Tort claim for petroleum pollution of fish pond fails; cassation appeal rejected, appellate dismissal upheld for lack of proven causation.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Vrancea, sub dosarul nr. x/2012, reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L., în contradictoriu cu S.C. A., a solicitat obligarea pârâtei la repararea integrală a prejudiciului actual şi viitor suferit ca urmare a deversărilor de produse petroliere pe terenul concesionat de reclamantă, obligarea pârâtei la achitarea despăgubirilor prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 283/2004 pentru prejudiciul produs ca urmare a efectuării lucrărilor de intervenţie în caz de avarie şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

A solicitat ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită prin expertiză contabilă de specialitate.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile dreptului civil privitoare la răspunderea civilă delictuală, art. 1349, art. 1357, art. 1385 şi art. 1386 C. civ. şi pe cele ale Legii nr. 283/2004.

La termenul din data de 10 aprilie 2013, reclamanta a renunţat la judecarea petitului 2 al cererii de chemare in judecata, privind pretenţiile formulate in temeiul dispoziţiilor art. 8 si 9 din Legea nr. 283/2004, instanţa luând act de acest aspect.

În cadrul dosarului nr. x/2012 vizând aceleaşi părţi a fost admisă cererea pentru asigurare dovezi formulată de reclamantă şi s-a constatat efectuată expertiza tehnică-judiciară în specialitatea petrol-gaze realizată de ing. B..

În faţa primei instanţe sesizate, în dosarul nr. x/2012, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea petrol şi gaze, aceasta din urmă fiind realizată de ing. C.. De asemenea a fost încuviinţată şi administrată proba cu expertiză contabilă, ce a fost realizată de expertul contabil D., precum şi proba cu expertiză în specializarea protecţia mediului, ce a fost realizată de dr. ing. E.. Totodată, a fost încuviinţată şi administrată şi proba cu cercetarea la faţa locului.

Prin sentinţa nr. 29 din 1 aprilie 2015, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active şi pasive şi lipsei de interes a acţiunii. A admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 180.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 26.552 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, ca situaţie de fapt, că potrivit contractului de concesiune nr. x/10.03.2002, reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. a concesionat de la Consiliul local al comunei Homocea suprafaţa de 1 ha teren neproductiv proprietatea consiliului, în punctul Burcioaia - Sonda din Lunca Siretului, teren aflat in domeniul public al comunei, scopul concesionării fiind amenajarea unui heleşteu de peşte.

Prin contract s-a menţionat faptul că acest teren este din categoria neproductiv, pietriş şi mărăciniş, care nu aduce niciun venit consiliului local. De asemenea, la art. 1 (c) se menţionează că terenul se pretează pentru excavare şi amenajarea unui heleşteu de peşte, specificându-se expres faptul că această amenajare "necesită o serie de investiţii şi lucrări (săpături, consolidări de maluri, drenaje, amenajarea unui foraj pentru împrospătarea apei din heleşteu, realizarea unui gard de protecţie, construirea unei cabane pentru adăpostirea personalului de pază şi protecţie)".

Termenul pentru care s-a încheiat contractul este de 49 de ani cu posibilitatea achitării concesiunii într-un an de la data semnării contractului la valoarea câştigată prin licitaţie publică.

A reţinut prima instanţă că în cauză, aşa cum rezultă din susţinerile parţilor şi din constatările efectuate cu ocazia cercetării locale, reclamanta a amenajat acest heleşteu.

Cât timp concesionarea terenului s-a efectuat printr-o procedură de licitaţie publică, cât timp scopul concesiunii l-a constituit amenajarea şi exploatarea unui heleşteu, tribunalul a apreciat că din perspectiva acţiunii de faţă nu prezintă relevanţă, sub aspectul daunelor constând în valoarea investiţiilor efectuate, dacă reclamanta avea ca obiect de activitate acvacultura, aceste aspecte ţinând de procedura de licitaţie publică derulată în anul 2002 şi finalizată cu încheierea contractului de concesiune.

Tribunalul a reţinut că reclamanta a dovedit, cu autorizaţia nr. x din 5 iulie 2012, că a fost autorizată să deruleze activitatea de piscicultură, iar acest aspect prezintă relevanţă doar în ceea ce priveşte prejudiciul viitor, constând în lipsa de folosinţă a heleşteului.

Faţă de aceste înscrisuri, tribunalul a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă şi justifică interes în promovarea acţiunii de faţă, interesul său fiind unul legitim şi actual cât timp, aşa cum rezultă din expertiza în protecţia mediului şi la această dată poluarea cu produse petroliere în heleşteul amenajat depăşeşte cu de peste 300% valorile maxime admise.

Tribunalul a mai reţinut că în cursul lunii octombrie 2011, luciul de apă al acestui heleşteu a fost poluat cu produse petroliere, împrejurare constatată de Garda Naţională de Mediu, prin Raportul de inspecţie nr. x din 1 noiembrie 2011, precum şi prin procesul-verbal de constatare din 31 octombrie 2011 încheiat de AN Apele Române.

Ambele autorităţi au constatat poluarea, mai mult, Garda Naţională de Mediu (GNM) prin Comisariatul Judeţean Vrancea a consemnat, la constatări, faptul că luciul de apă se afla la circa 300 m de sonda nr. 520 aparţinând pârâtei, împrejurare constatată direct şi de către instanţă cu ocazia cercetării locale, cercetare care a relevat şi faptul că în plan, faţă de sondă, luciul de apă are o poziţie mai joasă cu câţiva metri, contrar celor reţinute de expertul în specializarea petrol - gaze.

Aceeaşi autoritate GNM - Comisariatul Judeţean Vrancea a reţinut că în zona s-au mai produs poluări ale luciurilor de apă, menţionând faptul că S.C. A. a mai fost sancţionată în luna septembrie 2011 pentru poluarea unui alt luciu de apă de cca 100 mp în imediata vecinătate a staţiei de uscare.

AN Apele Romane a constatat, prin procesul-verbal indicat, faptul că poluarea nu a ajuns în apele râului Siret. Este adevărat că în cauză Garda Naţională de Mediu a finalizat constatarea abia în noiembrie, când, aşa cum a comunicat reclamantei la 29 noiembrie 2011, poluarea a fost constatată şi din faptul că se fac cercetări de specialitate la operatorii din zonă, potenţiale surse de poluare cu produse petroliere.

