Inadmissibility of cassation against final revision decision in land restitution case

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

După deliberare, asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 174/C din 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, definitivă, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. formulat împotriva sentinţei civile nr. 3034/3.12.2019 a Tribunalului Constanţa, apelantul fiind obligat la plata către intimatul-pârât Municipiul Constanţa a sumei de 1.428 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, definitivă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Constanţa, prin Primar, împotriva deciziei nr. 174/C din 21.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a formulat recurs revizuentul A., la data de 27 aprilie 2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 mai 2021, şi a fost repartizat, aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele din Constanţa, respectiv a deciziei nr. 46/C/03.03.2021, a deciziei civile nr. 174/C/21.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa, a deciziei civile nr. 875/05.10.2015 a Tribunalului Constanţa, precum şi a deciziei civile nr. 179/C/22.03.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a învederat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, întrucât domana judecător B., din cadrul Curţii de Apel Constanţa, care a pronunţat decizia în revizuire, este incompatibilă, potrivit art. 41 C. proc. civ., deoarece a pronunţat sentinţa civilă nr. 46/COM/19.05.2000 a Tribunalului Constanţa.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a învederat că unul dintre motivele de revizuire invocat a fost cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care a privit completul de judecată din cadrul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, care a pronunţat decizia nr. 875/05.10.2015, completul fiind învinuit de plagiatul a 5 pagini din considerentele instanţei inferioare, care afectează, în acest sens, dispozitivul deciziei.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, potrivit art. 513 alin. (2) din acelaşi cod, întâmpinarea se depune, la dosar, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar intimatul nu s-a prezentat la termen, ci s-a prezentat avocatul care a studiat dosarul, dar nu a participat la şedinţa de judecată, pentru că nu avea mandat. Astfel, instanţa nu a consemnat în decizie lipsa întâmpinării, lipsa prezenţei intimatului la sedinţa de judecată şi nici calea de atac.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de revizuire a refuzat aplicarea dispoziţiilor privind prescripţia prevăzute de art. 25 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 10/2001.

Conchizând, recurentul a solicitat anularea celor două dispoziţii date de primari, cu obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură a restului de 581,66 mp teren, proprietate întregită la suprafaţa de 771,75 mp, cu obligarea la încheierea unui contract de închiriere, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; în subsidiar, a solicitat, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, atribuirea în proprietate a suprafeţei de 84 mp, această solicitare fiind refuzată prin decizia civilă nr. 875/05.10.2015 a Tribunalului Constanţa.

3. Apărările formulate în cauză

La data de 18 iunie 2021, intimatul-pârât Municipiul Constanţa, prin Primar, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 238 RON.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, intimatul a învederat că decizia nr. 174/C din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, atacată cu revizuire, a fost pronunţată în dosarul nr. x/2019 care a avut ca obiect contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Dispoziţiei nr. 106/15.01.2019, emisă de Primarul Municipiului Constanţa, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, decizie care este definitivă potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Or, cum potrivit art. 513 C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, intimatul a susţinut că decizia nr. 46/C/03.03.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ., este o hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului.

La data de 05 iulie 2021, recurentul-revizuent a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimat, iar la 26 octombrie 2021, acesta a depus concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei căi de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 46/C din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 174/C din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 174/C din 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. formulat împotriva sentinţei civile nr. 3034 din 03 decembrie 2019 a Tribunalului Constanţa.

Dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Dispoziţiei nr. 106/15.01.2019, emisă de Primarul Municipiului Constanţa, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza încadrându-se în ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Se reţine că după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale anterior evocate, decizia nr. 174/C din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă este o hotărâre definitivă.

Împotriva decizii definitive a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ., revizuentul A., respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, dar şi temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ., constată că şi decizia pronunţată asupra revizuirii este o hotărâre definitivă.

Aşadar, cum hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 174/C din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa este o decizie definitivă, nesusceptibilă de recurs, rezultă că şi decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv decizia civilă nr. 46/C din 3 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, este o decizie definitivă, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.

Conform principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei; cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., art. 513 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia civilă nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri definitive.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimatul-pârât Municipiul Constanţa, prin primar, de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 238 RON, potrivit chitanţei nr. x din 31 mai 2021, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentul-revizuent la plata sumei solicitate, pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Municipiul Constanţa.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 46/C din 03 martie 2021, pronunţată Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă pe revizuent la plata către intimatul-pârât a sumei de 238 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2021.