Negative conflict of jurisdiction: territorial competence for illegal data processing claims under special data protection law vs. general consumer protection rules

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 13 noiembrie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A., obligarea pârâtelor la ştergerea datelor negative ale reclamantului, cu caracter personal, din sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., arătând, în esenţă, că Decizia ANSPSCP nr. 105/2017 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit impune procedura legală de urmat în cazul înscrierii datelor negative în Biroul de Credit, iar intimatele nu au respectat procedura prevăzută la art. 8, motiv pentru care înscrierea în Biroul de Credit este ilegală.

În drept, reclamantul s-a referit la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 102/2015, la dispoziţiile Legii nr. 677/2001, la art. 77 din Regulamentul UE 2016/679, Decizia ANSPSCP nr. 105/2017, Legea nr. 506/2014, cu aplicarea art. 71, art. 77, art. 1206, art. 1207, art. 1215, art. 1349, art. 1357, art. 1364, art. 1381 şi art. 1385 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 461 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Zalău, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta C. S.A., şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamantul, având domiciliul în Zalău, a solicitat obligarea pârâtelor, cu sediul în Bucureşti, la ştergerea datelor sale negative, cu caracter personal, din sistemul de evidenţă a Biroului de Credit S.A., susţinând că Judecătoria Zalău este competentă teritorial în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005.

S-a mai reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005 rezultă că instanţele de judecată pot fi învestite cu două tipuri de litigii, cele ce au ca obiect apărarea drepturilor garantate de legislaţia aplicabilă, ce le-au fost încălcate (alin. (1), ipoteză în care se încadrează şi cauza pendinte, şi cele având ca obiect repararea prejudiciului (material sau moral) rezultat din prelucrarea de date cu caracter personal, efectuată ilegal, situaţie premisă în care reclamantul antamează că se încadrează cererea sa raportat la reşedinţa sa.

Astfel, această instanţă a reţinut că doar cererea de reparare a prejudiciului revine spre soluţionare, în temeiul competenţei teritoriale alternative consacrate de art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005, şi instanţei de la reşedinţa persoanei vizate, cererea întemeiată pe prevederile alin. (1) urmând a fi soluţionată de instanţa de la sediul pârâtului.

S-a mai arătat că nici teza încadrării cererii în prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primită deoarece, în cauză, nu s-a solicitat executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a vreunui contract încheiat de reclamant cu un profesionist şi nici repararea pagubelor produse reclamantului în calitate de consumator.

Conchizând, această instanţă a apreciat că, în situaţia în care cererea de reparare a pagubei rezultă din prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal, competenţa este una specială determinată de art. 24 alin. (4) din Legea 102/2005 şi nu de art. 113 alin. (1) pct. 8 teza finală C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7921/2021 din 08 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Zalău, a constat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra regulatorului de competenţă.

În motivare, această instanţă a reţinut, în acord cu instanţa iniţial învestită, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea 102/2005, însă în dezacord cu Judecătoria Zalău, a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa de la sediul pârâtului, în litigiile privind executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul consumatorul.

S-a mai arătat că în litigiile în care reclamantul este un consumator, legiuitorul a prevăzut o competenţă teritorială alternativă, iar în atare situaţie, erau competente să judece şi instanţele în a căror circumscripţie se află sediul pârâtelor sau cea pe raza căreia îşi are domiciliul reclamantul, instanţele fiind deopotrivă competente să judece o astfel de cerere.

În continuare, instanţa a reţinut incidenţa, în cauză, şi a dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., arătând că raportat la petitul cererii, reclamantul a formulat o cerere în repararea prejudiciului cauzat de doi profesionişti, repararea prejudiciului urmând a fi realizată prin înlăturarea datelor introduse de către cei doi profesionişti în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., constatarea caracterului nelegal al transmiterilor datelor reclamantului la Biroul de Credit presupunând o încălcare a convenţiilor încheiate cu profesioniştii şi nereprezentând o chestiune prejudicială, ci o condiţie necesar a fi îndeplinită pentru atragerea răspunderii civile a profesioniştilor astfel încât să fie reparat prejudiciul.