În speţă nu s-a relevat faptul că ar acţiona vreun alt operator în domeniul extracţiei produselor petroliere şi dată fiind vecinătatea cu sonda nr. 520 exploatată de pârâtă, reclamanta, în mod logic, şi-a îndreptat pretenţiile spre aceasta.

La această concluzie a condus şi adresa din 18 martie 29013 a IPJ Vrancea - Politia municipiului Adjud, din care rezultă că, urmare a acestui accident de mediu, faţă de constatările AN Apele Romane şi ale Comisariatului Judeţean al Gărzii de Mediu s-au stabilit în sarcina pârâtei responsabilităţi concrete şi termene stricte pentru îndeplinirea acestora.

S-a mai arătat de către prima instanţă că la data efectuării cercetării locale, 31 octombrie 2014, tribunalul a putut constata, ca de altfel şi părţile prezente la cercetare, faptul că pietrişul şi nisipul extras din iazul amenajat de reclamantă prezintă urme pregnante de produs petrolier cu miros caracteristic, urmările accidentului nefiind înlăturate.

De altfel, aşa cum rezultă din apărările formulate pe parcursul dosarului, pârâta nu a negat că poluarea s-ar datora activităţii de la Sonda nr. 520, dar a căutat sa o justifice prin activitatea infracţională a unor autori necunoscuţi, autori care, prin ruperea flanşelor de la capul de eruptie al sondei, au provocat un accident de mediu.

Faţă de aceste motive, instanţa nu a reţinut concluziile expertului B. desemnat să efectueze expertiza în cadrul dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Adjud, concluziile sale fiind total eronate si părtinitoare şi nici concluziile din Raportul de inspecţie nr. x din 25 noiembrie 2011 al GNM - Comisariatul judeţean Vrancea, întrucât acestea au vizat cercetări pe traseul conductei, or poluarea a fost justificată prin ruperea flanşelor de la capul de erupţie al sondei.

În stabilirea responsabilităţii acestui accident de mediu, tribunalul a avut în vedere, pe de-o parte, adresa emisă de S.C. A. sub semnătura directorului de operaţiuni F., prin care se arată disponibilitatea acoperirii despăgubirilor după evaluarea efectelor acestui accident, dar şi dispoziţiile art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Fata de aceste dispoziţii legale, tribunalul a apreciat că apărările şi, implicit, excepţiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute.

Cât timp s-a stabilit că în cauză a avut loc un accident de mediu, accident însuşit de pârâtă, şi nu au fost indicate persoanele care au rupt flanşele de la capul de erupţie la sondei pentru a se putea stabili răspunderea solidară, tribunalul a apreciat că, în temeiul răspunderii obiective şi nu a celei subiective întemeiate pe culpă, pe existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă, răspunderea pârâtei poate fi antrenată în sensul solicitat de către reclamantă.

Prin decizia nr. 2/A din 13 ianuarie 2016, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 1255 din 1 iunie 2016, prin care a fost casată decizia şi trimisă cauza spre rejudecare, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor generale care reglementează răspunderea civilă delictuală prin neanalizarea legăturii de cauzalitate între fapta imputată şi rezultatul produs, cel al poluării masive a heleşteului, prin neverificarea cerinţelor legale ale prejudiciului ori a apărărilor despre care recurenta a pretins că se înscriu în noţiunea de faptă a victimei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, în al doilea ciclu procesual, la data de 13 iulie 2016, sub nr. de dosar x/2012

În cauză au fost din nou puse în discuţie probele solicitate de părţi a se administra în apel şi a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba cu o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea petrol si gaze, ce a fost întocmită de expert G.. Apelanta a renunţat ulterior la administrarea probei testimoniale, iar instanţa a luat act de acest aspect.

Prin decizia nr. 100/A din 20 iunie 2019,Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat în cauză şi a schimbat, în parte, sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată. A menţinut dispoziţiile primei instanţe privind soluţionarea excepţiilor. Totodată, a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării efectuate până la acea dată în baza sentinţei civile nr. 29/2015 a Tribunalului Vrancea şi restituirea sumelor de bani încasate de reclamantă de la pârâtă. A obligat-o pe intimată la plata către apelantă a sumei de 28015,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. de dosar x/2019

Recursul reclamantei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1022 din 16 iunie 2020, decizia fiind casată şi cauza fiind trimisă spre rejudecare, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate ca fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură privitoare la citarea părţilor.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 19 octombrie 2020 sub nr. x/2019.

În această etapă procesuală, intimata - reclamantă S.C. Stomtrans S.R.L. a reiterat cererea de administrare a probei cu înscrisuri în sensul solicitării apelantei - pârâte de a depune la dosar procesele-verbale de intervenţie la conducta 520 Burcioaia din anii 2009-2013.

Proba a fost pusă în discuţia părţilor, iar faţă de răspunsul pârâtei care a negat deţinerea unor astfel de procese-verbale de intervenţie, răspuns constant pentru că proba a fost solicitată a se administra şi în faţa primei instanţe şi în celelalte cicluri procesuale, solicitarea a fost respinsă. S-a avut în vedere faptul că sarcina probei revine celui care face o afirmaţie, conform art. 1169 C. civ. de la 1864. Dovada faptelor negative juridice poate fi făcută printr-un fapt pozitiv contrar sau printr-un fapt vecin şi conex, iar sarcina probei faptului pozitiv contrar sau a celui vecin şi conex revenea celui care susţine existenţa proceselor-verbale de intervenţie nu celui care neagă existenţa lor.

