Applicability of positive res judicata to non-contentious registration decisions in association statute amendment disputes

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

După deliberare, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 4717/23.12.2019, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia "C." şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1/31.05.2019 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut la Judecătoria Satu Mare, la data rămânerii definitive a hotărârii. A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Asociaţia "C.".

Prin decizia civilă nr. 135/Ap/12.03.2020, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta Asociaţia "C.", împotriva sentinţei civile nr. 4717/23.12.2019, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B..

A fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de Judecătoria Satu Mare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A fost respinsă cererea apelantei privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

A fost obligată apelanta-pârâtă să plătească intimaţilor-reclamanţi A. şi B. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, la data de 12.06.2020, revizuenta Asociaţia "C." a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, întrucât este admisibilă în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., şi, în consecinţă, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 4717/23.12.2019 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin decizia civilă nr. 135/Ap/12.03.2020 a Tribunalului Satu Mare, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Revizuenta a reclamat caracterul potrivnic al hotărârilor definitive pronunţate în dosarul nr. x/2019, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat în litigiul derulat în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Satu Mare, având ca obiect modificare acte constitutive, în care, prin încheierea civilă nr. 647/18.06.2019, s-a admis solicitarea asociaţiei privind înregistrarea modificărilor aduse, s-a constatat componenţa noilor organe de conducere ale asociaţiei, cu dispoziţia de înregistrare a acestor modificări în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor din cadrul Judecătoriei Satu Mare. Această hotărâre a fost apelată de D., în calitatea afirmată de fost preşedinte al asociaţiei, iar apelul a fost anulat ca urmare a reţinerii în cauză a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Prin decizia civilă nr. 621/Ap/25.11.2020, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire

Prin decizia civilă nr. 323/A/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociaţia "C.", în contradictoriu cu intimaţii A. şi B.; a fost obligă revizuenta Asociaţia "C." la plata către intimaţii A. şi B. a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 323/A/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs revizuenta Asociaţia "C.", cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 iunie 2021, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ., recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susţinut că decizia atacată conţine motive străine de natura cauzei, arătând că prin cererea de revizuire a invocat cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în sensul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 431 alin. (2) din acelaşi cod.

În acest sens, recurenta a învederat că în dosarul nr. x/2019 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea modificărilor efectuate prin hotărârea/procesul-verbal din 15.03.2011, prin care s-au stabilit alte organe de conducere ale asociaţiei, iar prin cel de-al doilea litigiu, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4717/2019 a Judecătoriei Satu Mare, a cărei anulare o solicită, s-a negat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cu referire la cele statuate în primul litigiu, şi s-a încuviinţat cererea formulată de intimaţi, cerere întemeiată tocmai pe situaţia juridică creată urmare a hotărârilor adoptate la Adunarea Generală din 15.03.2011.

S-a mai arătat că, deşi prin cererea de revizuire s-a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de revizuire a reţinut în considerentele hotărârii atacate că hotărârile trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, cu toate că revizuenta nu a invocat dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prin urmare, instanţa de revizuire a pornit de la premisa greşită a necesităţii existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, motivând hotărârea atacată cu aspecte străine de natura cauzei.

În continuare, recurenta a invocat ca practică judiciară decizia nr. 2787 din 12 iunie 2014, pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, redând considerente din cuprinsul hotărârii.

Conchizând, recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire şi anularea celei din urmă hotărâri, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat, motivele străine din cuprinsul deciziei atacate fiind cele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în raport de cele prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pe care revizuenta şi-a întemeiat cererea.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimaţilor, care nu au formulat întâmpinare.

La data de 9 noiembrie 2021, intimaţii au depus note de şedinţă, prin care au solicitat respingerea recursului, precum şi judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând recursul declarat de revizuenta Asociaţia "Alexandru Ioan Cuza", din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept incidente, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurenta-revizuentă critică decizia atacată din perspectiva faptului că instanţa de revizuire a apreciat, în mod greşit, că, pentru a se reţine incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi condiţia ca hotărârile pretins contradictorictorii să întrunească cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Totodată, revizuenta arată că, în cuprinsul cererii de revizuire, nu a invocat dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., ci a susţinut că decizia a cărei revizuire s-a cerut încalcă efectul pozitiv, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, al celor statutate în dosarul nr. x/2019.

