Denial of stadium access to organized supporters: contractual liability and security warranty under sports violence legislation

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea depusă la Judecătoria Arad la data de 5 mai 2019, a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad, reclamanţii A. şi alţii au solicitat, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtei:

- la plata sumei de 9.425 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea totală a biletelor/pachetelor de bilete achiziţionate de reclamanţi în vederea participării la meciul din data de 24 aprilie2018 şi a costurilor efectuate de reclamanţi în legătură cu deplasarea (contravaloare bilete de tren, bilet de avion, contravaloare zile de concediu);

- la plata dobânzii legale aferente contravalorii biletelor/pachetelor de bilete achiziţionate în vederea participării la meci şi a contravalorii biletelor de tren şi avion cumpărate în vederea efectuării deplasării la Şiria, începând cu data refuzului accesului pe stadion (24 aprilie 2018) şi până la momentul achitării integrale a sumei;

- la plata unei sume de 4.000 RON/reclamant, cu titlul de daune morale datorate fiecăruia, ca urmare a interzicerii accesului reclamanţilor la meci şi a încălcării dreptului acestora de a nu fi supuşi la un tratament discriminatoriu;

- să prezinte scuze reclamanţilor printr-o scrisoare publică;

- să publice hotărârea ce se va pronunţa, pe cheltuiala sa, pe pagina oficială B., precum şi într-un ziar de largă circulaţie, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie îndreptată împotriva Inspectoratului General al Jandarmeriei pentru a fi obligat la plata sumelor ce vor fi stabilite în sarcina pârâtei, în caz de admitere a acţiunii.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 136 din 31 iulie 2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect pretenţii şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, obligându-i pe reclamanţi la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.355 RON.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 47 din 23 martie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor, a obligat-o pe pârâta B. să plătească reclamanţilor suma de 4.140 RON, reprezentând costul a 138 bilete meci + suma de 2.925,60 RON reprezentând costul biletelor de călătorie C., dus-întors, pe ruta Timişoara-Arad-Şiria şi retur, ambelor sume adăugându-li-se dobânda legală de la data rămânerii definitive a deciziei. A obligat-o pe pârâtă să prezinte reclamanţilor scuze publice printr-o scrisoare publică şi să publice hotărârea, pe cheltuiala sa, pe pagina oficială a B., precum şi într-un ziar de largă circulaţie, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a deciziei. A menţinut, în rest, sentinţa atacată, în sensul respingerii celorlalte capete de cerere, privind daunele morale, respectiv cererea de chemare în garanţie. A respins, ca nefondat, apelul provocat declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamanţilor suma de 1.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare, la fond şi în apel.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., ale cărui motive au fost subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a precizat că recursul vizează soluţia pronunţată de instanţa de apel în privinţa următoarelor chestiuni deduse judecăţii: soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, soluţionarea apelului provocat, implicit a cererii de chemare în garanţie a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, soluţionarea apelului raportat la pretenţiile din acţiunea principală vizând costul biletelor de acces la partida de fotbal, scuzele ce urmează a fi prezentate şi publicarea hotărârii pe pagina oficială a clubului şi într-un ziar de largă circulaţie, în aprecierea recurentei hotărârea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâta a susţinut următoarele critici de nelegalitate:

- Prin decizia pronunţată, instanţa de apel a constatat, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, fără însă să respingă această excepţie prin dispozitivul hotărârii.

Dezlegarea dată de curte acestei excepţii este pronunţată cu aplicarea greşită a legii întrucât, după cum rezultă din probele de la dosar - anexa 3 a acţiunii - deplasarea pe ruta Timişoara - Arad - Siria a fost contractată de Asociaţia suporterilor timişoreni D., obiectul contractului fiind reprezentat de un număr de 271 bilete de călători tur-retur pe ruta Timişoara - Arad şi pe ruta Arad-Şiria.

Procedând la calculul preţului călătoriei raportat la numărul reclamanţilor a rezultat un cost total al transportului de 2.800,85 RON, care nu coincide cu cel la care a fost obligată de către instanţa de apel, respectiv suma de 2.925,60 RON reprezentând costul biletelor.