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia nr. 50/A din 24 martie 2021 a admis apelul declarat de pârâta A.. A schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, referitoare la soluţionarea excepţiilor. A dispus restabilirea situaţiei anterioare executării, în baza sentinţei nr. 29 din 1 aprilie 2015 a Tribunalului Vrancea şi restituirea sumelor încasate de reclamantă de la pârâtă. A obligat-o pe intimată să plătească apelantei suma de 28.010,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit ar. 295 C. proc. civ. de la 1865, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

În acelaşi timp, potrivit art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii, iar după casare, instanţa va judeca din nou ţinând seama de toate motivele care au fost invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

În speţă, în primul ciclu procesual, instanţa de recurs a stabilit obligaţia instanţei de apel de a verifica raportul de cauzalitate dintre faptele pârâtei şi prejudiciul reclamantei, inclusiv sub aspectul elementului prejudiciu în măsura în care se menţine actualitatea, administrând orice probatorii prin care să se lămurească pricina şi analizând apărările apelantei din cererea de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.

Faţă de dispoziţiile legii speciale, art. 998 C. civ. reprezintă legea comună, pe structura căreia se întemeiază legea specială, aceasta chiar agravând răspunderea civilă delictuală în ceea ce priveşte autorul prejudiciului adus mediului, care întotdeauna are o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de cauzalitate, în temeiul căreia cel păgubit prin fapta autorului poate obţine repararea prejudiciului încercat, fără să dovedească vreo culpă din partea acestuia, deci independent de vinovăţie.

Înainte însă de a reanaliza în drept aspectele deduse judecăţii, instanţa de apel a reanalizat situaţia de fapt, pe baza probelor din dosar.

Astfel, curtea a reţinut că este necontestat că reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. deţine, în baza contractului de concesiune nr. x/10.03.2002, suprafaţa de 1 ha teren în comuna Homocea, zona Burcioaia, pe care a amenajat un heleşteu cu o suprafaţă de aproximativ 5000 mp.

La sfârşitul lunii octombrie 2011, reclamanta a constatat (prin procesul-verbal nr. x din 31 octombrie 2011 - dosar nr. x/2012 al Tribunalului Vrancea) şi a reclamat autorităţilor cu competenţe în domeniul mediului existenţa poluării, cu produse petroliere, a luciului apei al heleşteului.

Ulterior constatării poluării cu produs petrolier, reclamanta a obţinut autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 39/5.07.2012, emisă de AN Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea, prin care i s-a atribuit dreptul să folosească sursele de alimentare cu apă şi receptorii pentru evacuarea apelor pentru piscicultură din surse naturale (precipitaţii şi infiltraţii ale apei subterane din acviferul ascensional) curs de apă în zonă fiind râul Siret .

Prin Raportul de inspecţie al Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul Judeţean Vrancea nr. 1181/1.11.201, s-a constatat existenţa poluării reclamate de S.C. Stomtrans S.R.L., sub forma urmelor de produs petrolier de jur împrejurul lacului, cu irizaţii pe întreaga suprafaţă a luciului de apă şi cu un puternic miros de gazolină .

Din probele administrate de prima instanţă a mai rezultat că heleşteul se află la o distanţă de aproximativ 300 m de sonda nr. 520 aparţinând pârâtei S.C. A., fiind situat în plan pe un teren aflat sub nivelul terenului pe care se află amplasată sonda (raportul de inspecţie al Gărzii de Mediu nr. 1181/1.11.2011 şi procesul-verbal de cercetarea la faţa locului). Distanţa dintre heleşteu şi cel mai apropiat obiectiv aparţinând pârâtei a fost apreciată de instanţă la cercetarea la faţa locului ca fiind de 100-150 m.

S-a reţinut că pârâta deţine în zonă mai multe sonde, la nivelul anului 2011 fiind funcţionale 9, iar în septembrie 2011 a fost sancţionată de Garda de Mediu pentru poluarea în zonă a unui lac de aproximativ 100 mp aflat în vecinătatea staţiei de uscare a parcului de extracţie 4 Burcioaia.

Din raportul de inspecţie nr. 1256/25.11.2011 al Gărzii de Mediu a rezultat că în perioada 4-5.11.2011 a fost verificat traseul conductei de transport produs de extracţie pentru sonda 520 pe o lungime de aproximativ 100 m, nefiind identificate defecţiuni ale conductei. La această verificare au participat reprezentanţi ai Gărzii împreună cu reprezentanţi ai S.C. Stomtrans S.R.L. .

Sintetizând cele constatate din probe, curtea a reţinut că a existat o faptă ilicită reprezentată de poluarea heleşteului, care a generat în mod cert prejudicii reclamantei care îl administrează. Pârâta, care deţine sonda de extracţie nr. 520 în vecinătatea heleşteului, este principalul potenţial poluator, dar nici autorităţile care au efectuat cercetări (Garda de Mediu, AN Apele Române), nici rapoartele de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătoreşti în cauză nu au putut stabili o legătură directă între poluarea heleşteului constatată la 1 noiembrie 2011 şi Sonda 520 Burcioaia sau alte obiective aparţinând pârâtei.

Or, pentru atragerea răspunderii obiective a poluatorului trebuie stabilită în mod clar legătura de cauzalitate dintre acţiunile sau omisiunile sale generatoare de poluare şi prejudiciul suferit de cel care deţine terenul asupra căruia s-a răsfrânt poluarea.

Curtea a reţinut că expertul C. a apreciat că poluarea heleşteului s-a produs, pe de o parte, din cauza intenţiei unor necunoscuţi de a sustrage produse petroliere, prin demontarea unei flanşe de la conducta de transport ţiţei-gaz, iar, pe de altă parte, din cedarea unei suduri a unei flanşe de la aceeaşi conductă .

Aceste aprecieri se bazează însă exclusiv pe adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012 prin care se înştiinţa Agenţia de Mediu cu privire la efectuarea unor lucrări de decontaminare a zonei ca urmare a unui incident datorat furtului de produse petroliere.

Curtea a constatat însă că aceste aprecieri ale expertului sunt combătute de cele constatate în rapoartele de inspecţie nr. 1181/1.11.2011 şi nr. 1256/25.11.2011 ale Gărzii de Mediu, unde s-a reţinut că nu s-au constatat defecţiuni la sonda 520 şi nici defecţiuni ale conductei pe o lungime de 100 m din zona apropiată heleşteului.

