Jurisdictional conflict resolved in favor of Alba Iulia Court over execution challenge by Ministry of Justice.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17 martie 2021, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de BEJ A. în dosarul de executare nr. 1536/2019, precum şi împotriva tuturor actelor de executare emise în acest dosar, în contradictoriu cu creditorul B..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1311 din 4 iunie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) şi art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că revine instanţei de executare competenţa exclusivă de soluţionare a contestaţiei la executare şi că instanţă de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului la data începerii executării silite.

Or, în speţă, cererea de executare silită îl priveşte inclusiv pe debitorul Ministerul Justiţiei, al cărui sediu se află în Bucureşti.

S-a apreciat, astfel, că nu prezintă relevanţă în stabilirea instanţei competente a soluţia contestaţia la executare instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite.

În procedura necontencioasă în care se soluţionează cererea de încuviinţare a executării silite, verificarea competenţei se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenţei, inclusiv potrivit art. 112 şi/sau art. 127 din cod.

Din acest punct de vedere, s-a considerat că după formularea contestaţiei la executare, instanţa este chemată a-şi analiza propria competenţă, fără a fi ţinută de concluzia instanţei care s-a pronunţat asupra cererii de încuviinţare a executării silite.

Referitor la noţiunea de instanţă de executare, s-a apreciat că legea recunoaşte această calitate numai judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Împrejurarea că există situaţii de prorogare legală de competenţă, fără aplicabilitate în cauză, situaţii care pot genera ipoteze în care asupra unor cereri formulate în materia executării silite se pronunţă o altă instanţă nu a putut schimba opinia că pentru fiecare debitor instanţă de executare este judecătoria de la sediul sau domiciliul său.

2.2. Prin sentinţa nr. 7005 din 2 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă. A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pornind de la reglementările cuprinse în art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că, în cauză, executarea silită desfăşurată în dosarul nr. x/2019 al BEJ A. urmăreşte recuperarea creanţei menţionate în titlul executoriu împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj.

S-a mai constatat că prin încheiere din 15 aprilie 2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor debitorilor menţionaţi.

S-au mai avut în vedere decizii ale Înaltei Curţi pronunţate în regulatoare de competenţă, în baza cărora s-a reţinut că odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, respectiva instanţă a devenit instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmând a-şi păstra calitatea pe întreg parcursul executării silite, conform principiului unicităţii instanţei de executare.

Întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora aceştia îşi au sediul, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor debitorilor este Judecătoria Alba Iulia, aceasta este instanţa de executare competentă teritorial.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1536/2019.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.

Premisa problemei de drept aflate în divergenţă, care a conturat două orientări jurisprudenţiale la nivelul instanţei supreme, vizează competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia la executare este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de executor judecătoresc A. în dosarul execuţional nr. x/2019 privind pe creditorul B. şi pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei. A încuviinţat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege şi a autorizat pe creditor să treacă la executarea silită a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu şi a cheltuielilor de executare.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite privind dosarul de executare nr. 1536/2019 a fost pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.