Motivul de casare îl reprezintă, însă, respingerea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în raport de persoana care a achiziţionat şi achitat biletele de transport, arătându-se că cei 139 de reclamanţi nu au făcut dovada că ar fi membri ai asociaţiei, fiind cert că costul biletelor de deplasare a fost achitat de Asociaţia suporterilor timişoreni D. şi nicidecum de aceştia.

Raportat la art. 32 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care reclamanţii nu fac dovada că ei sunt cei care au achiziţionat biletele de deplasare la meci, aceştia nu pot justifica calitatea procesuală activă pentru exercitarea cu succes a acţiunii vizând costul biletelor de tren, situaţie faţă de care, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

- Cu referire la modul de soluţionare a apelului provocat, implicit a cererii de chemare în garanţie a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, instanţa a constatat că inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât structura centrală nu a fost implicată în mod direct în desfăşurarea activităţilor de menţinere a ordinii şi siguranţei, ci Gruparea de Jandarmi Mobilă "E." din Timişoara, grupare fără personalitate juridică din cadrul Jandarmeriei Române care este o structură de jandarmi competentă teritorial responsabilă cu menţinerea ordinii şi liniştii publice în zona apropiată şi imediată a arenelor sportive, un alt motiv de respingere al apelului provocat fiind dat de motivarea că Gruparea de Jandarmi Mobilă a acţionat în acord cu planul ales de clubul organizator.

Pârâta precizează, însă, că a chemat în judecată, pe calea cererii de chemare în garanţie, Inspectoratul General al Jandarmeriei întrucât Gruparea Mobilă de Jandarmi nu are personalitate juridică, aspect confirmat de curtea de apel, această structură nu are nici calitate procesuală pasivă, situaţie faţă de care a arătat că a ales să exercite cererea de chemare în garanţie şi apelul provocat în contradictoriu cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

A invocat dispoziţiile art. 11 din Legea 550/2004, susţinând că nelegală este şi susţinerea că Gruparea Mobilă de Jandarmi ar fi acţionat la recomandările clubului organizator deoarece Planul de acţiune integrat a fost întocmit de Gruparea Mobilă de Jandarmi aspect ce reiese din Raportul de Misiune - pagina 2 paragraf 2.

În opinia recurentei, curtea a lăsat nesoluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a IGJR, invocată de acesta prin întâmpinare depusă.

- Nelegală este şi soluţia dată pretenţiilor din acţiunea principală, în ce priveşte costul biletelor de acces la partida de fotbal, scuzele ce urmează a fi prezentate şi publicarea hotărârii pe pagina oficială a clubului şi într-un ziar de largă circulaţie, soluţie ce a fost fundamentată pe o stare de fapt interpretată într-un mod original.

Trimiterile pe care le face curtea de apel la 3 articole din ROAF, respectiv art. 56, art. 57 şi art. 58 care reglementează obligaţiile clubului organizator, ca şi întregul ROAF prevăd în sarcina clubului organizator obligaţii în interiorul arenei sportive şi nicidecum în afara arenei sportive. Toate obligaţiile care incumbă clubului organizator sunt delimitate strict la măsurile din interiorul arenei sportive, în afara arenei sportive, obligaţiile revenind instituţiilor cu atribuţii specifice în domeniu, respectiv structurilor de jandarmi.

Ca atare, este nelegală soluţia curţii - pagina 36 paragraf 5 şi 6 - atunci când extinde, în raport de dispoziţiile ROAF, responsabilităţile clubului organizator în afara arenei sportive şi când reţine că asociaţia, în calitate de club organizator, ar fi permis accesul doar a 70 de persoane. Precizează că poziţia sa a fost fermă şi totdeauna în sensul de a permite accesul doar a 70 de persoane în zona destinată galeriei şi în celelalte zone ale stadionului, ale celorlalţi deţinători de bilete, însă în permanenţă reclamanţii au refuzat această variantă, pretinzând ca toţi să intre ca un grup organizat de suporteri şi să stea împreună, fără a fi respectată modalitatea de distribuire a spectatorilor în arena sportivă.

