Simulated partition claim fails; appeal annulled as inadmissible for lack of legal grounds.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 01 martie 2021, la Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 martie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, arătând că instanţa a aplicat greşit normele de drept material prevăzute la art. 250 C. civ., privind dovada unui act juridic, şi cele ale art. 329 C. proc. civ. privind prezumţiile judiciare.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a apreciat că prezumţiile create în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv audierea celor 6 martori, interogatoriului pârâtei, declaraţiile recurentului, înscrisurile de la dosar, duc în mod logic si obiectiv la concluzia că pârâta nu a contribuit financiar la construcţia imobilului - faptul conex, şi că actul de partaj semnat între reclamant şi pârâtă este, în mod evident, simulat, având ca scop protejarea imobilului.

A mai arătat că, în ultimii 10 ani petrecuţi în Italia, a înregistrat venituri lunare considerabile din activitatea profesională, luând în considerare dividendele încasate din cele două companii administrate de recurent, între 6.000 - 8.000 euro pe lună, astfel cum rezultă din bilanţurile depuse la dosar. Din veniturile personale a asigurat familiei un stil de viaţă confortabil în Italia, iar banii economisiţi i-a investit în perioada 2006-2017, în construirea, mobilarea, utilarea şi decorarea unui imobil luxos, amplasat în Fălticeni, Str. x, valoarea totală a investiţiilor depăşind 480.000 euro, precum şi în alte active, destinate familiei.

Recurentul a arătat că intimata a precizat mincinos. în răspunsul la interogatoriu. că a lucrat pe întreaga perioadă cât a locuit în Italia, refuzând să răspundă la întrebarea privind probarea veniturilor realizate, când, de fapt, aceasta a lucrat puţin timp, cu câştiguri reduse la câteva sute de euro.

Mai arată că, în timp, a făcut diverse transferuri de bani către rudele intimatei pârâte, sumele reprezentând fonduri pentru materiale de construcţii necesare construirii imobilului din Str. x, dar şi pentru achiziţionarea unor livezi sau terenuri agricole în numele recurentului şi a fostei sale soţii, investiţii ce nu s-au materializat nici până în prezent.

După prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, recurentul a învederat că, din coroborarea tuturor probelor, rezultă prezumţia evidentă că actul de partaj semnat de părţi este un act simulat, semnat exclusiv cu intenţia de a proteja imobilul.

Or, instanţa de judecată şi-a întemeiat soluţia doar pe baza faptului că martorii audiaţi nu au fost prezenţi direct la semnarea actului şi nu au discutat direct cu pârâta cu privire la semnarea contractului, fără a da eficienţă prezumţiilor judiciare rezultate în urma administrării întregului probatoriu.

Conchizând, recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile de drept material în privinţa forţei probante a prezumţiilor, prevăzute de art. 329 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., care, la data de 14 mai 2021, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii recursului şi netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei tardivităţii recursului, intimata-pârâtă a solicitat instanţei de recurs să efectueze o analiză corespunzătoare a înscrisurilor de la dosar cu privire la termenul de declarare a recursului, iar, în ipoteza în care reiese că recursul a fost depus ulterior termenului stabilit de legiuitor, sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii recursului.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului, intimata-pârâtă a susţinut că recursul se timbrează potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentul a mai obţinut ajutor public judiciar în prezentul dosar, pentru că a omis fraudulos să declarare toate veniturile, ajutor care a fost ulterior revocat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recurentul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON prin încheierea din 12 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul asociat, recursul este formulat în termen legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimata-pârâtă a invocat, prin întâmpinare, excepţia netimbrării sau timbrării insuficiente a recursului, precum şi excepţia tardivităţii recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 29 iulie 2021, respectiv la 04 august 2021.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă, Înalta Curte urmează să le respingă, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 16 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, declinată la Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 1435 din 4 octombrie 2019 a Judecătoriei Fălticeni, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate simulaţia actului de partaj autentificat sub nr. x din 04 august 2014, de Biroul Individual Notarial C., în sensul că actul de partaj voluntar este fictiv; în subsidiar, a solicitat să se dispună desfiinţarea actului de partaj autentificat sub nr. x din 04 august 2014 de Biroul Individual Notarial C., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului simulat, prin readucerea bunurilor menţionate în cuprinsul acestuia în patrimoniul foştilor soţi, respectiv al său şi al pârâtei; radierea din cartea funciară a ANCPI - Biroul de Carte Funciară x a întabulării dreptului de proprietate dobândit de pârâtă în baza actului simulat, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Acţiunile sau cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: f) peste 250.000 RON - 6105 RON + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 RON.", iar potrivit art. 24 din acelaşi act normativ:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin rezoluţia de primire din 22 martie 2021, s-a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 4341,57 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, calculată la valoarea cererii de chemare în judecată, respectiv la suma de 507.815 RON.

