Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty in boundary delimitation dispute

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la 13 noiembrie 2017, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Clubul Sportiv "Universitatea" Cluj Napoca, stabilirea, prin semne despărţitoare, a liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei, evidenţiat în Cartea funciară nr. x Cluj Napoca (CF vechi x Cluj Napoca) număr cadastral x şi imobilul învecinat, proprietatea pârâtului de rând 1 şi aflat în administrarea pârâtului de rând 2, respectiv în folosinţa pârâtului de rând 3, evidenţiat în Cartea funciară nr. x Cluj Napoca (CF vechi x Cluj Napoca) număr cadastral x, precum şi obligarea pârâţilor să-i lase, în deplină posesie şi folosinţă, suprafaţa de teren pe care o ocupă (suprafaţă pe care la momentul formulării acţiunii a estimat-o provizoriu la aproximativ 400 mp şi pe care a precizat-o cu exactitate în urma expertizei judiciare efectuate în cauză) şi obligarea pârâţilor la desfiinţarea lucrărilor de împrejmuire efectuate pe terenul reclamantei, cu încălcarea dreptului său de proprietate, iar, în caz de refuz, autorizarea reclamantei să le desfiinţeze, pe cheltuiala acestora, cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 560, art. 563, art. 1527 şi art. 1528 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2388 din 30 martie 2018, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect principal revendicare, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentinţa nr. 267 din 30 mai 2018, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect grăniţuire, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului.

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 515/F/CC din 2 iulie 2018 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Cluj.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 312 din 15 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L..

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 253/A din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului, ale cărei dispoziţii le-a mentinut.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs principal reclamanta A. S.R.L. şi recurs incident pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Prin cererea de recurs, reclamanta A. S.R.L., prevalându-se de motivul prevăzut la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei şi, după rejudecarea cauzei, admiterea apelului, schimbarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată şi precizată, cu obligarea intimaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel şi recurs.

Recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 560 C. civ. care stabilesc în sarcina proprietarilor fondurilor învecinate să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarelor.

Cu privire la aceste aspecte, raportat la specificul acţiunii în grăniţuire, recurenta a făcut trimiteri la cele stabilite doctrinar şi jurisprudenţial, învederând că de aici decurg şi categoriile de probe admisibile şi pertinente în baza cărora se poate determina ceea ce art. 560 C. civ. înţelege prin reconstituirea hotarelor.

În concret, recurenta a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit şi cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, a apreciat că, în ciuda faptului că documentaţiile cadastrale a două imobile implicate în procedura de grăniţuire erau eronate (prin includerea în proprietatea privată a părţilor din Canalul Morii, aflat în proprietate publică), limitele menţionate în respectivele documentaţii reprezintă singurele aspecte ce pot fi avute în vedere într-o operaţiune de grăniţuire.

În continuare, recurenta a susţinut că a învederat instanţei că neconcordanţa documentaţiilor cadastrale ale celor două imobile este generată de faptul că în ambele documentaţii cadastrale - întocmite în anul 2007, înainte de intrarea în vigoare a procedurii reglementată de Regulamentul din 9 iulie 2014 de avizare, recepţie si înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, au fost greşit incluse şi părţile din Canalul Morii adiacente (aflate în faţă) celor două proprietăţi.

A apreciat că, faţă de evidenta incorectitudine a acelor documentaţii cadastrale, nici limitele trasate de acestea nu au cum să poată fi luate în considerare în stabilirea hotarelor dintre proprietăţile pârâţilor, astfel că instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere, la stabilirea limitelor, forma şi dimensiunile parcelelor.

Prin recursul incident, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, prevalându-se de motivul prevăzut la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea, în parte, a deciziei atacate în privinţa soluţionării excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii faţă de acest pârât.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, instanţa de apel, prin decizia atacată, s-a folosit de motive contradictorii.

A arătat, astfel, că prin sentinţa pronunţată de tribunal s-a reţinut că potrivit art. 560 C. civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de acestea, acţiunea în grăniţuire fiind astfel acea acţiune în justiţie prin care se solicită instanţei determinarea, prin semne exterioare, a liniei despărţitoare dintre două fonduri vecine.