Este nelegală şi reţinerea incidenţei prevederilor art. 1350 C. civ. ca temei al angajării răspunderii clubului organizator pentru lipsa permiterii accesului pe stadion, în condiţiile în care nu a interzis niciunei persoane accesul în arena sportivă. Susţine că a arătat şi probat, că nicio persoană nu s-a prezentat la poarta/porţile de acces şi să nu i se permită intrarea pe stadion. Faptul că suporterii au fost conduşi de structura de jandarmi într-un fan-zone nu îi poate fi reproşată în calitate de club organizator.

Nu a dat dovadă de un comportament ilicit în modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor care îi reveneau în calitate de club organizator, din perspectiva dispoziţiilor C. civ. şi a O.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor.

Consideră că justa soluţionare a cauzei nu putea avea loc în afara cadrului legal dat de dispoziţiile Legii nr. 4/2008, începând cu cele relative la condiţiile de omologare a stadioanelor pe care se desfăşoară competiţiile sportive, de către federaţiile de specialitate (în speţă, de către Federaţia Română de Fotbal), respectiv a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (3) din acest act normativ, care prevăd că înaintea fiecărui sezon competiţional, toate arenele în incinta cărora se desfăşoară competiţii sportive cu grad de risc sunt supuse unei verificări din punct de vedere al condiţiilor de siguranţă, comisia care are această însărcinare fiind cea care stabileşte şi locul de dispunere în arena sportivă a suporterilor echipei oaspete, loc ce rămâne neschimbat pe toată durata desfăşurării competiţiei.

În cazul de faţă, prin procesul-verbal din 26 iulie 2017 de omologare a stadionului F. pentru sezonul competiţional 2017-2018, la pct. 7 s-a prevăzut un nr. de 74 locuri destinat suporterilor echipei oaspete. La data de 20.04.2018, în calitatea sa de club organizator al meciului, a predat un nr. de 70 de bilete către G., destinate suporterilor clubului oaspete, restul biletelor de intrare la meci, de aproximativ 1400 locuri fiind puse în vânzare şi destinate spectatorilor.

Recurenta a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 2,3,4,5,10 din cuprinsul Legii nr. 4/2008 şi la art. 57 alin. (3) din ROAF cu referire la obligaţiile ce îi revin acesteia, în calitate de organizator al competiţiei sportive, de a asigura protecţia şi siguranţa spectatorilor, sportivilor, oficialilor, ca şi la răspunderea care îi revine în baza legii pentru asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă în interiorul arenelor sportive, spre deosebire de obligaţiile cu acelaşi conţinut ce revin structurilor de jandarmi competente teritorial, de asigurare a ordinii publice în zona apropiată şi imediată a arenelor sportive şi a altor locuri destinate desfăşurării competiţiilor şi jocurilor sportive cu grad mediu de risc, precum şi a celor cu grad ridicat de risc. Criticile recurentei au vizat lipsa oricărei distincţii între aceste atribuţii ce revin structurilor implicate, reţinându-se de către instanţă că, deşi Jandarmeria ar fi permis accesul reclamanţilor, B. l-ar fi interzis, că deşi Jandarmeria ar fi dorit să-i lase să participe la meci, pârâta i-ar fi închis în ţarc, fără nicio delimitare între acţiunile forţelor implicate şi atribuţiile strict delimitate legal ce revin acestora.

În continuare, recurenta a expus din nou starea de fapt pentru o mai bună percepţie asupra evenimentelor din ziua desfăşurării partidei de fotbal, precum şi evenimentele de dinainte de ziua meciului, prin raportare la Legea 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, art. 11 f), art. 1, precizând că textele legale fac diferenţa între suporteri şi spectatori, spectatorii având acces necondiţionat, în măsura achiziţionării biletelor, iar suporterii doar în limitele premise de legislaţie, motiv pentru care B. a predat grupului de suporteri organizaţi doar 70 de bilete.

