Ex officio peremption of civil appeal after six-month suspension due to party's inaction

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2020 sub nr. x/2019* pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reclamantul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia din 15 septembrie 2020, a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2020 în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, a lipsit revizuentul, iar acesta nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 20 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată reclamantul A..

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 23 noiembrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.