Mai mult, chiar expertul C. a mai reţinut la punctul C10 al concluziilor sale că hidrocarburi existau în sol provenind din alte surse nu din scurgerile recente ale acelei vremi şi că zona Sondei 520 Burcioaia şi împrejurimi este o zonă de exploatare petrolieră fiind posibil ca stratul de depozite de pietrişuri cu bolovănişuri să conţină adunate, de-a lungul vremii, înainte ca zona să fie administrată de S.C. A., urme de lichide, de hidrocarburi şi de intervenţie în procesele de forare. Precipitaţiile şi topirea zăpezilor este posibil să se fi scurs apoi în apele heleşteului, poluându-le.

Un prim raport de expertiză tehnică a fost efectuat în cauză în procedura asigurării dovezilor, în dosarul nr. x/2012, de expert B. care a apreciat că poluarea acuzată de reclamantă s-a produs din cauza poluării istorice a conului alvionar al râului Trotuş prin efectul de acumulare al poluanţilor în acviferul de suprafaţă. Cantonarea unor hidrocarburi grele în acviferul heleşteului S.C. Stomtrans S.R.L. se datorează cel mai probabil unui transfer de poluanţi, ca urmare a unor contaminări din amonte pe râul Trotuş, realizat la un moment la care curgerea prin acviferul subteran de suprafaţă a favorizat această comportare. Acelaşi expert a mai apreciat şi că poluarea indicată de reclamantă se putea produce din cauza unei deversări intempestive produse dintr-un mijloc de transport sau recipient.

Acelaşi expert a constatat că la data investigaţiilor în teren, 18 iunie 2012, nu existau urme de avarii la Sonda 520.

Referitor la avaria raportată de operatorul ce a remediat-o, reţinută şi de expertul C. din adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012, expert B. a arătat că se poate considera că a fost vorba de o avarie datorată coroziunii unei flanşe dar emisia de poluanţi rezultată a fost mică, cel mult moderată şi nu a generat o cantitate de poluanţi care să iasă din careul sondei, fiind integral captată de beciul sondei.

Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel de expert G. a atestat că în perioada ianuarie- octombrie 2011 nu a rezultat să fi existat vreo formă de avarie intenţionată sau accidentală (altele decât cele semnalate în anexele 9, 12 şi 15 ale raportului, adică prin Rapoartele de inspecţie ale Gărzii de Mediu şi AN Apele Române ca urmare a reclamaţiei depuse de S.C. Stomtrans S.R.L. la 1 noiembrie 2011 - nota instanţei) provenită de la sonda 520 Burcioaia. Singura înregistrare a unei avarii a fost cea produsă intenţionat de persoane necunoscute ce intenţionau să sustragă produse petroliere a fost în decembrie 2011, specificat în raportul de mentenanţă din 7 decembrie 2011.

Curtea a apreciat că avaria analizată de experţii C. şi B. (cu referire la flanşe şi adresa pârâtei S.C. A. nr. 144/16.01.2012 prin care se înştiinţa Agenţia de Mediu cu privire la efectuarea unor lucrări de decontaminare a zonei ca urmare a unui incident datorat furtului de produse petroliere) se referă la cea din data decembrie 2011, adică produsă ulterior semnalării poluării de către reclamantă. Astfel, a fost găsită ca fiind fără relevanţă cauzei şi nu a putut fi apreciată ca demonstrând legătura de cauzalitate între vreo faptă a pârâtei şi prejudiciul suferit de reclamantă prin poluarea constatată în octombrie 2011.

Mai mult, potrivit considerentelor deciziei de casare, Înalta Curte a menţionat că recunoaşterea pârâtei din adresa nr. x/2012 a A., apreciată ca atare de instanţele anterioare (în baza înscrisurilor de la dosar apel şi fila x volumul 2 dosarul de prima instanţă) a fost emisă în ideea de a anunţa măsurile de decontaminare a zonei întreprinse de societatea pârâtă şi nicidecum ca o recunoaştere a cazului de poluare cercetat in speţă.

Expertul G. a mai arătat că, în opinia sa, poluarea semnalată de reclamantă la 1 noiembrie 2011 provine din acviferul adiacent heleşteului, fiind o poluare istorică a bazinului Trotuşului. A concluzionat expertul că tipul de poluare a heleşteului reclamantei S.C. Stomtrans S.R.L. nu are nicio legătură cu sonda 520 Burcioaia .

Aceeaşi expertiză a mai arătat că produsul extras de sonda 520 Burcioaia este de zăcământ de gaze cu condensat cu comportare retrogradă în timp ce produsul petrolier identificat ca factor de poluare al heleşteului este de tip ţiţei şi nu are nicio legătură cu produsul extras de sonda 520. Totodată, din această expertiză a rezultat că produsul exploatat la sonda 520 nu se poate scufunda sau localiza pe fundul bălţii.

Curtea a reţinut că această ultimă concluzie se coroborează cu împrejurarea că la momentul efectuării expertizei de expert B. (18 iunie 2012) s-a constatat că la suprafaţa apei, pe luciul apei, nu se identificau urme de hidrocarburi dar la momentul la care un lucrător al S.C. Stomtrans S.R.L. a intrat în apă şi a răscolit cu piciorul mâlul de pe fund au apărut bule cu hidrocarburi ce s-au dispersat pe suprafaţa luciului de apă şi au generat irizaţii locale.

Totodată, s-a constatat coroborarea concluziilor expertizei cu cele reţinute prin rapoartele nr. x/1.11.2011, nr. y/4.11.2011 şi nr. 1256/25.11.2011 ale Gărzii de Mediu, în sensul că nu s-au constatat, în lunile octombrie- noiembrie 2011, incidente sau defecţiuni la sonda 520 Burcioaia.

Ca atare, curtea a apreciat că statuările primei instanţe, în sensul că poluarea s-ar datora activităţii pârâtei de la sonda 520, nu sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză şi reanalizat în apel, criticile pârâtei din cererea de apel fiind întemeiate.

Însuşindu-şi toate concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert G., curtea a apreciat că, în speţă, deşi a existat o poluare şi un prejudiciu pentru reclamantă, ele nu se datorează faptei pârâtei, neexistând o legătură de cauzalitate între poluarea heleşteului şi activitatea desfăşurată în zonă de S.C. A.. Concluzia lipsei de cauzalitate rezultată din rapoartele de expertiză întocmite în apel şi în procedura administrării de dovezi din dosarul nr. x/2012 s-a apreciat ca fiind susţinută şi de constatările făcute de Garda de Mediu în rapoartele de inspecţie întocmite după sesizarea incidentului de către reclamantă, potrivit cărora poluarea nu a fost atribuită pârâtei, ci s-a reţinut că nu a putut fi identificat făptuitorul.