Din prevederile Legii nr. 4/2008 menţionate, potrivit recurentei, rezultă fără echivoc faptul că organizatorul, în speţă, B. răspunde pentru asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă în interiorul arenelor sportive şi că are obligaţia de a asigura protecţia şi siguranţa spectatorilor, sportivilor şi oficialilor în interiorul stadionului.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi au depus întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Au solicitat ca în ipoteza în care se va constata ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., să se reţină netemeinicia susţinerilor recurentei, precizând că au făcut dovada deţinerii biletelor, care prezumă achiziţionarea lor legală, ceea ce conduce la susţinerea nefondată de către recurentă a inexistenţei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

Au opinat, totodată, că, pe bună dreptate, curtea de apel a reţinut inexistenţa vreunei implicaţii directe a Inspectoratului General al Jandarmeriei în desfăşurarea evenimentelor din 24 aprilie 2018, unica entitate cu atribuţii de menţinere a ordinii şi liniştii publice în zona apropiată şi imediată a arenelor sportive fiind Gruparea de Jandarmi Mobilă "E." Timişoara, fără personalitate juridică.

Au considerat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile contractuale.

Intimatul - chemat în garanţie Inspectoratul General al Jandarmeriei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, precum şi răspuns la întâmpinarea intimaţilor - reclamanţi.

A susţinut că în mod corect instanţa de apel a constatat că evenimentul sportiv a fost organizat de B., care a luat decizia interzicerii accesului în stadion a suporterilor, astfel încât eventualele prejudicii reclamate în cauză pot fi imputate doar organizatorului.

A solicitat, ca în situaţia admiterii recursului şi casării deciziei apelului, să se respingă cererea de chemare în garanţie ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

II Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Deşi prin întâmpinările formulate la recurs, intimaţii s-au apărat, invocând nulitatea căii de atac pentru lipsa ori neîncadrarea criticilor în motivele legale de recurs, Înalta Curte nu va reţine incidenţa acestei excepţii deoarece constată că prin memoriul de recurs au fost formulate critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., norme ce vor fi avute în vedere la judecata prezentei căi de atac.

Analizând criticile de recurs formulate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte reţine caracterul fondat al acestora în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:

- Sunt nefondate criticile prin care pârâta a pretins o eronată soluţionare de către instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, critici care, prin conţinutul lor, se circumscriu atât motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - în partea referitoare la nesoluţionarea excepţiei prin dispozitivul hotărârii -, cât şi celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - în partea în care nelegalitatea soluţiei e sprijinită pe argumentul că nu reclamanţii ar fi cei care au achiziţionat biletele de călătorie tur-retur pe ruta Timişoara-Arad, Arad-Şiria, ci Asociaţia suporterilor timişoreni D., iar reclamanţii nu au făcut dovada că ar fi membri ai acesteia.

Înalta Curte reţine că nesoluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor - excepţie invocată de pârâtă atât prin întâmpinarea formulată în primă instanţă, cât şi prin cea depusă în apel - prin dispozitivul deciziei pronunţate, nu ridică o problemă, în sine, de nelegalitate a soluţiei adoptate în privinţa acesteia şi nici a hotărârii emise, neexistând nicio dispoziţie procedurală care să impună aceasta.

Potrivit art. 224 C. proc. civ., instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu, iar în acord cu norma art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Curtea de apel a analizat cu prioritate excepţiile invocate în faţa sa, pe cale de întâmpinare, inclusiv pe aceea a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, în considerentele hotărârii pronunţate, excepţie pe care a considerat-o, motivat, ca fiind neîntemeiată.

Pronunţarea mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau a celor de fond nu e impus a avea loc prin dispozitiv, cum critică recurenta, iar faţă de aprecierea asupra netemeiniciei excepţiei, acest lucru nici nu era necesar întrucât soluţia nu a întrerupt sau curmat cursul judecăţii.

De altfel, când critică nepronunţarea instanţei asupra excepţiei prin dispozitiv, pârâta nu indică norma legală ce ar fi fost încălcată şi nici nu arată în ce ar fi constat vătămarea pe care ar fi suferit-o din acest procedeu.

Astfel fiind, critica analizată de instanţa de recurs prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, în corelare cu cele ale art. 175 C. proc. civ., nu poate fi primită.