Concluzionând, această instanţă a apreciat că Judecătoria Zalău este instanţa competentă să judece cauza, întrucât reclamantul are domiciliul în oraşul Zalău, iar cererea se încadrează în dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., pentru ştergerea datelor negative ale reclamantului, cu caracter personal, din sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A..

Înalta Curte reţine că, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 13 noiembrie 2020, Legea nr. 677/2001 nu mai era în vigoare, întrucât a fost abrogată prin Legea nr. 129/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 503/19.06.2018.

Dispoziţiile art. 1411 din Legea nr. 129/2018 (articol transpus în art. 24 din Legea nr. 102/2005, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 947 din 09 noiembrie 2018) statuează că "(1) Fără a se aduce atingere posibilităţii de a se adresa cu plângere Autorităţii naţionale de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa instanţei competente pentru apărarea drepturilor garantate de legislaţia aplicabilă, care le-au fost încălcate. (2) În cazul în care a fost introdusă o cerere în justiţie cu acelaşi obiect şi având aceleaşi părţi, Autoritatea naţională se supraveghere poate dispune suspendarea sau/şi clasarea plângerii, după caz. (3) Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanţei competente pentru repararea acestuia. (4) Instanţa competentă este cea de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reşedinţa obişnuită a persoanei vizate. Cererea este scutită de taxă de timbru."

Din analiza acestor dispoziţii legale, se reţine că legiuitorul a prevăzut două situaţii în care dreptul la acţiune este recunoscut persoanelor vătămate prin actele operatorului de date personale. O primă situaţie este cea prin care se conferă "persoanelor vizate" dreptul de a se "adresa instanţei competente pentru apărarea drepturilor garantate de legislaţia aplicabilă, care le-au fost încălcate", fiind vorba despre persoana căreia i s-au încălcat drepturi garantate de legislaţia aplicabilă, iar a doua situaţie are ca obiect introducerea unei cereri în justiţie de către persoana care a suferit "un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal", din examinarea acestei ipoteze rezultând că orice persoană care a suferit un prejudiciu are legitimare procesuală activă, cu condiţia ca datele personale să fi fost procesate ilegal.

Totodată, se reţine că în ambele situaţii prevăzute la 1411 din Legea nr. 129/2018, legiuitorul a prevăzut expres că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta aparţine instanţei "de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reşedinţa obişnuită a persoanei vizate", fiind o regulă de competenţă teritorială alternativă, iar reclamantul are dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a susţinut că înscrierea datelor sale personale în Biroul de credit este ilegală, efectuată cu nerespectarea normelor legale în materie, fără consimţământul său şi fără să fi fost înştiinţat în prealabil, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data transmiterii informaţiilor în Biroul de Credit, sens în care drepturile sale conferite conform Regulamentului (UE) 2016/679 au fost încălcate în mod flagrant de către pârâte.

Ca urmare a pretinsei încălcări a drepturilor privind datele cu caracter personal, reclamantul a ales să învestească Judecătoria Zalău pentru soluţionarea cererii sale, arătând că în asemenea litigii competenţa este alternativă, iar această judecătorie este instanţa competentă potrivit art. 24 din Legea nr. 102/2005 şi art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de dispoziţiile legale anterior evocate, incidente în cauză, se constată că, în speţă, este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, reglementată printr-o normă specială care se va aplica cu prioritate faţă de norma generală, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Astfel, există o dispoziţie de favoare pentru reclamant, prin exercitarea dreptului de alegere, conform art. 116 C. proc. civ., a oricăreia dintre instanţele deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei rază teritorială au sediul operatorii economici chemaţi în judecată în calitate de pârâţi, şi Judecătoria Zalău, în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul, care potrivit actelor dosarului, locuieşte în municipiul Zalău, str. x A, jud. Sălaj.

În acest context, prin alegerea făcută de reclamant, Judecătoria Zalău a fost învestită în mod definitiv cu judecarea prezentului litigiu, conform dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., astfel că această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreuneia dintre părţi, declinarea competenţei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.