Novelty of pre-existing installation defeats patent infringement claim; strict limitation of cassation review to illegality of appellate decision

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA-Sucursala Electrocentrale Turceni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună - în raport de Hotărârea nr. 4/105/30.03.2017 emisă de OSIM privind acordarea unui Brevet de Invenţie, - obligarea pârâtei la plata drepturilor de autor şi a drepturilor conexe pentru perioada 01.02.2014-31.12.2017, ca urmare a folosirii invenţiei reclamantului încă de la data la care aceasta a fost înregistrată la OSIM.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2018, instanţa a unit excepţia inadmisibilităţii cererii cu fondul cauzei şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă deTribunalul Gorj:

Prin sentinţa civilă nr. 160 de la 22 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată astfel formulată de reclamantul A..

Prin sentinţa civilă nr. 191 din data de 08.09.2020, pronunţată de către Tribunalul Gorj s-a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 160/22.07.2020, cerere formulată de petentul B..

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Craiova:

Împotriva sentinţe civile 160/22.07.2020 a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 2352 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 160 de la 22 iulie 2020.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 2352 din 15 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul A..

In cuprinsul unui prim memoriu de recurs - depus personal, de reclamant - a fost făcută o prezentare a invenţiei, istoricul litigiului; s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, pe care recurentul îl apreciază ca fiind nul faţă de faptul că nu a luat cunoştinţă de convocarea făcută de expert.

În continuare, se susţine că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, completul de judecată neavând competenţa de a judeca pricini în materia proprietăţii intelectuale;

Se mai reproşează instanţei de apel că a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a respins cererea de acordare a unui nou termen în cauză, măsură care ilustra - în opinia recurentului - că hotărârea a fost deja luată.

Totodată, se susţine că, prin hotărârea atacată, au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, instanţa primind la dosar acte fără acceptul recurentului, precum şi că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanţa a ţinut cont de părerea expertului potrivit căreia, din anul 2003, nu s-au mai făcut modificări ale instalaţiei, deşi recurentul a depus la dosar hotărârea Curţii de Apel Craiova nr. 63/05.09.2012 care contrazice respectiva afirmaţie a expertului.

Nu a fost indicat temeiul de drept al criticilor astfel susţinute, din perspectiva dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

In cuprinsul memoriului de recurs formulat de reclamant prin avocat, sunt invocate prevederile art. 488 pct. 1, pct. 5, pct. 6 C. proc. civ., dezvoltându-se următoarele critici:

În mod greşit instanţa de apel a respins excepţia nulităţii raportului de expertiză - excepţie pe care o susţine şi în recurs - întrucât convocarea efectuată de expert nu a fost făcută în mod conform prevederilor art. 335 alin. (1) C. proc. civ., iar în speţă este nevoie de o lucrare la faţa locului pentru efectuarea expertizei, fiind necesare şi explicaţiile inventatorului.

Având în vedere că nu există semnătura pe confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care se afirmă că a fost efectuată convocarea, consideră recurentul că este întemeiata excepţia nulităţii raportului de expertiză efectuat în cauză de expert B..

Relativ la aprecierea instanţei de apel în sensul că nelegala îndeplinire a procedurii de citare de către expert nu poate atrage nulitatea raportului de expertiză întrucât neregularitatea a fost cauzată prin propria faptă, opinează recurentul că este greşită pentru că s-a omis a se lua în considerare apărarea relevantă în sensul că recurentul a avut probleme medicale în acea perioadă, fiind depuse şi acte doveditoare în acest sens.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se arată că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că în apel s-a invocat doar faptul că prima instanţă nu a verificat dacă parata foloseşte dispozitivul pentru care reclamantul apelant deţine brevetul de invenţie ce formează obiectul cauzei.

În realitate, în cererea de apel a menţionat că "...instanţa trebuie să verifice prin raportul de expertiza dacă parata foloseşte un astfel de dispozitiv, dacă descrierea din brevetul de invenţie corespunde cu acest dispozitiv, care este principiul de funcţionare al dispozitivului care produce avantaje, faţă de principiul de funcţionare al dispozitivului folosit anterior de parata (respectiv cel realizat de firma germană C., la care se face referire şi în brevetul de invenţie al subsemnatului), daca produce efectele descrise, care este principiul de funcţionare al acestui dispozitiv, care sunt avantajele paratei în urma folosirii acestei invenţii, daca exista economii realizate şi care sunt acestea".