De asemenea, nu va fi primită nici critica adusă aceleiaşi soluţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., observându-se că aceasta a fost susţinută doar cu referire la una din multele pretenţii deduse judecăţii prin cererea reclamanţilor (costul biletelor de acces pe stadion, costul biletelor de transport, contravaloarea zilelor de concediu, daune morale, dobânzi legale la sumele ce vor fi acordate), teza susţinută fiind aceea a nedovedirii că reclamanţii au achiziţionat în nume personal biletele de călătorie cu trenul. Pentru celelalte pretenţii, excepţia nu a fost invocată sau nu a mai fost contestată în recurs (cu referire la nedovedirea achiziţionării în nume personal a biletelor de intrare la meci, care a constituit cel de-al doilea argument pe care pârâta şi-a susţinut în proces excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor), astfel că, şi în cazul unui răspuns favorabil asupra acestei chestiuni punctuale, excepţia nu va conduce la respingerea integrală a acţiunii reclamanţilor şi la o confirmare în proces a unei lipse a calităţii procesuale active a reclamanţilor, după cum s-a urmărit de către pârâtă.

În plus, critica pârâtei a fost susţinută, nu cu argumente de legalitate, ci de fond, care ţin de probaţiunea cauzei şi care exced controlului în legalitate exercitat de instanţa de recurs.

Apoi, deşi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor a fost invocată de pârâtă (atât prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, cât şi prin întâmpinarea la apelul principal) cu trimitere la ambele aspecte - ale neprobării achiziţionării de către reclamanţi, în nume propriu, a biletelor de transport şi a celor de intrare la meci -, se observă că prin hotărârea sa, instanţa de apel a confirmat calitatea procesuală activă a reclamanţilor doar cu trimitere la biletele de intrare pe stadion, în legătură cu care a observat că, fiind nenominale, simpla lor posesie face dovada achiziţionării acestora de către reclamanţi.

Aşadar, un control în legalitate asupra chestiunii puse în discuţie pe calea recursului declarat de către pârâtă nici nu ar fi posibil întrucât lipseşte o dezlegare a acesteia dată de instanţa de apel (iar o omisiune/nepronunţare nu a fost criticată prin recurs).

Întrucât aspectele semnalate pe calea recursului pârâtei sunt comune cu cele care privesc sau ţin de soluţionarea fondului pretenţiei vizând acordarea costului biletelor de transport, urmează ca acestea să rămână în verificarea instanţei de fond, la momentul rejudecării cauzei în apel, astfel după cum se va arăta în continuarea celor ce urmează.

- Criticile îndreptate împotriva soluţiei de respingere a apelului provocat (ce a atacat soluţia primei instanţe, de respingere a cererii de chemare în garanţie a Inspectoratului General al Jandarmeriei) sunt întemeiate, reţinându-se că dezlegarea dată acestuia a valorificat apărarea chematului în garanţie, întemeiată pe lipsa calităţii sale procesual pasive (invocată prin întâmpinare) şi justificată prin aceea că inspectoratul nu a fost implicat în mod direct în desfăşurarea activităţilor de menţinere a ordinii şi siguranţei în zona de desfăşurare a partidei de fotbal din Şiria, Judeţul Arad, în data de 24.04.2018, misiunea fiind îndeplinită, conform competenţelor sale teritoriale, de Gruparea de jandarmi mobilă "E." Timişoara, structură fără personalitate juridică a Jandarmeriei.

Înalta Curte reţine că atragerea în proces a Inspectoratului General al Jandarmeriei, pe calea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă, nici nu a fost justificată de aceasta în considerarea participării sau implicării directe a structurii centrale în evenimentul adus în atenţie prin cererea reclamanţilor ci, în mod evident, aşa cum o afirmă partea, în considerarea lipsei personalităţii juridice a structurii din teritoriu a acesteia, Gruparea de jandarmi mobilă "E.", care a îndeplinit misiunea de menţinere a ordinii şi siguranţei pe perioada desfăşurării evenimentului sportiv menţionat.

