Jurisdiction of administrative court over damages accessory to annulment of expropriation acts

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 08.09.2020, sub nr. x/2020 şi modificată la data de 23.11.2020, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Unitatea Administrativ Teritorială Constanţa, ca, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună: anularea hotărârii Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 258/25.06.2019 privind aprobarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul obiectivului de investiţii de utilitate publică şi de interes local "Sala Sport Polivalentă - 5000 locuri", municipiul Constanţa, judeţul Constanta, realizat prin Compania Naţională de Investiţii "B." S.A.; anularea dispoziţiei primarului Constanţei nr. 3941/13.09.2019 privind exproprierea imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul obiectivului de investiţii de interes local " Sala Sport Polivalentă - 5000 de locuri"; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.162.012,85 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate societăţii reclamante prin lipsirea acesteia de dreptul de proprietate, fără parcurgerea procedurii de expropriere asupra terenului în suprafaţă de 15.310,28 m.p. situat în str. x (Actual Ştefăniţă Vodă), înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Constanţa având nr. cadastral x, cu adresa în b-dul. x nr. 254, precum şi asupra construcţiilor înscrise în aceeaşi carte funciară, având următoarele nr. cadastrale x, cu adresa în b-dul. x nr. 254 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 14 din 11 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliu sau sediul său, astfel a apreciat că reclamanta, în mod greşit, a introdus acţiunea pe rolul Tribunalului Constanţa, în condiţiile în care sediul acesteia se află în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4003 din 10 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri, invocată de instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Constanţa - Secţiile Civile.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, în timp ce primele două capete de cerere au ca obiect anularea unor acte administrative, emise de autorităţi publice, încadrându-se astfel în dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în ceea ce priveşte capătul de cerere al cărui obiect constă în acordarea de despăgubiri, s-a reţinut că aceste pretenţii au luat naştere ca urmare a încălcării dreptului de proprietate al reclamantei.

Astfel, instanţa a apreciat capătul de cerere al cărui obiect constă în acordarea de despăgubiri ca fiind de competenţa instanţelor de drept comun conform dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 3615 din 11 octombrie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind despăgubiri în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea sentinţei, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare este de ordine privată, pârâţii fiind cei care aveau dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente, aceştia neînţelegând să invoce excepţia necompetenţei, astfel că instanţa competentă teritorial să soluţioneze capătul de cerere privind contravaloarea prejudiciului cauzat prin emiterea actelor administrative este instanţa de la sediul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta a solicitat să se dispună: 1. anularea hotărârii Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 258/25.06.2019 privind aprobarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul obiectivului de investiţii de utilitate publică şi de interes local "Sala Sport Polivalentă - 5000 locuri", municipiul Constanţa, judeţul Constanta, realizat prin Compania Naţională de Investiţii "B." S.A.; 2. anularea dispoziţiei primarului Constanţei nr. 3941/13.09.2019 privind exproprierea imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul obiectivului de investiţii de interes local " Sala Sport Polivalentă - 5000 de locuri" şi 3. obligarea pârâtei la plata sumei de 1.162.012,85 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciilor cauzate societăţii reclamante prin lipsirea acesteia de dreptul de proprietate, fără parcurgerea procedurii de expropriere asupra terenului în suprafaţă de 15.310,28 m.p. situat în str. x.

Astfel, obiectul disputei judiciare a părţilor litigante vizează pe de o parte anularea hotărârii privind aprobarea procedurilor de expropriere a imobilelor în litigiu şi anularea dispoziţiei primarului Constanţa privind exproprierea precum şi obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciilor cauzate societăţii prin emiterea acestor două acte nelegale, în opinia reclamantei.

Înalta Curte constată că, în speţă, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Constanţa, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a capătului trei de cerere privitor la obligarea pârâţilor la contravaloarea prejudiciului cauzat prin emiterea actelor contestate, instanţele apreciind în mod diferit asupra naturii juridice a acestui capăt de cerere.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale".

Această reglementare a acţiunii în contencios administrativ conduce la concluzia potrivit căreia acţiunea în repararea pagubei cauzate de emiterea actului administrativ are un caracter subsecvent acţiunii în anularea acestuia, situaţia capătului de cerere referitor la despăgubiri depinzând aşadar de admiterea, respectiv respingerea capetelor de cerere privind anularea actelor administrativ vătămătoare.

Indiferent că este formulată odată cu cererea principală în anularea actului sau ulterior acesteia, cererea în repararea pagubei are natura juridică de cerere specifică legii contenciosului administrativ, iar disjungerea acestui capăt de cerere nu îi schimbă această natură juridică, fiind, în continuare, un capăt de cerere accesoriu şi subsecvent cererii principale.

În acest context, având în vedere cele expuse, Înalta Curte reţine că şi în privinţa acestui capăt de cerere sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanţa competentă teritorial să soluţioneze petitul privitor la despăgubiri este cea de la sediul reclamantei.

Întrucât norma de competenţă mai sus menţionată instituie o competenţă teritorială exclusivă de la care nici părţile şi nici instanţa nu ar putea deroga, Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte competenţa funcţională de soluţionare a acestui capăt de cerere, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

În atare condiţii, având în vedere norma de drept anterior menţionată, precum şi natura juridică a capătului de cerere, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.