Se constată că această critică, deşi a fost încadrată de recurentă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea de către instanţa de revizuire a regulilor de procedură prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că, în speţa dedusă judecăţii s-a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, se reţine că este necesar a se preciza că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar raţiunea reglementării anterior menţionate o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorităţii de lucru judecat şi de a împiedica instanţele să dea soluţii contrare în dosare diferite.

Astfel, efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni; stricto sensu semnifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză, iar lato sensu semnifică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Sub acest aspect, Înalta Curte notează că este necesar să se facă distincţie între efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care are drept consecinţă respingerea acţiunii în temeiul acestei excepţii, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat consacrat de art. 431 alin. (2) din acelaşi cod, care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, respectiv interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Astfel cum rezultă din textul anterior menţionat, autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

În acest mod, legiuitorul a consacrat, în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

În speţă, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţa de revizuire a dat eficienţă atât efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, reţinând că între cele două litigii nu există identitate de părţi, obiect şi cauză, astfel că prin sentinţa civilă nr. 4717/23.12.2019, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2019, nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 445/Ap/17.10.2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2019, cât şi efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Sub acest aspect, instanţa de revizuire a constatat că, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus înregistrarea modificărilor care s-au adus Statutului asociaţiei şi a actului constitutiv prin Hotărârea nr. 1/31.05.2019 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei, iar în dosarul nr. x/2019 s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1/31.05.2019, la cererea unor membri ai asociaţiei, reţinându-se, totodată, că dispozitiile art. 8-12 şi art. 33 din O.G. nr. 26/2000 stabilesc o procedură specială cu caracter necontencios de verificare a legalităţii cererii de înfiinţare a asociaţiilor şi fundaţiilor şi a celor prin care se solicită să se ia act de modificările statutare, dispoziţii de care s-a prevalat petenta Asociaţia "C." în dosarul nr. x/2019.

Însă, raportat la cele reţinute de către instanţa de revizuire, Înalta Curte constată că, în speţa pendinte, sunt incidente dispoziţiile art. 535 C. proc. civ., potrivit cu care încheierile pronunţate în procedură necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, întrucât, în primul dosar, hotărârea a fost pronunţată în procedură necontencioasă, iar în cel de-al doilea dosar, hotărârea a fost pronunţată în procedură contencioasă.

În acest sens, se reţine că, în primul dosar, respectiv dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Satu Mare, a fost pronunţată încheierea nr. 647/18.06.2019, prin care a fost admisă cererea formulată de petenta Asociaţia "C." şi s-a dispus înregistrarea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor din cadrul Judecătoriei Satu Mare a modificărilor care s-au adus Statutului asociaţiei şi a actului constitutiv, astfel cum au fost stabilite prin Hotărârea nr. 1/31.05.2019 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei.

Prin decizia civilă nr. 445/Ap/17.10.2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului D. pentru apelanta Asociaţia "C." şi, în consecinţă, a fost anulat apelul formulat împotriva încheierii nr. 647/2019 pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Pe de altă parte, în cel de-al doilea dosar, respectiv dosarul nr. x/2019, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4717/23.12.2019 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin decizia civilă nr. 135/Ap/12.03.2020 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia "C.", iar, în consecinţă, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1/31.05.2019 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei.

Astfel, raportat la aspectele evidenţiate, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Satu Mare nu pot avea autoritate de lucru judecat sub aspectul chestiunilor analizate de aceeaşi judecătorie în dosarul nr. x/2019, având în vedere că primul litigiu a vizat o procedură necontencioasă, ce a fost limitată la analizarea unor aspecte formale, în sensul verificării dacă au fost depuse documentele cerute de lege pentru a se putea dispune înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a modificărilor aduse Statului asociaţiei şi a actului constitutiv prin Hotărârea nr. 1/31.05.2019 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei, iar cel de-al doilea litigiu a analizat, pe fond, îndeplinirea condiţiilor de validitate a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţiei nr. 1/31.05.2019.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire nu putea avea în vedere efectul autorităţii de lucru judecat din primul litigiu supus procedurii necontencioase, întrucât se opun dispoziţiile imperative ale art. 535 C. proc. civ., anterior evocate.

În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale care să conducă la admiterea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că instanţa de revizuire a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii, în cauză neexistând motive de nelegalitate, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 513 alin. (6) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Asociaţia "C." împotriva deciziei civile nr. 323/A/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Asociaţia "C." împotriva deciziei civile nr. 323/A/2021 din 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.