Instanţa de apel nu a înţeles în mod corect ce element are la bază invenţia al cărui titular este recurentul şi nu a observat critica prin care se reproşa primei instanţe că a apreciat eronat că expertiza efectuată şi-a atins în totalitate scopu în condiţiile în care prin aceasta nu se verificase principiul de funcţionare al dispozitivului de răcire a axului (arborelui) morilor de cărbune de la termocentrala pentru a se putea face o comparaţie.

În acest punct, se precizează că "elementul de bază şi de fapt", al invenţiei recurentului este principiul de funcţionare a dispozitivului de răcire a axului (arborelui) morilor de cărbune. Pentru că nu a fost verificat la faţa locului acest aspect, nu s-a putut observa - nici de către expert şi nici de către instanţă - faptul că soluţia de răcire a morilor de cărbune are acelaşi principiu de funcţionare cu invenţia reclamantului.

Afirmă recurentul că cele anterior menţionate sunt descrise în mod foarte clar în expertiza efectuată în anul 2008 de expert inginer D.., expertiză efectuată într-un alt dosar în care inventatorul A. a avut calitate de reclamant.

Prin prisma celor anterior expuse, consideră recurentul că în cauză se impunea efectuarea unei noi expertize (contraexpertiza), probatoriu solicitat şi în cererea de apel.

Un alt motiv pentru efectuarea unei noi expertize este - în susţinerea recurentului - faptul că expertul nu a avut în vedere şi solicitările formulate de parte (şi încuviinţate de instanţă) referitor la efectuarea expertizei.

Recurentul a expus şi o prezentare a invenţiei, a făcut referiri la protecţia de care se bucură orice titular al unui brevet de invenţie în temeiul prevederilor art. 32 din Legea 64/1991 şi a evocat un istoric al litigiilor purtate cu pârâta intimată.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata Complexul Energetic Oltenia S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, se arată că citarea pentru lucrările expertizei s-a realizat conform prevederilor C. proc. civ., respectiv că expertul a procedat la convocarea părţilor în mod legal, confirmarea de primire fiind ataşată la dosarul cauzei.

Pe fond, solicită respingerea motivelor de recurs având în vedere că instalaţiile morilor de cărbune din sucursala Electrocentrale Turceni nu au mai suferit modificări constructive după luna octombrie 2003, în timp ce brevetul reclamantului nr. x "Dispozitiv pentru răcirea unui arbore, a unei mori de cărbune" are dată de protecţie anul 2017, ceea ce demonstrează faptic că utilizarea prevederilor unui brevet din data de 29.9.2017, într-o perioadă anterioară emiterii sale, nu este posibilă.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la constatările expertului, se solicită a se avea în vedere că reclamantul nu a formulat obiecţiuni faţă de conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, iar prin încheierea din 28 septembrie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. şi s-a fixat termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat ala acestuia în raport de considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar este necesar a fi subliniat faptul că recursul este o cale de atac extraordinară, a cărei judecată este supusă unor limite riguros stabilite prin norme procedurale imperative.

O primă limită este aceea care rezidă din prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., anume că în etapa recursului pot fi invocate, şi analizate numai aspecte de nelegalitate care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 ale acestei norme juridice.

Alta limitare necesar a fi avută în vedere la soluţionarea acestei căi de atac este cea care se degajă din dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., normă conform căreia "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Raportat la litigiul pendinte - care a parcurs două grade de jurisdicţie, respectiv judecata în primă instanţă şi în apel - hotărârea atacată cu recurs este cea pronunţată în apel, astfel încât controlul judiciar se impune a se realiza numai cu privire la judecata realizată de instanţa de apel, neputându-se evalua în mod direct legalitatea hotărârii date în primă instanţă.

În egală măsură este necesar a fi amintit principiul legalităţii căilor de atac, astfel cum este consacrat prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., normă conform căreia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Utilitatea acestor precizări preliminare derivă din împrejurarea că argumentele expuse de recurentul reclamant în fundamentarea recursului pendinte cuprind ample referiri critice la situaţia de fapt stabilită în etapele procesuale anterioare şi la probele administrate, precum şi critici relative la considerente care se regăsesc în hotărârea primei instanţe. Cum asemenea critici şi susţineri au fost formulate de recurent cu depăşirea limitelor dreptului care îi este conferit prin lege relativ la exercitarea acestei căi de atac, şi implicit o obligaţiei ce îi icumbă în puterea dispoziţiei de principiu înscrise în art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. - conform cu care "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi" - se constată că ele nu au aptitudinea de a constitui suportul unei legale investiri a instanţei de recurs spre a le analiza în mod specific acestei căi de atac extraordinare.

