Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid grounds for review in copyright compensation case

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 21 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 23.082,00 RON inclusiv TVA, egală cu valoarea triplului remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiul, perioada şi modalităţile menţionate la capătul 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5, 1.6, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în: unitatea de alimentaţie publică C., din Bucureşti, Calea x, în perioada august 2016 - august 2019; unitatea de alimentaţie publică Terasa C., din Bucureşti, Calea x, în perioadele august 2016 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017, mai 2018 - septembrie 2018, mai 2013 - august 2019; unitatea de alimentaţie publică C., din Bucureşti, Bulevardul x, în perioada iulie 2019 - august 2019; unitatea de alimentaţie publică Terasa C., din Bucureşti, Bulevardul x, în perioada iulie 2019 - august 2019; unitatea de alimentaţie publică C., din municipiul Bucureşti, Calea x, în perioada ianuarie 2019 - august 2019; unitatea de alimentaţie publică Terasa C., din Bucureşti, Calea x, în perioada mai 2019 - august 2019; în subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata: a) sumei de 7.694 RON inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale; b) sumei de 13.874,00 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 14 august 2019 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată; c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 15 august 2019 şi până la data plăţii efective a sumei de 7,694 RON, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996, Metodologiile publicate prin deciziile B.. nr. 266/2011, nr. 198/2012 şi art. 30 alin. (1) şi art. 148 şi următoarele C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 758 din data de 30 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.380 RON reprezentând triplul remuneraţie datorate comunicării publice a operelor muzicale în unităţile de alimentaţie publică situate în Bucureşti, Calea x, Bd. x nr. 26 şi Calea x, în perioada august 2016 - august 2019, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 120 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 439 din data de 18 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 758 din data de 30 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., B..

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârâtă la suma de 12.720 RON şi a menţinut sentinţa pentru rest.

A obligat pe intimată să plătească apelantei suma de 950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâta C. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2019.

Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, anularea deciziei recurate (respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulate de A., B. ca rămasă fără obiect) şi, în subsidiar, schimbarea în parte a deciziei atacate (în cazul în care capătul principal de cerere o să fie respins, respingerea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de A., B. ca rămasă în parte fără obiect).

Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante A., B. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, a admis apelul său doar în parte, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate la 12.720 RON, suma fiind micşorată cu 6.660 RON, de la 19.380 RON.

A precizat că, la data de 3 mai 2020, a solicitat părţii adverse informaţii legate de suma datorată, iar, la 4 mai 2020, aceasta i-a răspuns la solicitare şi i-a transmis documentele doveditoare ale creanţei, suma indicată de intimata-reclamantă fiind de 4.250,68 RON; la data de 27 mai 2020, a achitat prin transfer bancar suma indicată, dovada plăţi acesteia fiind anexată la dosar.

Prin urmare, având în vedere că a plătit creanţa către partea adversă la data de 27 mai 2020, iar hotărârea a fost pronunţată în cauză la data de 30 iunie 2020 (la fond), la această din urmă dată, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

În aceste condiţii, a apreciat că nu sunt întrunite prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pentru a se dispune obligarea sa la plata triplului remuneraţiei.

De asemenea, a menţionat că intimata-reclamantă a indicat suma de 4.250,68 RON - sumă achitată la 27 mai 2020 - şi nu suma de 6.460 RON fără TVA inclus, astfel că, în opinia sa, aceasta a indicat (calculat) în mod greşit, în cererea de chemare în judecată, suma de 7.694 RON TVA inclus.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că nu a achitat întreaga sumă către intimata-reclamantă din culpa sa, a solicitat să se scadă din suma remuneraţiilor, adică din 6.460 RON, suma de 4.250,68 RON, iar la diferenţa rezultată - 2.209,32 RON - să se aplice prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

A susţinut că în mod eronat instanţa de apel a scăzut din suma de 19.380 RON (triplul remuneraţiei stabilit de către instanţa de fond) suma de 6.660 RON, având în vedere plata efectuată la data de 27 mai 2020, în cuantum de 4.250,68 RON, iar sancţiunea aplicată de către instanţa în conformitate cu prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996), adică triplul remuneraţiei datorate, trebuia aplicată sumei de 2.209,32 RON.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante A., B. la data de 2 iulie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, iar aceasta nu a depus întâmpinare.

II. 3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a adus critici de nelegalitate hotărârii recurate.

Astfel, solicitând în principal anularea deciziei recurate, recurenta-pârâtă a susţinut că nu sunt întrunite prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 şi a apreciat că, în speţă, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, reluând criticile formulate prin cererea de apel.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce este sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi cu privire la care instanţa de apel s-a pronunţat, omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

În dezvoltarea criticilor subsumate solicitării subsidiare, de schimbare în parte a deciziei recurate, recurenta-pârâtă a solicitat ca despăgubirea pe care trebuie să o plătească să fie calculată prin scăderea sumei achitate (4.250,68 RON) din suma remuneraţiilor (6.460 RON), iar prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 să fie aplicate la diferenţa dintre aceste două sume (2.209,32 RON), apreciind că în mod greşit instanţa de apel a scăzut din suma de 19.380 RON (triplul remuneraţiei stabilit de către instanţa de fond) suma de 6.660 RON, având în vedere plata efectuată la data de 27 mai 2020, în cuantum de 4.250,68 RON.

Prin urmare, deşi a făcut trimitere la dispoziţiile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, recurenta-pârâtă a formulat critici care vizează modul de calcul al instanţei de apel şi situaţia de fapt reţinută de instanţă, nearătând în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva încălcării unor norme de drept material sau a invocării vreunuia dintre celelalte motive de casare strict şi expres reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, criticile recurentei-pârâte, sub acest aspect nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar în cauză instanţa de apel şi-a motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt reţinute, instanţa de recurs neputând proceda la stabilirea unei alte situaţii de fapt.

Totodată, recurenta-pârâtă, deşi a propus o altă modalitate de calcul a despăgubirii datorate, nu a arătat în concret în ce constă, din acest punct de vedere, neconformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile, ci a adus acesteia critici de netemeinicie, care nu pot fi supune analizei în această fază procesuală, arătând că instanţa de apel a avut în mod greşit în vedere triplul remuneraţiei reţinute de către instanţa de fond - 19.380 RON.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Totodată, Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON, reprezentând onorariu de avocat, iar potrivi dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin urmare, reţinând solicitarea intimatei-reclamante formulată în acest sens, precum şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză (de constatare a nulităţii recursului), având în vedere că, prin factura şi ordinul de plată depuse în copii certificate la dosar, s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată cerute, va obliga pe recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă A., B..

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor ce se vor acorda intimatei-reclamante, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Ca atare, reţinând că în prezenta cauză au fost acordate doar două termene de judecată, precum şi împrejurarea că intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, iar cauza a fost soluţionată în urma pronunţării asupra excepţiei nulităţii recursului, fără a se analiza pe fond criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 2.975 RON este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, astfel că, va obliga pe C. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A., B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 439A din data de 18 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A., B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2021.