Inadmissibility of cassation appeal in real estate compensation cases restricted to appellate jurisdiction by statute

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 9 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A., prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de compensare nr. x din 31 mai 2018 emisă de pârâtă, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legii nr. 165/2013, Hotărârii Guvernului nr. 250/2007.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 754 din 15 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A anulat decizia de compensare nr. x din 31 mai 2018 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pe care a obligat-o să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în municipiul Timişoara, str. x B, judeţul Timiş prin 160.066 puncte.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 280 A din 18 februarie 2021 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A., prin mandatar B. şi de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei tribunalului. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 219/2020 prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României, formulată de apelanţa - pârâtă C.N.C.I.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin mandatar B..

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus, prin rezoluţia din 14 septembrie 2021, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La 27 septembrie 2021 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 17 noiembrie 2021, în camera de consiliu, fără citare părţi.

La 27 octombrie 2021, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a prezentat o serie de aspecte de fapt.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, la art. 33 şi 34 reglementează procedura soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, precum şi obligaţia de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stipulează în sensul că deciziile emise cu respectarea art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 280 A din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, partea nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a acestuia.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar B. împotriva deciziei nr. 280 A din 18 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.