Inadmissibility of cassation appeal in insurance litigation under amended Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 20 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul forţat D., obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 20 noiembrie 2016 cauzat din culpa asiguratului D., în sumă de: 8735 RON - daune materiale, 150000 euro daune morale pentru reclamantul A., 200.000 Euro daune morale pentru reclamanta B. şi a 100.000 Euro daune morale pentru reclamantul A..

2. Hotărârea Tribunalului Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 582 din 28.11.2019 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul forţat D. şi în consecinţă:

Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamanţilor A., B. şi A., suma de 2854 RON cu titlu de daune materiale, precum şi dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 şi până la plata efectivă a daunelor materiale.

Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantului A. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plăţii, precum şi dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 şi până la plata efectivă a daunelor morale.

Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantului B. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plăţii, precum şi dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 şi până la plata efectivă a daunelor morale.

Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligat să plătească reclamantului A. suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plăţii, precum şi dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 şi până la plata efectivă a daunelor morale.

Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantei B. suma de 1900 RON cheltuieli de judecată compuse din 1500 RON onorariu avocaţial şi 400 RON onorariu curator special.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 89/A din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 582 din 28.11.2019 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o; a respins cererea intimaţilor reclamanţi A., B. şi A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel şi a stabilit onorariu pentru curator avocat E. suma de 1567 RON, în sarcina statului.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 89/A din 1 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:

Decizia Curţii de Apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu este motivată în raport cu norma specială incidentă şi jurisprudenţa în materie, nu conţine raţionamentele juridice care să dezvăluie motivele pentru acordarea daunelor morale.

Sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu este motivată relativ la obligarea asigurătorului la plata dobânzilor legale; nu se arată în concret motivele care au dus la admiterea acestui petit, astfel că pe daune morale şi dobânda legală hotărârea nu permite un control judiciar.

Hotărârea conţine motive străine de natura cauzei, fiind analizată suferinţa minorului F., fiul victimei, care nu este parte în proces.

Se susţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014 stabilind daune morale, neanalizând jurisprudenţa şi prevederile art. 1391 C. civ., respectiv analizând suferinţele cauzate intimaţilor-reclamanţi de suferinţele încercate de fiul victimei, F.. Or, potrivit art. 1391 C. civ., intimaţii-reclamanţi sunt îndreptăţiţi să solicite despăgubiri pentru suferinţele încercate de moartea victimei, iar nu şi pentru cele determinate de afecţiunile provocate prin suferinţele unei terţe persoane.

Instanţa de fond a încălcat art. 1371 C. civ. coroborat cu art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 respingând reţinerea, individualizarea şi imputarea culpei comune a victimei la producerea propriului prejudiciu.

Se mai susţine că instanţa de fond a încălcat art. 2213, art. 2224 C. civ. şi art. 19 din O.U.G. nr. 54/2016 coroborat cu art. 36 din Norma ASF nr. 23/2014, precum şi a art. 1523 si art. 1535 C. civ. relativ la obligarea recurentei la plata dobânzii legale de la data producerii evenimentului rutier până la data plăţii, în baza principiului reparării integrale a prejudiciului.

Decizia pronunţată de Curtea de Apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de procedură cuprinse în art. 14 alin. (6) C. proc. civ. relativ la analizarea culpei comune a victimei în producerea prejudiciului; prin respingerea analizării culpei s-a apreciat că nu există o clauză exoneratoare de răspundere a intervenientului forţat, fără să supună dezbaterii contradictorii această chestiune.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 mai 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 18 octombrie 2021, intimaţii au depus punct de vedere prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018 şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, 20 februarie 2019, precum şi excepţia nulităţii recursului.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând cu precădere excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi analiză care se impune cu prioritate în raport de prevederile art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj la 20 februarie 2019, reclamanţii A., B. şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.şi intervenientul D., obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 20 noiembrie 2016 cauzat din culpa asiguratului D., în sumă de: 8735 RON - daune materiale, 150000 euro daune morale pentru reclamantul A., 200.000 Euro daune morale pentru reclamanta B. şi a 100.000 Euro daune morale pentru reclamantul A.

Toate capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţiile pecuniare ale reclamanţilor, care, în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulaţie, au înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea asigurătorului, pârâta S.C. C. S.A., la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1381 şi următoarele C. civ., pe dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2016 şi pe Norma ASF nr. 39/2016.

Potrivit obiectului cererii deduse judecăţii şi normelor legale invocate de reclamanţi, se constată că aceasta se circumscrie materiei asigurărilor, drepturile pretinse de reclamanţi fiind grefate pe un raport de asigurare, născut dintr-un contract de asigurare valabil încheiat cu autorul accidentului rutier şi producerea riscului asigurat prin respectiva convenţie.

Relevante în sensul subsumării pretenţiilor de natura celor din prezentul litigiu materiei asigurărilor sunt şi considerentele ce se regăsesc în paragrafele 76 şi 77 din Decizia nr. 13/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, conform cărora: "În privinţa cererilor formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de vehicule împotriva asigurătorului persoanei vinovate, acestea au ca temei art. 22 din Legea nr. 132/2017.

În ceea ce priveşte răspunderea solidară sau exclusivă, prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016 s-a stabilit că societatea de asigurare are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin accidentul de circulaţie, în limitele avute în vedere prin contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea de răspundere civilă, deoarece părţile încheie un contract aleatoriu în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, fiind asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului."

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 6 februarie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în litigiile promovate în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., între care şi cele din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Cluj, secţia civilă prin sentinţa nr. 582 din 28 noiembrie 2019, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 89/A din 1 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 20 februarie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Cluj este definitivă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Conform art. 451 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., aflată în culpă procesuală, la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 1.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 1750 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamanţii A., A. şi B., cu aplicarea art. 451 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.