Revision appeal annulled over lack of concrete legal grounds; prior co-ownership ruling stands

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 04 martie 2021, la Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 martie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând că motivarea scurtă dată în contestaţia în anulare echivalează cu o nemotivare, cu lipsa motivării în fapt şi în drept a fiecărui capăt de cerere.

Raportat la excepţia autorităţii de lucru judecat, recurentul a arătat că instanţa de revizuire a reţinut că autoritatea de lucru judecat este atunci când instanţele s-au pronunţat în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, cauză şi părţi, diferit de ceea ce prevede art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

A mai arătat că autoritatea de lucru judecat ca excepţie, conform art. 432 C. proc. civ., poate fi invocată de instanţă sau părţi în orice stadiu procesual, chiar înaintea instanţei de recurs, iar potrivit art. 643 alin. (1) C. civ., fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.

Conchizând, recurentul a arătat că instanţele de fond, apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire au dat hotărâri greşite, reţinând că un coproprietar nu poate revendica de la un alt coproprietar.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., care nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este legal timbrat, este formulat în termen şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-revizuent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 05 iulie 2021, respectiv la 06 august 2021.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 696 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 154 din 26 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, reţinând, în esenţă, că, nemulţumirea revizuentului exprimată faţă de considerentele hotărârii atacate şi de faptul că instanţa de control judiciar nu a ţinut cont de toate motivele invocate în contestaţia în anulare nu pot face obiectul revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, curtea a reţinut că în cadrul contestaţiei în anulare nu s-a invocat prima hotărâre în raport de care se susţine autoritatea de lucru judecat.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele în susţinerea soluţiei pronunţate de curtea de apel, criticile sale vizând nemotivarea hotărârii şi faptul că instanţa trebuia să motiveze în fapt şi în drept fiecare capăt de cerere fiind pur formale, deoarece recurentul nu a prezentat instanţei de recurs aspecte suplimentare în susţinerea acestei critici şi nici nu a indicat care capete de cerere nu au fost analizate de către curtea de apel.

În continuare, recurentul a prezentat aspecte teoretice cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat reglementată de art. 430-432 C. proc. civ. şi la modul în care această excepţie poate fi invocată, fără a decela veritabile critici de nelegalitate cu privire la maniera în care curtea de apel a aplicat şi interpretat aceste dispoziţii procedurale.

Astfel, se constată că recurentul a indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Recurentul a mai făcut referire şi la dispoziţiile art. 643 C. civ., însă, se reţine că aceste dispoziţii de drept material vizează fondul raportului juridic litigios, or, în speţă, a fost atacată cu recurs o hotărâre pronunţată în calea extraordinară a atac a revizuirii, care poate fi exercitată în situaţii excepţionale şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.