Unfiled damages claim upheld as stamp-duty challenge falls outside cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 1 iulie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile în cuantum total de 1.500.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR de la data executării integrale a obligaţiei.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 coroborate cu cele ale art. 1373 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 255 din 25 mai 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu. A anulat cererea formulată de reclamant, ca netimbrată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 437A din 15 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., pentru motive circumscrise pct. 6 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ.

A arătat că ambele motive se subscriu omisiunii instanţelor anterioare de a motiva scutirea de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru raportat la dispoziţiile Legii nr. 303/2004 cu privire la răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate în îndeplinirea actului de justiţie, dar şi la art. 538-539 C. proc. pen. privind dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară, respectiv privare de libertate nelegală, care sunt o formă particulară a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi care se aplică cu prioritate, fiind norme speciale, derogatorii de la cele ale dreptului comun.

A susţinut că în realitate a "fost ca jucat la ruletă", astfel încât în cauzele repartizate judecătorilor care au aplicat corect legea a fost achitat, iar în celelalte a fost condamnat în baza unor acte de acuzare întocmite nelegal şi fără probe.

În final, recurentul a făcut precizări legate de statutul său profesional, arătând că este jurist, doctor în drept, care a experimentat o cercetare ştiinţifică în teza proprie de doctorat.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul declarat, se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecăţii în criticile de nelegalitate subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod.

Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cauzelor de ordine publică, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care, recurentul, deşi le-a subsumat pct. 6 şi 8 ale articolului, nu a criticat în vreun fel soluţia instanţei de apel.

Astfel, prin decizia atacată, instanţa a constatat că modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi contestată doar pe calea cererii de reexaminare prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, de care apelantul a uzitat, cererea fiind respinsă prin încheierea definitivă din 7 octombrie 2019.

Prin motivele de recurs, reclamantul nu a criticat aceste considerente ale instanţei de apel, susţinând o "omisiune" a curţii de apel de a analiza cererea prin care s-a considerat îndreptăţit a beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru prin prisma unor dispoziţii legale pe care le-a apreciat ca fiind incidente.

Or, prin eventualele critici ale considerentelor curţii de apel care au condus la adoptarea soluţiei din decizia atacată, recurentul ar fi trebuit să demonstreze de ce este eronat raţionamentul instanţei prin care s-a constatat că solicitarea de reformare a sentinţei apelate (prin care se anulase acţiunea ca netimbrată) nu poate fi primită în condiţiile în care s-a uzat de calea de atac specială împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.

Se reţine, în aceste condiţii, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, de ce este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor legale, care trebuie interpretate, atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât şi a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să îndeplinească condiţia legală a dezvoltării motivelor ceea ce implică determinarea greşelilor imputate instanţei, o minimă argumentare a criticii în fapt şi drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

În cauză, însă, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurentul nu a criticat această hotărâre.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 437A din 15 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.