Curtea nu a putut reţine ca fondate apărările intimatei - reclamante în sensul că în speţă ar exista o recunoaştere a existenţei deversării de produse petroliere de către S.C. A., rezultată din împrejurarea că pârâta a luat măsuri de remediere prin intervenţia contractorului Consal Constanţa. Aceasta, deoarece aceste măsuri au fost luate de pârâtă ca urmare a incidentului din decembrie 2011 iar nu ca urmare a unui eveniment anterior.

Nici faptul că pârâta este răspunzătoare pentru alte poluări accidentale, din alte perioade şi locaţii din zona Burcioaia, nu a fost de natură a demonstra că pârâta este poluatorul şi pentru evenimentul semnalat de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În acelaşi sens, s-a reţinut şi că toate expertizele în petrol şi gaze efectuate în cauză au ajuns la aceeaşi concluzie şi anume, că heleşteul administrat de intimata - reclamantă are pe fund poluanţi, dar nu se poate stabili când s-a produs această acumulare de hidrocarburi grele şi nici din vina cui, neputându-se pune această poluare în sarcină instalaţiilor sau a modului de operare a Sondei 520 Burcioaia aparţinând apelantei - reclamante.

Deşi intimata a invocat adresa Gărzii de Mediu din 8 ianuarie 2020 care arată că în anii 2011-2012 nu s-au înregistrat poluări provenind din râul Trotuş decât de mici dimensiuni şi care nu au avut amplitudinea să ajungă în zona Burcioaia, curtea a apreciat că cele indicate prin această adresă nu interferează cu concluziile experţilor care au considerat că poluarea heleşteului provine din poluarea istorică a râului Trotuş. Opinia instanţei a fost susţinută de faptul că o poluare istorică presupune o poluare mai veche, anterioară anului 2011, persistentă, cunoscută instituţiilor de specialitate şi experţilor din domeniu. În plus, poluarea heleşteului s-a produs, aşa cum descriu experţii B. şi G., prin infiltrări subterane, prin pietrişul conului aluvionar al râului Trotuş şi al Siretului. Din această descriere instanţa a concluzionat că poluarea s-a produs subteran, direct prin solul şi apa din heleşteu şi împrejurimi, nu neapărat prin zona de amplasament a sondei, dar independent de acţiunile pârâtei A..

Referitor la susţinerile intimatei privind faptul că menţiunile inspectorilor din raportul Gărzii Naţionale de mediu nr. 1192/4.11.2011 atestă că la Parcul Burcioaia se extrag gaze amestecate cu ţiţei şi apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare, aspect ce ar demonta concluziile expertului G. care denumeşte produsul extras la Sonda 520 Burcioaia ca fiind zăcământ de gaze cu condensat cu comportare retrogradă, curtea a apreciat că asemenea concluzii ale expertului, însoţite de calcule şi explicaţii detaliate primează faţă de menţiunile din raportul de inspecţie, făcute pe baza unor declaraţii ale reprezentanţilor pârâtei şi/sau a constatării vizuale ale inspectorului Gărzii de Mediu. Prin raportul de inspecţie se face referire la întreg parcul de extracţie Burcioaia, care chiar din descrierea raportului de inspecţie al Gărzii de Mediu cuprinde un număr de 14 sonde dintre care 9 active, iar nu exclusiv la produsul extras de sonda 520 Burcioaia ca raportul expertului.

De altfel, la dosarul cuprinzând raportul de expertiză întocmit de expert G., chiar se arată de expert că numai în urma analizei compoziţiei hidrocarburilor componente, în laborator, se poate stabili dacă o probă provine din zăcământ cu gaze cu condensat sau din zăcământ de ţiţei saturat sau nesaturat.

Din descrierile expertului a mai rezultat care sunt caracteristicile fizice ale ţiţeiului, respectiv lichid netransparent de culoare neagră cu tente de maron închis sau de verde închis şi care sunt caracteristicile fizice ale condensatului cu comportare retrogradă, respectiv lichid în general incolor sau uşor colorat.

Prin raportul de inspecţie al Gărzii de Mediu nr. 1181/1.11.2011 s-a reţinut că pe apă există urme de produs petrolier cu irizaţii pe întreaga suprafaţă a lacului şi cu puternic miros de gazolină.

Prin toate rapoartele de expertiză s-a reţinut că poluarea heleşteului este cu ţiţei şi din planşele foto ataşate raportului de expertiză întocmit de C. putându-se observa culoarea maronie şi verde închis, netransparentă a zonei de margine a apei.

În raportul de expertiză întocmit de G. se explică, pe larg, diferenţele vizuale dintre cele două tipuri de produse petroliere, se arată care este culoarea pietrişului de pe suprafaţa locului din zona aferentă echipamentului de la sonda 520 Burcioaia, respectiv se precizează că această culoare rămâne neschimbată, nu variază spre negru sau maroniu închis ca în cazul contactului dintre ţiţei şi suprafaţa pietrişului.

Faptul că la sonda 520 Burcioaia expertul a identificat gaze şi condensat dar heleşteul este poluat cu ţiţei a născut prezumţia că poluarea nu provine de la acea sondă a pârâtei.

Faptul că pârâta extrage şi gaz amestecat cu ţiţei prin alte sonde nu naşte prezumţia poluării heleşteului de către pârâtă, fiind puţin probabil ca deversarea să se fi făcut de la o altă sondă, îndepărtată ca amplasament. În plus, sonda 520 este cea indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată ca poluatoarea heleşteului.

Referitor la apărările intimatei privind existenţa puterii de lucru judecat cu privire la caracteristicile factorului poluant provenit de la sonda 520 Burcioaia, care în hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014 a fost descris ca fiind de culoare neagră ce se îmbibă în sol, curtea a apreciat că nu pot fi reţinute în speţă ca fiind de natură să răstoarne concluziile întregului material probator analizat în speţă.

