Irrevocability of suspension order in extraordinary appeal and inadmissibility of separate recourse under 1865 Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the petitioner against the suspension order issued by the Court of Appeal, leaving the suspension of the proceedings in force. The dispute concerned the admissibility of an appeal against an interlocutory decision that suspended the hearing of a motion for cancellation (extraordinary appeal) against a prior civil decision which had dismissed a late revision request based on a final criminal judgment. Relying on the 1865 Civil Procedure Code (applicable due to the commencement of proceedings prior to 2013), specifically Article 2441(1) second sentence and Constitutional Court Decision No. 1019/2008, the Court held that under the principle of legality of appeals, orders suspending the judgment of an extraordinary appeal are irrevocable and cannot be separately challenged by appeal, as such procedural measures in the final appellate phase are explicitly excluded from the scope of admissible remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 2441 alin. (1) C. proc. civ; Irrevocability of suspension order in extraordinary appeal and inadmissibility of separate recourse under 1865 Civil Procedure Code: În conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (echivalent al art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), instanţa va suspenda judecata dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede: cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1209 din 25 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire exclusiv pe latura civilă a deciziei penale nr. 788/14.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2007, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - prin Direcţia Generală Juridică.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, revizuentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1209 din 25 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Prin încheierea din 14 iulie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecata contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a declarat recurs
- cale de atac înregistrată la 13 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dosarul primind prin repartizare aleatorie termen de judecată la 18 noiembrie 2021, când instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Prealabil oricăror alte chestiuni, întrucât în dispozitivul încheierii recurate s-a făcut referire la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - dispoziţii cuprinse în noul C. proc. civ., având în vedere data demarării demersului judiciar (data iniţială a dosarului) - 21 decembrie 2007, raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, ţinând cont de art. 24 din noul C. proc. civ., care prevede că dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (echivalent al art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), instanţa va suspenda judecata dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede: cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
În speţă, prin încheierea din 14 iulie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1209 din 25 mai 2021 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire exclusiv pe latura civilă a deciziei penale nr. 788/14.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Aşadar, recursul declarat de revizuentul A., ce face obiectul prezentului dosar, vizează soluţia de suspendare a judecăţii, măsură ce a fost stabilită de curtea de apel învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Prin urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce reglementează o situaţie de excepţie, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunţate în faza procesuală a recursului.
De altfel, prin decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituţionale, reţinându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac ca şi împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.
Totodată, s-a arătat că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului (în cauză, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare) justifică pe deplin opţiunea legiuitorului, în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii.
Faţă de caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a dispus măsura suspendării unei căi extraordinare de atac şi având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, reiese că soluţia de suspendare a judecăţii unei contestaţii în anulare nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum, în speţă, prin încheierea de şedinţă din 14 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost suspendată judecata într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, o asemenea hotărâre având caracter irevocabil, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat în cauză, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.