Este adevărat că dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. permit entităţilor juridice fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii, să poată sta în judecată, în orice calitate (reclamant sau pârât), însă această dispoziţie legală instituie o facultate, o posibilitate, iar nu o obligaţie, nimic neîmpiedicând o parte să cheme în judecată structura centrală, pentru a fi ţinută să răspundă în numele şi pentru acţiunile entităţii sale fără personalitate juridică, din raţiuni de facilitare a asigurării punerii în executare a hotărârii.

Prin urmare, argumentul reţinut de instanţa de apel, referitor la neimplicarea în mod direct a structurii centrale în activităţile de menţinere a ordinii şi siguranţei, pe durata desfăşurării meciului de fotbal din data de 24.04.2018, nu poate susţine soluţia adoptată în privinţa apelului provocat formulat de pârâtă, cât timp, potrivit art. 11 din Legea nr. 550/2004, gruparea de jandarmi mobilă funcţionează în subordinea Inspectoratului General, ca structură destinată organizării şi executării misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice şi de combatere a infracţionalităţii în zona de responsabilitate teritorială, iar atragerea în proces a structurii centrale, pe calea cererii de chemare în garanţie, a avut în vedere nu acţiunile proprii şi directe la care a participat Inspectoratul, ci acţiunile în care a fost implicată la nivel de teritoriu, una din structurile sale fără personalitate juridică.

- Sunt, deopotrivă, îndreptăţite şi criticile pârâtei aduse soluţiei adoptate în privinţa raporturilor juridice litigioase deferite judecăţii prin cererea principală, iar în etapa apelului, pe calea apelului principal.

În esenţă, aceasta a considerat nelegală reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 1350 C. civ. şi angajarea răspunderii sale contractuale pentru lipsa permiterii accesului pe stadion a reclamanţilor, fără să se ţină cont de cadrul organizatoric în care se autorizase desfăşurarea partidei de fotbal, de obligaţiile ce reveneau pârâtei în calitate de club organizator şi fără să se realizeze distincţiile necesare în privinţa accesului pe stadion între suporteri şi spectatori.

În susţinerea criticilor sale, pârâta a făcut ample trimiteri la dispoziţiile Legii nr. 4/2008 şi la obligaţiile ce-i reveneau, potrivit acesteia, dar şi a normei art. 57 din ROAF, în calitatea sa de club organizator al partidei de fotbal.

Criticile pârâtei sunt justificate, observându-se că soluţia instanţei de apel, de angajare a răspunderii sale contractuale pentru neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare de servicii sportive (lipsa contraprestaţiei pârâtei, în calitate de club organizator al partidei de fotbal, în condiţiile achiziţionării de către reclamanţi a biletelor de acces) a fost argumentată pe dispoziţiile art. 1270 (forţa obligatorie a contractelor), ale art. 1652 şi art. 1350 C. civ. (răspunderea contractuală), reţinându-se că în cauză nu s-a invocat şi nici dovedit existenţa unor cauze exoneratoare de răspundere - forţa majoră, cazul fortuit - sau existenţa vreunei clauze contractuale exoneratoare de răspundere.

Într-adevăr, instanţa de apel nu a operat distincţiile necesare între categoriile de suporter şi spectator utilizate în cuprinsul Legii nr. 4/2008, cu observarea condiţiilor diferite de acces pe stadion a acestora şi a limitelor ce pot fi aduse dreptului legal dobândit de intrare în arenă (prin cumpărarea de bilete), şi aceasta tocmai întrucât a redus problematica speţei, contrar datelor sale factuale, la aceea a spectatorului obişnuit care, prin cumpărarea de bilete, a dobândit dreptul său de acces în arena sportivă, drept nesupus vreunei limite sau restricţii.

Teza afirmată, însă, de instanţa de apel în privinţa situaţiei reclamanţilor - aceea a unor simpli spectatori ce şi-au achiziţionat bilete la meciul de fotbal din 24.04.2018, animaţi de unica dorinţă a vizionării acestuia şi în raport cu care pârâta ar fi fost datoare pe tărâm contractual să le permită accesul pe stadion, conform locurilor înscrise pe bilete - este contrară situaţiei de fapt pe care însăşi instanţa o reţine iar soluţionarea litigiului conform acestei teze ignoră tot contextul procesual al cauzei determinat de acţiunile reclamanţilor şi descris de aceştia prin cererea de chemare în judecată iar, ulterior, prin apelul principal exercitat împotriva hotărârii de primă instanţă.

