol strict de informare şi nu induc obligativitatea prescrierii decât în condiţiile exprese prevăzute de H.G. nr. 720/2008.
Prin răspunsul dat la nota de relaţii nr. x/30.06.2017, dr. A. a confirmat faptul că reţetele au fost prescrise "fără a verifica legislaţia în vigoare".
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de judecată nu a făcut diferenţa între forma injectabilă şi forma orală, sub aspectul competenţei medicului prescriptor şi a condiţiilor de prescriere iniţială şi în continuare a tratamentului.
Recurenta apreciază că măsura de la punctul nr. 5 din raportul de control nr. x/21.07.2017 este temeinică şi legală, în concordanţă cu prevederile Ordinului comun MSP/CNAS nr. 619/360/2014, respectiv a Ordinului comun MSP/CNAS nr. 388/186/2015, anexa 36. De asemenea, măsura este oportună, având în vedere faptul că alţi pacienţi trataţi de către alţi medici de familie aflaţi în relaţie contractuală cu CAS Braşov au beneficiat de asistenţă medicală conform competenţelor legale impuse de către legiuitor.
În acest context legislativ şi de fapt, argumentele instanţei din cuprinsul hotărârii referitoare la procesul-verbal şi forţa lui juridică sunt netemeinice, având în vedere că documentul adus în discuţie nu poate avea caracterul unei norme opozabile în relaţia contractuală dintre Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov şi fiecare furnizor de servicii medicale în asistenţa medicală primară, relaţie contractuală de natură civilă. Documentul opozabil ambelor părţi ar fi trebuit să fie un act adiţional la contractul de furnizare de servicii medicale semnat de reprezentanţii legali ai ambelor părţi - document care nu există pentru motivul că stabilirea respectivei condiţii de prescriere ar fi dus la încălcarea normei legale reprezentate de Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/500/2008.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de către instanţa de apel, recurenta-pârâtă solicită micşorarea acestora, având în vedere că plata va afecta Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.
În drept, au fost invocate prevederile noului C. proc. civ., H.G. nr. 400/2014, H.G. nr. 161/2016, H.G. nr. 720/2008, Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/2008, Ordinul CNAS nr. 1012/2013, Ordinul nr. 388/186/2015, Ordinul nr. 763/377/2016.
7. Procedura în faţa instanţei de recurs
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 septembrie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.
Prin rezoluţia din 24 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.
La 23 octombrie 2020, intimatul-reclamant Cabinetul medicului de familie A. a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune înscrisuri justificative şi fără a preciza cuantumul acestora.
La 12 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă a transmis, prin e-mail şi ulterior prin poştă, răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. În cuprinsul raportului s-a reţinut că susţinerile recurentei-pârâte sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material referitoare la îndeplinirea condiţiei existenţei faptei ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală.
La 23 septembrie 2021, recursul a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen la 18 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate prin motivele de recurs vizează dezlegarea dată de instanţa de apel în ceea ce priveşte îndeplinirea uneia dintre condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1357 C. civ., şi anume fapta ilicită.
Recurenta susţine că această condiţie este îndeplinită în cauză, fapta ilicită imputată reclamantului fiind cea descrisă la punctul 5 al Raportului de Control din data de 21.07.2017 - nesocotirea dispoziţiilor legale ce reglementează regimul juridic al medicamentului Risperidonum, în sensul că a prescris forma injectabilă a acestui medicament, deşi nu avea competenţa de a o face, întrucât medicul de familie are dreptul de a prescrie, pe baza scrisorii medicale întocmite de medicul specialist, numai forma de administrare orală a respectivului medicament.
În acord cu curtea de apel, Înalta Curte reţine că această condiţie, a săvârşirii unei fapte ilicite, necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu este îndeplinită în cauză.
În cuprinsul procesului-verbal din data de 21.10.2008, încheiat cu ocazia şedinţei comune a medicilor de familie şi CASJ Braşov, se arată că "medicamentele la care există restricţii privind medicii prescriptori" pot fi prescrise şi de către medicii de familie "în baza unei scrisori medicale eliberate de către medicul specialist aflat în relaţie contractuală cu CASJ Braşov, cu condiţia ca iniţierea terapiei să fie făcută de către medicul menţionat în protocol." Or, în cauză, acest tratament a fost prescris de medicul specialist, iar medicul de familie, fără sa schimbe dozajul sau forma de administrare - fiole injectabile - a prescris doar continuarea tratamentului pentru un interval de timp (30 de zile) care se încadra în durata tratamentului stabilită de medicul specialist (3 sau 6 luni).
Prin urmare, sub aspectul chestiunii litigioase, conţinutul procesului-verbal din data de 21.10.2008 semnifică aplicarea situaţiei de excepţie reglementată de art. 32 din H.G. nr. 324/2008 şi înlătură caracterul ilicit al prescripţiilor medicale efectuate de reclamant, Cabinetul Medical de Medicină de Familie Dr. A., în privinţa medicamentului Risperidonum.
Este irelevantă susţinerea recurentei în sensul că procesul-verbal menţionat nu este opozabil în relaţia contractuală dintre Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov şi furnizorii de servicii medicale. Nu raporturile juridice contractuale dintre recurentă şi furnizorii de servicii medicale sunt analizate în prezentul litigiu, ci pretinsa răspundere delictuală a reclamantului, iar fapta ilicită invocată, ca element al acestei răspunderi, nu îşi are izvorul în raporturile contractuale menţionate.
În consecinţă, în mod legal instanţa de apel a constatat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a reclamantului câtă vreme în sarcina sa nu poate fi reţinută săvârşirea faptei ilicite indicate de recurentă.
Nu poate fi primită nici solicitarea recurentei de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de către instanţa de apel, câtă vreme motivul invocat, anume acela că plata lor va afecta Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 451 C. proc. civ. în care instanţa poate reduce cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov împotriva deciziei civile nr. 487/Ap din 7 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.