Aceasta întrucât caracteristicile reţinute în dosarul nr. x/2014 se referă la un alt incident poluator, litigiul fiind întemeiat deci pe o altă cauză decât cea din dosarul de faţă şi neratând expres că produsul extras de Sonda 520 este gaz cu ţiţei, ci doar că produsul poluator provine de la sonda 520 şi are culoare neagră.

În privinţa procesului-verbal de constatare din 6 martie 2012 încheiat de AN Apele Române, Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea, unde se arată că prin incidentul din 7 decembrie 2011 s-a afectat râul Siret şi heleşteul Stomatrans, instanţa a arătat, încă o dată că, fiind legat de un alt eveniment poluator, ulterior celui cu privire la care reclamanta a declanşat litigiul de faţă, nu are o relevanţă semnificativă pentru aspectele analizate în acest dosar.

În privinţa aprecierilor intimatei referitoare la contravaloarea ridicată a onorariului expertului G., care ar fi fost de natură să influenţeze opinia acestuia în favoarea apelantei pârâte, curtea a constatat că onorariul expertului, deşi unul ridicat, a fost stabilit provizoriu la suma de 3000 RON (conform încheierii din 22 februarie 2017), iar apoi suplimentat la un onorariu provizoriu de 7000 RON (prin încheierea din 8 noiembrie 2017) şi s-a definitivat la suma de 22000 RON, justificată de complexitatea expertizei, volumul datelor prelucrate şi analizele de laborator efectuate.

Curtea a constatat şi că raportul de expertiză depus de expert G. este complex şi detaliat, cuprinde un număr de 198 de file din care 77 conţinut şi 121 de anexe, astfel că suma definitiv stabilită cu titlu de onorariu nu apare ca disproporţionată faţă de munca depusă de expert, deplasările în teren, experimentele şi analizele de laborator efectuate, materialul de la dosar şi bibliografic analizat.

Referitor la opinia de specialitate formulată de inginer H., specialist judiciar în petrol şi gaze, care se constituie în veritabile critici ale primelor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, curtea a constatat că aceasta trebuie înlăturată pe baza concluziilor expertizei efectuate în apel de expert G., date fiind explicaţiile ştiinţifice şi detaliate, analizele experimentale şi simulările pe care şi-a fundamentat opinia acest ultim expert desemnat în cauză.

De altfel, instanţa de apel a reţinut că opinia expertului H. este că, indiferent de unde a provenit ţiţeiul poluator al heleşteului, singura societate care exploatează zăcămintele de petrol din ţară este A. şi, aplicând sintagma "poluatorul plăteşte", atunci trebuie să se admită acţiunea.

S-a apreciat însă, că această opinie se caracterizează prin lipsa de obiectivitate întrucât nu ţine seama de necesitatea îndeplinirii cerinţelor legale pentru ca potenţialul poluator să poată fi tras la răspundere juridică.

Pentru a se angaja răspunderea civilă a unei persoane, este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe raport de cauzalitate. Raportul de cauzalitate este o condiţie a răspunderii civile, indiferent că este contractuală sau delictuală, în absenţa acestuia neexistând răspundere civilă.

Cum în speţă s-a constatat că nu sunt întrunite toate cerinţele cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, obiective, a poluatorului, lipsind legătura de cauzalitate între evenimentele şi faptele atribuite pârâtei şi consecinţa incontestabilă a poluării heleşteului deţinut de reclamantă, curtea a constatat că nu se mai impune analiza motivelor de apel privind prejudiciul şi întinderea acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. solicitând, în principal, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei tribunalului, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, cu consecinţa refacerii probatoriului în rejudecarea cauzei.

S-a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, având în vedere următoarele:

- Decizia instanţei de apel încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 48 din 6 iulie 2016 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a stabilit că factorul poluant provenind de la Sonda 520 Burcioaia este un produs de culoare neagră, ce se îmbibă în sol, în urma poluării, solul dobândind, de asemenea, culoarea neagră.

Instanţa de apel a ignorat în totalitate cele reţinute de hotărârea judecătorească anterioară şi, preluând în totalitate expertiza lui G., şi-a însuşit afirmaţia potrivit căreia produsul ce provine de la sonda 520 Burcioaia este un gaz condensat cu comportare retrogradă, care nu se poate îmbiba în sol, ci pluteşte pe suprafaţa apei, ulterior evaporându-se.

Prin urmare, nu pot exista două hotărâri judecătoreşti definitive în care produsul extras de la Sonda 520 Burcioaia să aibă caracteristici diferite (într-o hotărâre să aibă culoarea neagră, iar în alta culoarea alb-găbui), procesul de justiţie, în atare situaţie, având în mod cert de suferit.

- În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a legăturii de cauzalitate între poluarea heleşteului şi caracteristicile produsului extras de sonda 520 Burcioaia, instanţa de apel, fie a omis, fie a înlăturat, în mod eronat, toate argumentele aduse în dovedirea legăturii de cauzalitate.

În primul rând, poluarea cu produsul extras de la Sonda 520 Burcioaia la alt obiectiv aparţinând recurentei (staţia de sortare agregate minerale) este similară cu poluarea heleşteului.

În al doilea rând, în Raportul de inspecţie al Gărzii Naţionale de Mediu din data de 4 noiembrie 2011, aflat la dosar, se menţionează ca prin sonda 520 Buricioaia se extrag "gaze amestecate cu ţiţei şi apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare".

Instanţa de apel a reţinut că factorul poluant al heleşteului Stomtrans este de tip ţiţei. Aşadar, înlăturarea legăturii de cauzalitate pentru o aşa-zisa diferenţă între produsul extras de sondă şi produsul ce a poluat iazul nu se susţine, deoarece produsele sunt similare, aspect confirmat de Garda Naţionala de Mediu.

A arătat recurenta că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că susţinerile Gărzii de Mediu sunt bazate pe constatările vizuale ale inspectorilor, compoziţia produsului extras de Sonda 520 Burcioaia, respectiv gaze amestecate cu ţiţei şi apă de zăcământ conduse apoi în parcul de separare fiind cea precizată în autorizaţia de mediu.