Astfel, prin motivele lor de apel, reclamanţii critică neluarea în considerare a faptelor anterioare evenimentului sportiv din 24.04.2018, concretizate în "discuţii transparente legate de intenţia apelanţilor-reclamanţi privind participarea la meci într-un număr mai mare decât numărul de locuri alocat suporterilor conform documentaţiei de omologare a stadionului". La rândul său, instanţa de apel reţine comunicarea acestor informaţii şi intenţii a reclamanţilor către gruparea mobilă de jandarmi şi pârâtă, realizată "cu scopul de a li se permite accesul tuturor celor 300 de suporteri pe stadion şi de a se asigura ordinea publică pe durata meciului" ca şi deplasarea celor 300 de suporteri timişoreni cu trenul spre locaţia meciului "în mod organizat, împreună" ori faptul că aceste acţiuni şi intenţii declarate ale reclamanţilor au provocat o analiză a situaţiei de risc (din partea celor însărcinaţi prin legea cu asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă în interiorul arenelor sportive şi din zona apropiată ori învecinată acestora, respectiv organizatorul meciului şi gruparea de jandarmi competentă teritorial), concretizată într-un Raport de misiune al grupării mobile de jandarmi şi au determinat luarea unor decizii în privinţa condiţiilor de realizare a accesului reclamanţilor pe stadion. În sfârşit, reţine instanţa de apel că decizia pârâtei (care a vizat condiţiile de acces în privinţa întregului grup) de a permite accesul pe stadion doar celor 70 de suporteri, cărora le-a pus la dispoziţie bilete în zona destinată galeriei echipei oaspete, a făcut ca suporterii echipei vizitatoare să se solidarizeze şi să nu accepte "varianta despărţirii grupului".

Or, raportat la tot acest context factual, total străin şi neuzual spectatorilor care achiziţionează bilete cu simpla intenţie a vizionării unei întreceri sportive, asimilarea reclamanţilor situaţiei acestora, realizată prin judecata înfăptuită de instanţa de apel, este lipsită de orice legătură cu datele speţei. Tot astfel, negarea scopului real al achiziţionării biletelor de acces la meci, acela al ocolirii limitei numărului de locuri alocat galeriei oaspete (impus de condiţiile omologării stadionului pe care s-a disputat meciul, iar nu de organizatorul partidei, cum eronat reţine instanţa de apel) regăsit/afirmat ca atare în susţinerile reclamanţilor - rămâne o simplă afirmaţie a instanţei de apel, contrazisă de întreaga desfăşurare a situaţiei de fapt pe care chiar ea o reţine.

Deşi este real că deplasarea în mod organizat a unui grup de persoane nu anulează dreptul contractual de a participa la un spectacol sportiv pentru care acestea au achiziţionat bilete în mod legal, este la fel de adevărat că toate acţiunile reclamanţilor - reţinute de instanţa de apel în descrierea situaţiei de fapt a cauzei - au fost realizate în comun, în grup, într-un mod susţinut, în numele suporterilor echipei oaspete şi prin reprezentatul acestora, iar niciodată individual, de o manieră proprie simplilor spectatori, nedisociat de suporterii care beneficiau de cele 70 de bilete puse la dispoziţie prin protocolul organizatorului meciului, generând acţiunea pârâtei de a-i trata, aşa cum s-a întâmplat, ca grup de suporteri (galerie) şi de a aplica acestuia condiţiile speciale de acces în stadion, de respectarea cărora ea însăşi era ţinută în baza dispoziţiilor Legii nr. 4/2008, a normelor ROAF şi a condiţiilor oferite de stadionul pe care se disputa întrecerea sportivă, conform regulilor de omologare a acestuia.