Înalta Curte notează că recurentul nu a făcut o încadrare punctuală a criticilor pe care le-a adus deciziei recurate în cazurile de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că această încadrare urmează a fi realizată de instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. - normă din a cărei interpretare per a contrario reiese obligaţia instanţei de a analiza critici care au fost expuse de parte fără a fi circumscrise explicit unuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. şi care au aptitudinea de a fi analizate în coordonatele respectivelor motive de casare.

O primă critică susţinută de recurent (prin memoriul de recurs depus personal) - care este susceptibilă de analiză în coordonatele motivului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - este aceea că instanţa de apel nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale pentru că "acest complet de judecată nu are competenţa de a judeca astfel de pricini, de proprietate intelectuală".

Deşi a contestat în modalitatea arătată regularitatea alcătuirii completului ce a soluţionat cauza în apel, recurentul nu a indicat vreun reper normativ care să confere fundament acestei critici.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte este unul în care reclamantul recurent tinde la valorificarea, în condiţiile Legii 64/1991, a unui drept patrimonial grefat pe calitatea sa de titular al brevetului de invenţie nr. x eliberat la data de 29.09.2017, iar actul normativ pe care se întemeiază aceste pretenţii nu stabileşte vreo derogare de la normele generale ce interesează compunerea sau constituirea instanţei - anume de la normele conţinute de art. 52-55 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară ori de C. proc. civ. -, şi nici vreo condiţionare în sensul de a exista o supraspecializare a membrilor completului în materia dreptului proprietăţii intelectuale. Prin urmare, nu există temei spre a se reţine că decizia instanţei de apel suferă de vreun viciu de nelegalitate din perspectiva modului de alcătuire a completului ce a pronunţat-o.

Prin cea de-a doua critică formulată de recurent (în memoriul de recurs depus personal) se susţine că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, argumentând această susţinere prin faptul că, respingând cererea de amânare formulată de reprezentantul intimatei, instanţa de apel ar fi afirmat că hotărârea a fost deja luată.

Argumentele astfel expuse de recurent nu relevă exercitarea de către instanţă a vreunei atribuţii specifice unei alte puteri a statului - adică celei legislative sau celei executive - spre a deveni incident motivul de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. (care are în vedere situaţiile în care instanţele judecătoreşti nesocotesc principiul separaţiei puterilor în stat) - ci relevă suspiciunea recurentului că instanţa s-ar fi antepronunţat în sensul că ar fi inutile oricare cereri sau probe formulate ori depuse ulterior respingerii cererii de amânare.

Analizând în coordonatele motivului de recurs reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. aceste din urmă susţineri, se reţine că:

Discuţiile evocate s-au purtat în şedinţa publică în care recurentul reclamant a participat personal şi a fost asistat de avocat. Prin urmare, remediul legal pentru se înlătura vătămarea care ar fi rezultat din afirmata antepronunţare era - conform prevederilor art. 44 alin. (2) raportat la art. 42 din C. proc. civ. - acela de a se formula cerere de recuzare înainte de închiderea dezbaterilor, recursul nefiind o alternativă pusă la îndemână pentru înlăturarea aceleaşi vătămări, în raport de exigenţele stabilite prin art. 185 alin. (1) raportat la art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, ele nu vor fi analizate în prezentul recurs pentru că partea nu este îndreptăţită să beneficieze de o evaluare în această cale de atac extraordinară a unor aspecte pe care le-a cunoscut în timpul judecării apelului şi era, astfel, obligat - conform prevederilor art. 44 alin. (2) din C. proc. civ.- să le supună judecăţii în procedura specială a recuzării.

O a treia critică susţinută prin memoriul de recurs depus personal de parte este în sensul că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. O asemenea critică este susceptibilă de analiză în coordonatele motivului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Deşi se enunţă abstract încălcarea unor norme de procedură, Înalta Curte constată că partea nu a evidenţiat vreo normă procedurală imperativă care să fi fost înfrântă prin decizia supusă controlului judiciar.

Argumentul că recurentul a depus un document prin care solicita ca instanţa să nu mai primească şi să nu mai comunice acte altcuiva, iar instanţa a continuat să primească acte la dosar fără acordul recurentului, nu este de natură a releva încălcarea unor norme procedurale de vreme ce principiile fundamentale ale procesului civil înscrise în art. 5-14 din C. proc. civ. (între care: egalitatea părţilor, legalitatea procesului, respectarea dreptului la apărare, contradictorialitatea, respectarea dreptului la un proces echitabil) se opuneau încuviinţării unei asemenea solicitări venite din partea oricăreia dintre părţile între care se desfăşoară litigiul civil.