De asemenea, şi nu în ultimul rând, poluarea terenului concesionat cu produse petroliere, provenind de la sonda 520 Buricioaia, este recunoscută de către S.C. A. prin adresa nr. x/16.01.2012.

Astfel, potrivit recurentei, legătura de cauzalitate între poluare şi produsele extrase de la sonda 520 este făcută chiar de partea adversă şi nu poate fi ignorată în niciun fel la judecata acestei cauze, fiind un înscris emis chiar de către una dintre părţi şi necontestat de aceasta.

A precizat că în cauză, experţii s-au prezentat la o perioadă lungă de timp de la incidentul poluării, timp în care pârâta a efectuat ample lucrări de reparaţii, acesta fiind motivul pentru care sursa poluării a fost ascunsă la momentul prezenţei experţilor, dar şi motivul pentru care S.C. A. nu prezintă cu rea-intenţie rapoartele de intervenţie la sondă în perioada solicitată.

A susţinut recurenta că instanţa de apel a dat credit ipotezei avansate de expertul G. că poluarea ar proveni din râul Trotuş, ca urmare a unor infiltraţii de produse petroliere prin pietrişurile din conul aluvionat al râurilor Trotuţ şi Siret. Mai mult decât atât, s-a afirmat că poluarea râului Trotuş este "persistentă" şi "cunoscută instituţiilor de specialitate şi experţilor din domeniu", fără a se detalia sau exemplifica în vreun fel.

Or, Curtea de Apel a înlăturat toate constatările autorităţilor publice şi a dat crezare exclusiv experţilor, motiv pentru care hotărârea atacată este vădit ilegală.

S-a mai arătat şi că instanţa a încuviinţat un onorariu pentru expertul G. de 22.000 RON, onorariu exorbitant, achitat în avans de către pârâtă, în condiţiile în care expertizele anterioare efectuate în cadrul aceleiaşi specialităţi nu au depăşit valoarea de 3.000 RON. Acest onorariu încasat în avans, în disonanţă vădită cu celelalte onorarii dispuse în cauză şi cu practica instanţelor, a creat premisele unei lucrări care denaturează complet adevărul în favoarea pârâtei.

În drept, au fost invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă S.C. A. a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

A susţinut că prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, nu s-au precizat care sunt dispoziţiile legale încălcate de instanţa de apel, ignorate sau aplicate greşit, criticile formulate reprezentând, în realitate, nemulţumiri legate de modul de administrare a probatoriului.

Intimata, în subsidiar, a susţinut caracterul nefondat al motivelor de recurs, arătând că nu poate fi reţinută încălcarea puterii de lucru judecat a sentinţei pronunţate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014 şi nici omiterea de către instanţa de apel a argumentelor care validează existenţa legăturii de cauzalitate, considerând ca fiind edificatoare concluziile raportului de expertiză.

A solicitat, pentru toate motivele expuse pe larg, respingerea recursului reclamantei şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei atacate.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerentele:

- Susţinerea încălcării puterii de lucru judecat ataşate sentinţei civile nr. 48/2016 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ este una lipsită de fundament, având în vedere că soluţia menţionată s-a întemeiat pe alte elemente de fapt ale pricinii, dând dezlegare, în concret, raporturilor juridice dintre părţi bazate pe o anumită situaţie factuală, iar nu o dezlegare în drept, de principiu, care să se opună ca atare tuturor raporturilor dintre părţi (din trecut sau viitoare).

Astfel, potrivit sentinţei menţionate, a fost admisă cererea în despăgubiri formulată de reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. şi a fost obligată pârâta S.C. A. la repararea prejudiciului produs ca urmare a poluării staţiei de sortare agregate minerale, aparţinând reclamantei, cu produse petroliere provenind de la Sonda 520 Buricioaia.

Evenimentul reclamat în acel dosar s-a produs în cursul lunilor octombrie- decembrie 2012 (cu 1 an mai târziu faţă de cel invocat în prezenta cauză, care a avut loc în octombrie 2011), a privit o altă zonă (a staţiei de sortare agregate, iar nu a heleşteului de peşte amplasat la 100-150 m de sonda aparţinând pârâtei).

Împrejurarea că în dosarul soluţionat prin sentinţa nr. 48/2016 a Tribunalului Vâlcea s-a ajuns la concluzia, pe baza analizei probelor administrate (rapoarte de expertiză şi declaraţii de martori), că în lunile octombrie- decembrie 2012, poluarea bazinului de apă destinat spălării agregatelor minerale aparţinând reclamantei se datorează forajelor şi exploatărilor petroliere ale S.C. A., nu poate avea semnificaţia, pretinsă de către recurenta S.C. Stomtrans S.R.L., a înzestrării unor asemenea statuări cu efectul autorităţii de lucru judecat, care să se opună apoi litigiilor dintre părţi.

Recurenta-pârâtă nu se poate prevala de efectul pozitiv al lucrului judecat (cel la care face referire, în realitate, atunci când invocă "puterea" de lucru judecat a sentinţei nr. 48/2016) întrucât acesta presupune ca o chestiune de drept, odată statuată în relaţia dintre părţi, să se opună în judecăţi ulterioare ale acestora, fără posibilitatea combaterii sau reevaluării, dacă şi în măsura în care au legătură cu ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional anterior.

Or, recurenta nu invocă o astfel de situaţie, pretinzând, în realitate, să se recunoască autoritatea de lucru judecat elementelor de fapt ale pricinii deduse din constatările efctuate la faţa locului (cu ocazia cercetării locale din 26.11.2014, respectiv la 3 ani de la evenimentul reclamat în prezenta cauză ca reprezentând cauza prejudiciului), în sensul că "pe suprafaţa bazinului de apă îngheţată se poate observa o culoare închisă, neagră, cu miros greu identificabil asemănător gazului", că "pe pietrişul scos de la baza bazinului de apă se observă o substanţă neagră cu miros de gaz, solul fiind îmbibat cu aceeaşi substanţă".

În felul acesta, s-a susţinut că în cauză "fiind vorba de aceeaşi sursă de exploatare, factorul poluant are aceleaşi caracteristici, fiind stabilit ca atare, cu putere de lucru judecat, că este vorba de un produs de culoare neagră, ce se îmbibă în sol, în urma poluării".