Consecinţa tratării cauzei reclamanţilor pe tărâmul simplificat al litigiului dintre spectator (posesorul unui bilet) - organizatorul meciului a fost aceea a rezolvării conflictului exclusiv în limitele dreptului comun (C. civ.), în raport de ipoteza contractului de vânzare-cumpărare de servicii sportive considerat neexecutat culpabil din partea organizatorului, însă cu neobservarea şi neaplicarea dispoziţiilor legislaţiei speciale adoptate în domeniul organizării competiţiilor sportive, ce cuprinde norme de reglementare a unor condiţii diferite de realizarea a accesului pe stadion a suporterilor sau spectatorilor, limite care pot fi aduse chiar dreptului dobândit (tot prin cumpărarea legală de bilete) de acces pe stadion şi care pot îmbrăca inclusiv forma evacuării din arena sportivă (totală/parţială) a participanţilor sau spectatorilor - art. 9, art. 10 alin. (2) lit. b), art. 14, art. 19 din Legea nr. 4/2008 - ori obligaţii speciale impuse organizatorilor din raţiuni de asigurare a măsurilor de ordine şi siguranţă, în vederea combaterii violenţei în sport şi a promovării spiritului de fairplay şi a unui mod civilizat de comportare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine o greşită soluţionare a cauzei în apel prin neaplicarea tuturor dispoziţiilor legale incidente litigiului, imputându-se pârâtei neacceptarea variantei V3 a planului de acţiune propus de reprezentanţii Jandarmeriei (care presupunea accesul în arenă a tuturor suporterilor galeriei ASU, identificaţi ca atare chiar în terminologia instanţei de apel, care nu s-a referit la aceştia ca spectatori) şi insistenţa în aplicarea variantei V2 din acelaşi plan (toţi suporterii galeriei ASU în afara arenei) deşi, din nou contradictoriu, instanţa evocă episodul solidarizării suporterilor care nu au acceptat varianta despărţirii grupului, atunci când s-a permit accesul pe stadion celor 70 de suporteri care beneficiau de bilete pe locurile anume rezervate galeriei echipei oaspete, aceasta fiind, în realitate cauza rămânerii în afara arenei a tuturor suporterilor.

Soluţia instanţei a fost justificată în considerare unui drept, acela de acces în arena, dobândit prin achiziţia de bilete, văzut de aceasta ca fiind absolut, nesupus altor restricţii sau limitări decât cele date de dreptul comun - forţa majoră, cazul fortuit sau eventuale clauze contractuale - observându-se că au rămas fără răspuns apărările pârâtei care indicau limitarea numărului de suporteri ai echipei oaspete prin condiţiile de omologare a stadionului, pe care ea însăşi e ţinută să le respecte, ori prin obligaţiile şi răspunderea ce-i revin în baza legii (nr. 4/2008) de a asigura măsuri de ordine şi siguranţă în interiorul arenelor sportive.

Se impune, de aceea, refacerea judecăţii în apel pe baza celor dezlegate anterior, urmând ca instanţa să răspundă excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâtă prin întâmpinare, inclusiv sub aspectul verificării pretenţiilor de restituire a costului biletelor de transport a reclamanţilor şi să stabilească - cercetând faptele şi acţiunile reclamanţilor - dacă pârâta a acţionat nelegal când a limitat numărul suporterilor echipei oaspete în arena sportivă sau dacă procedând astfel, aceasta s-a întemeiat pe lege, acţionând în virtutea obligaţiilor (legale) de care ea însăşi era ţinută, aşa cum s-a apărat constant în proces, prin luarea în considerare a normelor speciale incidente cauzei, mai sus menţionate, aspecte funcţie de care urmează să se hotărască în privinţa angajării răspunderii sale contractuale faţă de reclamanţi. De asemenea, la rejudecarea cauzei, instanţa de apel va avea în vedere şi dezlegarea raporturilor juridice litigioase deduse judecăţii pe calea apelului provocat, ce a fost declarat de pârâtă împotriva hotărârii de primă instanţă, având în vedere caracterul întemeiat al criticilor de recurs susţinute de această parte, ce au fost îndreptate împotriva soluţiei adoptate în apel asupra acestuia.

În considerarea tuturor acestor motive, găsind întemeiat recursul declarat, Înalta Curte îl va admite în baza dispoziţiilor art. 488 (1) pct. 5, pct. 8 şi a art. 497 C. proc. civ., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 47 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.