Totodată, s-a dispus emiterea unei adrese recurentului, prin care i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborat cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi faptul că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 21 aprilie 2021. recurentul-reclamant A. a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, solicitând scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru stabilite pentru soluţionarea recursului.

Prin încheierea din 12 mai 2021, pronunţată în dosarul asociat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în raport de înscrisurile depuse de recurent în susţinerea cererii de ajutor public judiciar, a admis cererea formulată de petentul A. şi a dispus scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, stabilită în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest context factual, Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării recursului declarat de reclamantul A., invocată de intimata-pârâtă B., susţinerile inimatei în sensul că recurentul că a omis fraudulos să declarare toate veniturile putând face obiectul unui alt demers judciar, întemeiat pe dispoziţiile art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Decizia civilă nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost comunicată recurentului la data de 11 februarie 2021 .

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 14 martie 2021 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din acelaşi cod, s-a prorogat până luni, 15 martie 2021.

În cauză, cererea de recurs formulată de recurent a fost depusă la Curtea de Apel Suceava la data de 1 martie 2021, prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului declarat în cauză, recursul fiind exercitat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 78 din 29 ianuarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B., împotriva sentinţei civile nr. 567 din 24 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosar nr. x/2018, reţinând, în esenţă, că, prin probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada simulaţiei actului de partaj, în condiţiile în care nu s-a probat existenţa unei înţelegeri secrete între părţi, acţiunea fiind corect respinsă de către instanţa de fond.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, argumentele sale vizând, în principal, modul în care instanţa de apel a administrat şi apreciat probele administrate în cauză.

Înalta Curte reţine că interpretarea probelor administrate de instanţele de fond este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanţa de apel a apreciat forţa probantă a probatoriului administrat în cauză, referirea recurentului la dispoziţiile art. 309 alin. (4) C. proc. civ. fiind pur formală, deoarece vizează ansamblul probator administrat de către instanţele de fond, recurentul arătând că proba simulaţiei s-a făcut prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, interogatoriul pârâtei, înscrisuri, martori şi prin prezumţiile create în urma administrării acestor probe.

Or, recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind necesar ca recurentul să dezvolte doar critici care să vizeze greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, iar nu să-şi prezinte nemulţumirile cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond.

Referitor la celelalte susţineri ale recurentului cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 250 C. civ. şi art. 329 C. civ. de către instanţa de apel, care aduc în discuţie administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, declaraţiile reclamantului, audierea celor 6 martori şi înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că nici acestea nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocând formal aceste dispoziţiile legale, criticile fiind formulate din perspectiva aprecierii de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză, sens în care se constată că recurentul a indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Prin memoriul de recurs, recurentul a mai susţinut, după o largă expunere a stării de fapt a cauzei şi a probelor administrate în cauză, că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 329 C. proc. civ., în privinţa forţei probante a prezumţiilor, însă, se constată că aceste susţineri sunt inadmisibile, având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 483 din acelaşi cod.

Astfel, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. reglementează obiectul şi scopul recursului, statuând expres că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Există, aşadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunţate în primă instanţă de tribunale, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanţa imediat superioară, adică la curtea de apel, în timp ce, hotărârile prin care curţile de apel soluţionează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la instanţa supremă.

Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie.

O cale de atac nu poate fi exercitată omisso medio, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunţată în primă instanţă, susceptibilă de apel, pentru că, într-o atare situaţie, instanţa de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunţate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie şi, implicit, la încălcarea principiului "non omisso medio", apare ca fiind inadmisibilă.

Prin urmare, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii date în apel, nemulţumirile părţii faţă de hotărârea primei instanţe putând fi invocate doar prin intermediul căii de atac a apelului şi nu omisso medio, direct în recurs.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4341,57 RON, prin încheierea din data de 12 mai 2021, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant în vederea soluţionării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 78 din 29 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 4341,57 RON, rămân în sarcina acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.