Inadmissibility of cassation appeal against definitive appellate decision in political party expulsion dispute

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 31 ianuarie 2020, A. a formulat cerere de anulare a deciziei nr. 15 din 27 iunie 2019 a Biroului Politic Judeţean al B. prin care s-a hotărât excluderea sa din rândul membrilor B., cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Statutul B. şi Legea partidelor politice nr. 14/2003.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 1038 din 20 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis cererea formulată de contestator A. în contradictoriu cu intimata B., având ca obiect anulare decizie nr. 15 din 27 iunie 2019 de excludere din rândul membrilor B.. A anulat decizia nr. 15/2019. A obligat-o pe intimată la 520 RON cheltuieli de judecată către contestator.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 2795 din 10 iunie 2021, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimatul B. împotriva sentinţei tribunalului. A fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., subsumat motivului prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei tribunalului, iar rejudecând cauza pe fond, să se respingă cererea de chemare în judecată.

A susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile depuse la dosar şi a analizat greşit prevederile Statutului B..

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a solicitat anularea recursului sau respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că susţinerile recurentului nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., neindicându-se normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţă.

A solicitat menţinerea hotărârilor primelor instanţe, ca temeinice şi legale.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, conform cărora "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului", reţinându-se, în esenţă, că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, încalcă accesul la justiţie.

Urmare a deciziei de neconstituţionalitate anterior menţionate, litigiile având ca obiect solicitarea de anulare a deciziilor de excludere dintr-un partid (cum este situaţia şi prezentei cauze) revin, pentru raţiuni de analogie, mutatis mutandis, spre soluţionare instanţei de judecată de drept comun în materia partidelor politice, aşa cum este reglementată prin Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul în primă instanţă şi curtea de apel în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu deosebirea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele în a căror rază teritorială domiciliază/îşi au sediul părţile, iar nu Tribunalul Bucureşti, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

În speţă, calea de atac a apelului a fost exercitată şi soluţionată prin decizia nr. 2795 din 10 iunie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv, indiferent de menţiunile din dispozitivul acesteia, conform celor arătate anterior şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 13/2003.

De altfel, anterior s-a mai purtat o judecată între aceleaşi părţi, cu un obiect similar, respectiv privitor la anularea unei alte decizii de excludere din partid a intimatului A., nr. 15 din 9 noiembrie 2017, litigiu ce s-a judecat în fond şi apel, judecata fiind finalizată prin decizia definitivă nr. 660/R-CONT din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Piteşti (dosar nr. x/2019).

Astfel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive, date în soluţionarea apelului, nu pot fi supuse recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se constată că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Împrejurarea că în dispozitivul hotărârii este trecută, în mod eronat, calea de atac ca fiind aceea a recursului, nu are relevanţă, întrucât potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.

Văzând solicitarea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite prin chitanţa privind plata onorariului de avocat existentă la dosarului de recurs, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat recurentul la 2000 RON cheltuieli de judecată către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva deciziei nr. 2795 din 10 iunie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimatul - contestator A..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.