A precizat că la data formulării acţiunii, calitatea de proprietar a Statului român, pentru imobilul înscris în CF x Cluj Napoca, număr vechi x, aflat în administrarea, conform notărilor în CF, Ministerului Educaţiei Naţionale şi folosinţa Clubului Sportiv Universitatea Cluj Napoca, nu a fost negată.

A susţinut că la judecarea în fond a acţiunii, din probe, a rezultat că cele două fonduri nu sunt învecinate, respectiv cel aparţinând recurentei - reclamante şi fondul identificat în CF x Cluj Napoca (CF vechi x) faţă de care şi-a formulat pretenţiile.

A considerat că atâta vreme cât obiectul acţiunii şi cauza juridică a acţiunii au fost stabilite ca fiind grăniţuire întemeiată pe art. 560 C. civ. şi din probe a rezultat, pe de o parte, că fondurile nu sunt învecinate, iar starea de fapt actuală a relevat o altă realitate în privinţa proprietarilor imobilului înscris în CF x Cluj Napoca, număr CF vechi x, excepţia absolută privind calitatea procesuală pasivă se impune a fi soluţionată în sensul admiterii acesteia.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj s-a solicitat respingerea recursului reclamantei ca lipsit de interes şi ca nefondat, întrucât obiectul şi cauza juridică a acţiunii au fost stabilite ca fiind grăniţuire întemeiată pe art. 560 C. civ., iar din probe rezultă că fondurile nu sunt învecinate.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Clubul Sportiv Universitatea Cluj Napoca la recursul declarat de reclamantă s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Intimatul a apreciat că decizia atacată este legală şi temeinică, instanţa de apel, în mod corect, reţinând că, atât acţiunea în revendicare cât şi cea în grăniţuire, trebuie promovate de proprietarii terenurilor, iar grăniţuirea se poate realiza doar între proprietăţile învecinate.

În cauză a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, cu depăşirea termenului legal de 30 zile, şi intimatul - pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta - reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursul incident şi nici răspuns la întâmpinări.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 9 februarie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului principal, după efectuarea procedurilor de comunicare

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurentă cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4.642,5 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin rezoluţia din 12 martie 2021 s-a dispus comunicarea recursului incident.

Prin raportul din 14 iunie 2021 s-a reţinut că recurenta - reclamanta nu a dat curs solicitării instanţei de a achita taxa de timbru, motiv pentru care asupra criticilor de nelegalitate formulate, completul urmează a se pronunţa numai după îndeplinirea obligaţiei corespunzătoare de timbrare.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 7 septembrie 2021 s-a acordat termen la 17 noiembrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză, se constată că recurenta - reclamantă S.C. A. datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.642,5 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, având obligaţia să depună dovada achitării acesteia, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit alin. (2) al articolului menţionat, dacă cererea este netimbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Se observă, de asemenea, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează în sensul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, precum şi cele ale alin. (3) al articolului care prevăd că cerinţa menţionată la alin. (2) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii

În cauză, se constată, însă, că deşi prin adresa emisă la 11 februarie 2021 şi comunicată recurentei - reclamante la data de 16 februarie 2021, acesteia i s-a adus la cunoştinţă obligaţia timbrării sub sancţiunea anulării, ca netimbrat, a recursului, partea nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă în sarcina sa.

Totodată, se constată că prin raportul întocmit asupra admisibilităţii, în principiu, a recursurilor s-a reţinut că recurenta - reclamantă datorează taxa judiciară de timbru, neachitată până la acel moment şi că asupra criticilor de nelegalitate formulate completul de judecată se va pronunţa numai după timbrarea în cuantumul comunicat.

Nici după primirea raportului de către recurenta - reclamantă la 23 iunie 2021, aceasta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., se va anula, ca netimbrată, calea de atac exercitată astfel încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, se observă prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut de alin. (1) rămâne fără efect".

Conform art. 491 C. proc. civ., "Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător".

Cum, în cauză, recursul principal se va anula, ca netimbrat, deci pentru un motiv care nu implică cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, recursul incident va fi respins ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul principal promovat de reclamanta S.C. A. împotriva deciziei nr. 253/A din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.