Nullity of civil appeal for failure to frame evidence-based disputes as statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 13 decembrie 2017, astfel cum a fost precizată prin cererea din data de 10 ianuarie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus onoarei şi demnităţii prin fapta ilicită a pârâtului.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 6929 din data de 4 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 16 din data de 9 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin decizia civilă nr. 1723A din data de 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din data de 9 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2017.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că, la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2020, nu a fost lăsat să vorbească, fiind îndrumat de către instanţa de apel să depună note scrise şi răspuns la întâmpinarea părţii adverse, motiv pentru care, la data de 23 octombrie 2020, a depus prin registratură o cerere scrisă.

A arătat că, deşi rolul instanţei de judecată este de a cerceta dovezile depuse la dosar de ambele părţi, aceasta a respins cererea sa, fără a cerceta toate probele, reţinând că susţinerile sale sunt nefondate, întrucât nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin faptele ilicite ale pârâtului.

II.2. Apărările formulate în cauză:

În termen legal, intimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti a formulat întâmpinare, susţinând că recurentul-reclamant a formulat critici care nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II.3. Răspunsul la întâmpinare:

În termen legal, recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului şi arătând că a adus deciziei recurate critici care pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege şi este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, iar intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Totodată, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în cauză, ar fi incidentă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin punctul de vedere formulat, intimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti a arătat că este de acord cu concluziile raportului şi a reiterat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse deciziei atacate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 6 octombrie 2021, s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2021, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La acest termen de judecată, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a adus critici de nelegalitate hotărârii recurate, ci şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de apreciere a probelor de către instanţa de apel, probe care au determinat concluzia că prejudiciul nu a fost dovedit.

Or, instanţa de apel, în cadrul caracterului devolutiv al apelului, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al părţii cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentul-reclamant rezultă că acestea susţin, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, partea formulând critici ce vizează doar aspecte ce ţin de valoarea dată de instanţa de apel probelor încuviinţate şi administrate în cauză, cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1723A din data de 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2021.