Competent court for enforcing attachments under legacy procedure: location of third-party debtor vs. deb

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2021, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din data de 20.03.2007, privind pe creditorul B. şi pe debitorul C., în dosarul de executare nr. x/2012. În motivare s-a arătat că solicită încuviinţarea executării silite prin poprire, menţionând ca terţ poprit pe S.C. D. S.R.L. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea nr. 14 din 11 august 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 9536 din 22 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut incidenţa, în speţă, a prevederilor C. proc. civ. din 1865, indicate chiar prin cererea de încuviinţare a executării silite, iar nu cele ale actualului C. proc. civ., respectiv ale art. 373 C. proc. civ. din 1865 potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, s-a reţinut că s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire, vizaţi fiind terţii popriţi cu sediul în raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar nu pe raza sectorului 2 al Municipiului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite, prin poprire, formulată de petentul B.E.J. A., în favoarea creditoarei B. privind pe debitorul C..

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima făcând aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită reglementate prin noul C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor legale reglementate prin C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situaţiilor ivite după adoptarea sa, iar nu şi situaţiilor trecute, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reţine că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) Noul C. proc. civ. "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare".

De asemenea, art. 24 Noul C. proc. civ. prevede că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ.: "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) Noul C. proc. civ.

În speţă, dosarul execuţional nr. OM/2013 al BEJ M.F. s-a format în baza cererii de executare silită formulată de creditoarea E., la data de 11 noiembrie 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.

În data de 10 martie 2006, creditoarea E. şi-a schimbat denumirea în F. S.A., iar la data de 29 octombrie 2018 a cesionat toate drepturile sale, garanţiile şi creanţele care decurg din Contractul de credit nr. x din data de 20 martie 2007 încheiat cu debitorul C. către B..

Prin urmare, faţă de data formulării cererii de executare silită, în cauză sunt incidente dispoziţiile vechiul C. proc. civ., respectiv dispoziţiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe", astfel cum este această instanţă de executare definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa în circumscripţia căreia se face în concret executarea.

Or, în cauza de faţă, s-a solicitat de către executor încuviinţarea executării silite prin poprire, vizat fiind un terţ poprit care îşi are sediul în Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea.

Astfel, în situaţia executării silite prin poprire, instanţa în raza căreia are loc executarea este instanţa de la sediul terţului poprit, în speţă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ. de la 1865, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de petentul B.E.J. A., în favoarea creditoarei B. privind pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ca instanţă în circumscripţia căreia se va desfăşura executarea în concret.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.