Cassation nullity for failure to articulate specific legal grounds challenging lower court’s rejection of pension authority’s action for absolute nullity of work certificate

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 15 februarie 2019, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a adeverinţei nr. x/20.01.2008 eliberată de S.C. B. S.A..

Prin sentinţa nr. 6770 din 4 iunie 2019, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 540 din 16 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 31 din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, considerând că soluţia nu este temeinică şi legală, întrucât instanţa de apel a apreciat eronat starea de fapt şi de drept.

A susţinut că, în mod greşit, curtea de apel a motivat că numitul C., la data emiterii adeverinţei contestate, avea calitatea de reprezentant şi dreptul legal de a semna ast­fel de documente.

A arătat că nu este de acord cu această opinie, întrucât la data la care s-a emis adeverinţa în cauză, societatea angajatoare era în procedura falimentului, având desemnat deja lichidator.

A opinat în sensul că adeverinţa trebuia semnată de către lichidatorul judiciar, desemnat de către judecătorul sindic, persoana care era şi conducătorul legal al unităţii şi nu de către C., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, instanţa de judecată a reţinut faptul că nu se mai poate verifica efectiv conţinutul adeverinţei din cauza "stării deplorabile în care se găseşte arhiva". Or, în conformitate cu legislaţia asigurărilor sociale, casele teritoriale de pensii nu pot acorda drepturi de pensie de­cât în baza unor acte verificabile.

Datele din adeverinţa nr. x/20.01.2008 nu pot fi certificate cu alte acte primare, întrucât arhiva unităţii nu mai există, iar persoana care a eliberat aceste documente s-a dovedit a fi de rea-credinţă, prin urmare, se impune a se reţine lipsa veridicităţii adeverinţei.

Recurenta a mai opinat în sensul că adeverinţa nu poate produce efecte juridice şi trebuie anulată având în vedere faptul că a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează emiterea unor astfel de documente sub aspectul competenţei şi calităţii de reprezentant al persoanelor ce au semnat astfel de documente.

A apreciat că analiza soluţiei de fond referitoare la competenţa şi calitatea de reprezentant al per­soanelor ce semnează astfel de documente trebuie făcută şi prin ra­portare la practica Curţii de Apel Craiova, respectiv la soluţiile pronunţate în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017 şi nr. 1109/63/2019.

Prin completarea la motivele de recurs, reclamanta a considerat că, în mod eronat, instanţa de judecată a respins cererea de anulare a adeverinţei nr. x/20.01.2008, ca fiind lipsită de interes.

A învederat faptul că în baza deciziei de pensie nr. x/22.10.2014, pârâtul A. a fost înscris la categoria de pensie pentru limita de vârstă. La stabilirea drepturilor de pensie ale acestuia nu au fost avute în vedere menţiunile din adeverinţa nr. x/20.01.2008 emisă de S.C. B. S.A. Dăbuleni, întrucât acesta a depus în susţinerea cererii de înscriere la pensie numai adeverinţa nr. x/20.09.2013 emisă de Primăria comunei Amărăştii de Jos.

Având în vedere acest aspect, interesul CJP Dolj pentru anularea adeverinţei nr. x/20.01.2008 subzistă şi în prezent, întrucât pârâtul are posibilitatea de a solicita recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea elementelor din această adeverinţă, prin urmare, pârâtul ar beneficia de o majorarea nejustificată a cuantumului pensiei, care ar duce la prejudicierea bugetului asigurărilor sociale de stat.

A solicitat admiterea recursului şi schimbarea soluţiei pronunţate în sensul admiterii acţiunii cu consecinţa constatării nulităţii adeverinţei nr. x/20.01.2008.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul declarat, se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecăţii în criticile de nelegalitate subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod.

Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cauzelor de ordine publică, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta nu a criticat în vreun fel soluţia instanţei de apel, reiterând în mare parte motivele de apel prin care a criticat cele statuate şi reţinute, în realitate, prin hotărârea primei instanţe.

Astfel, prin decizia atacată, instanţa a constatat că apelanta nu a formulat motive prin care să critice hotărârea tribunalului care, potrivit acesteia, ar fi soluţionat cauza pe baza unei excepţii peremptorii, respectiv cea a lipsei de interes, înţelegând să preia motivele cererii de chemare în judecată sub forma unor critici din apel.

Însă, nici această dezlegare a instanţei de apel ce a fundamentat soluţia de respingere, ca nefondată, a căii de atac a apelului nu a fost criticată în calea de atac a recursului, constatându-se că prin memoriul de recurs recurenta a prezentat o serie de argumente în sprijinul lipsei veridicităţii adeverinţei, care, în opinia sa, nu poate produce efecte juridice, reiterate din apel, iar pe de altă parte, a prezentat argumentele pentru care a considerat că are interes în a solicita anularea respectivei adeverinţe.

Or, prin eventualele critici ale considerentelor curţii de apel care au condus la adoptarea soluţiei din decizia atacată, recurenta ar fi trebuit să demonstreze de ce este eronat raţionamentul instanţei prin care s-a constatat că nu au fost aduse critici soluţiei tribunalului prin care s-ar fi respins acţiunea ca lipsită de interes.

Se reţine, în aceste condiţii, că recurenta nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, de ce este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor legale, care trebuie interpretate, atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât şi a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să îndeplinească condiţia legală a dezvoltării motivelor ceea ce implică determinarea greşelilor imputate instanţei, o minimă argumentare a criticii în fapt şi drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

În cauză, însă, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta nu a criticat această hotărâre.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva deciziei nr. 31 din 17 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.