Aşa cum s-a menţionat, o asemenea susţinere este lipsită de fundament raportat la conţinutul juridic şi semnificaţia instituţiei autorităţii de lucru judecat, care nu se ataşează nici mijloacelor de probă (în speţă, cercetarea locală care a consemnat, la o distanţă în timp de 3 ani, faţă de evenimentul reprezentând cauza prezentei acţiuni, anumite caracteristici ale factorului poluator), nici situaţiilor de fapt determinate în fiecare dosar, circumscrise unor cauze distincte ale acţiunilor respectiv, evenimente produse la momente temporale diferite şi în alte circumstanţe de fapt, vizând obiective/locaţii diferite ale reclamantei.

De altfel, chiar în sentinţa nr. 48/2016, de care se prevalează recurenta-reclamantă, instanţa a înlăturat incidenţa şi efectele raportului de expertiză (de care, de data aceasta, a înţeles să se prevaleze S.C. A.) efectuat în dosarul nr. x/2010, în procedura asigurării de dovezi (şi conţinând concluzii contrare în legătură cu sursa poluării), cu motivarea că respectiva expertiză "priveşte o altă locaţie decât cea din litigiu" (şi care viza zona heleşteului, dedusă judecăţii în prezenta cauză).

În felul acesta, instanţa anterioară a primit, de fapt, apărările S.C. Stomtrans S.R.L., de a nu i se opune constatările şi concluzile dintr-o altă expertiză, potrivit cărora nu există o legătură de cauzalitate între activitatea sondei Buricioaia şi poluarea invocată - sub motiv că vizează o altă zonă decât cea a staţiei de sortare - pentru ca ulterior, dintr-o altă poziţie procesuală, să vină şi să reclame tocmai valorificarea unor astfel de mijloace de probă, chiar dacă vizează o altă zonă şi un alt eveniment, cu argumentul, eronat, că s-ar nesocoti efectul lucrului judecat.

Or, formulând o astfel de critică, recurenta-reclamantă denaturează instituţia autorităţii de lucru judecat pe care o vede ataşată nu dezlegărilor în drept date raporturilor juridice dintre părţi, ci, în mod inadecvat, mijloacelor de probă administrate în legătură cu elemente de fapt circumscrise unor cauze juridice distincte ale acţiunilor în instanţă (respectiv, evenimente pretins poluatoare produse în locuri diferite, asupra unor obiective diferite şi la distanţă în timp).

Pentru aceste considerente, critica dedusă judecăţii, susceptibilă de încadrare în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este neîntemeiată.

- Celelalte susţineri, potrivit cărora recurenta critică modalitatea în care instanţa de apel a statuat asupra inexistenţei legăturii de cauzalitate "între poluarea heleşteului şi carcteristicile produsului extras de sonda 520 Burcioaia" nu deduc judecăţii aspecte de nelegalitate cenzurabile în recurs, ci de evaluare a probatoriului şi de stabilire a situaţiei de fapt.

Astfel, într-o manieră procedurală improprie căii extraordinare de atac a recursului, reclamanta face referire la modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi a dat valoare raportului de inspecţie al Gărzii Naţionale de Mediu, respctiv procesului-verbal de constatare încheiat de reprezentanţii Apelor Române - Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea ori actului de recunoaştere de către S.C. A. S.A., conţinut în adresa nr. x/16.01.2012 emisă de aceasta.

De asemenea, recurenta critică rapoartele de expertiză validate de instanţă, pretinzând că sunt contrazise, în privinţa concluziilor lor, de înscrisurile depuse la dosar.

Or, toate aceste susţineri vizând mijloacele de probă, modalitatea în care au fost evaluate pentru ca apoi, pe baza lor, să se determine elementele de fapt ale pricinii, intră în competenţa exclusivă a instanţelor de fond şi ies din sfera controlului de legalitate în recurs, circumscris şi limitat verificărilor privind corecta aplicare a normei de drept asupra stării de fapt a pricinii.

- În privinţa onorariului încuviinţat unuia dintre experţi (care, în opinia recurentei, ar fi fost unul exorbitant) se constată, pe de o parte, că instanţa de apel motivează cuantumul stabilit cu trimitere punctuală la caracterul complex al lucrării (cuprinzând 198 file, din care 77 conţinut şi 121 anexe) şi pe de altă parte, ca o critică sub acest aspect, vizând proporţionalitatea cheltuielilor de judecată, nu este cenzurabilă pentru nelegalitate, având în vedere şi dezlegările de principiu cuprinse în decizia RIL nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Deşi decizia menţionată, pronunţată în mecanismul de unificare a jurisprudenţei, a vizat dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) din noul C. proc. civ. (corespunzând fostului art. 274 alin. (2) şi (3) din vechiul C. proc. civ.), argumentele se impun mutatis mutandis, în contextul existenţei aceleiaşi viziuni normative în ce priveşte scopul recursului, rezervat exclusiv controlului de legalitate, nu şi de temeinicie al hotărârilor.

De aceea, aprecierea asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată în raport cu activitatea şi complexitatea lucrării întocmite de către expert se bazează pe elemente de fapt, de apreciere şi evaluare în concret a muncii depuse, constituind astfel, un aspect de temeinicie, iar nu unul de legalitate.

- La fel, susţinerea lipsei de obiectivitate a expertului (dedusă de recurentă din onorariul mare încasat de acesta şi din atribuirea/presupunerea calităţii acestuia de "colaborator notoriu al S.C. A.") nu se poate circumscrie vreunui motiv de recurs din cele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Orice suspiciuni ar fi avut partea cu privire la pretinsa lipsă de obiectivitate sau de imparţialitate a expertului putea fi valorificată doar în cadrul procesual oferit de art. 204 C. proc. civ. (prin formularea cererii de rcuzare pentru aceleaşi motive pentru care poate fi recuzat şi judecătorul), fără să se poată constitui însă, în mod distinct, autonom în critici de nelegalitate împotriva soluţiei instanţei de judecată.

Faţă de toate aceste considerente, recursul reclamantei a fost găsit nefondat şi va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. Stomtrans S.R.L. împotriva deciziei nr. 50/A din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.