Territorial jurisdiction for objection to enforcement: enforcement court's competence prevails over debtor's domicile despite multi-debitor scenario

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 31 august 2020, Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de A. în dosarul execuţional nr. x/2019, împotriva somaţiilor din 7 august 2020, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 7 august 2020, a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Iaşi, precum şi împotriva tuturor actelor care vor fi emise în dosarul de executare, în contradictoriu cu creditorii B., C. şi D..

Prin sentinţa civilă nr. 1997 din 8 decembrie 2020, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în raport de sediul contestatorului debitor Ministerul Justiţiei.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 3665 din 23 aprilie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) şi art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că au calitate de debitori în cadrul dosarului de executare Ministerul Justiţiei, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, precum şi Tribunalul Iasi şi Curtea de Apel Iaşi, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, ambele instanţe menţionate fiind deopotrivă competente să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare.

În această situaţie, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, s-a reţinut că devin aplicabile prin analogie prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform art. 116 din cod alegerea de competenţă aparţine reclamantului (în speţă executorului judecătoresc ce a sesizat instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ.).

În concluzie, reţinând incidenţa dispoziţiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevede art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Iaşi faţă de alegerea de competenţă făcută de executorul judecătoresc prin sesizarea instanţei cu cerere de încuviinţare a executării silite.

2.2. Prin sentinţa nr. 9220 din 8 septembrie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului instanţei competente, în vederea soluţionării conflictului, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pornind de la art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este instanţa în a cărei circumscripţie se afla la data sesizării organului de executare sediul debitorului Ministerul Justiţiei, având astfel calitatea de instanţă de executare.

S-a avut în vedere faptul că în materia contestaţiei la executare competenţa unei instanţe nu este atrasă întotdeauna, în mod automat, de faptul că a încuviinţat la un moment dat executarea silită în dosarul de executare contestat.

S-a mai observat că norma de competenţă în materie de executare silită este edictată în favoarea debitorului urmărit nu a creditorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 2731/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Iaşi.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.

Premisa problemei de drept aflate în divergenţă, care a conturat două orientări jurisprudenţiale la nivelul instanţei supreme, vizează competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia la executare este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 2225/CS din 26 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a admis cererea formulată de executorul judecătoresc E. şi a încuviinţat executarea silită la cererea creditorilor B., C. şi D., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.