A patra critică enunţată prin memoriul de apel depus de parte este aceea că hotărârea conţine motive contradictorii, ipoteza astfel evocată fiind de natură a permite analizarea sa în coordonatele art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei critici recurentul a arătat, în esenţă, că deşi nu există înscrisuri doveditoare, instanţa a reţinut opinia expertului în sensul că, începând din anul 2003, nu s-au mai făcut modificări la instalaţie.

Totodată, precizează recurentul că a depus la dosar hotărârea nr. x/2012 a Curţii de apel Craiova care contrazice menţionata constatare a instanţei.

Aceste repere ale contradicţiei afirmate de recurent nu relevă, însă, existenţa unor considerente contradictorii expuse în conţinutul deciziei supuse controlului judiciar, ci evocă dezacordul părţii faţă de modalitatea în care instanţa de prim control judiciar a evaluat probele administrate în cauză.

Or, motivul de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - şi nici vreun altul dintre celelalte şapte motive de casare limitativ stabilite prin lege - nu permite instanţei de recurs să reevalueze probele şi situaţia de fapt ce a fost stabilită de instanţele ierarhic inferioare.

Aşa cum s-a arătat, recursul este o cale de atac extraordinară pe care legiuitorul a rezervat-o unui control de nelegalitate, nefiind posibil a se uza de această cale de atac pentru verificări care interesează temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, Înalta Curte nu va analiza susţinerea potrivit căreia decizia civilă nr. 63/2012 a Curţii de apel Craiova coroborată cu alte acte din dosar ar dovedi o situaţie de fapt contrară (în sensul de diferită) de cea care a fost stabilită prin decizia recurată şi nici amplele argumente care exprimă dezacordul recurentului faţă de constatările ce se regăsesc în raportul de expertiză.

Prin cel de-al doilea memoriu de recurs (redactat de avocatul recurentului) se susţine o primă critică în sensul că "instanţa de apel nu a procedat la stabilirea competenţei astfel cum rezultă din încheierea din 08.12.2020".

Însă, nu a relevat recurentul, prin susţinerea astfel formulată, care este norma juridică nesocotită prin faptul că instanţa nu a întreprins un demers de a-şi stabili competenţa.

Ţinând seama de faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii în toate etapele pe care le parcurge şi ţinând seama de lipsa oricărei referinţe a recurentului care să permită Înaltei Curţi identificarea reperului normativ la care s-a raportat formulând acest enunţ, se constată că este vorba de o critică pur formală, lipsită de aptitudinea de a permite efectuarea unui control de nelegalitate în formatul reglementat prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Sub un al doilea motiv al acestui memoriu de recurs se susţine că instanţa de apel a respins în mod greşit excepţia nulităţii raportului de expertiză, precum şi că partea susţine aceeaşi excepţie şi în recurs.

Se cere a fi precizat, în acest punct al analizei, că problematica nulităţii raportului de expertiză nu poate fi analizată în recurs cu titlu de "excepţie" procesuală - astfel cum propune recurentul - pentru că există deja o statuare jurisdicţională făcută de instanţa de apel, în privinţa respectivei chestiuni, iar soluţiile instanţelor judecătoreşti pot fi schimbate ori invalidate numai prin formularea şi susţinerea în mod adecvat a căilor de atac deschise de lege, astfel cum impune art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

De aceea, Înalta Curte nu poate analiza susţinerile reiterate de parte, prin care se readuc în discuţie condiţiile în care a fost efectuată expertiza, ci va analiza acele critici care privesc legalitatea statuării instanţei de apel în sensul că raportul de expertiză nu este afectat de viciul nelegalităţii.

Prin decizia recurată s-a constatat că raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea prevederilor art. 335 alin. (1) C. proc. civ.

În argumentarea acestei concluzii s-a reţinut că nelegala îndeplinire a procedurii de citare constituie o cauză de nulitate relativă şi că poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă. Totodată, s-a reţinut că reclamantul nu a adus la cunoştinţa instanţei şi a expertului o altă adresă la care poate fi găsit iar motivele referitoare la faptul că se afla la o adresă din Bucureşti la data convocării nu pot fi primite pentru că neregularitatea invocată a fost cauzată de propria faptă. În plus, prin cererea de amânare depusă de expert la dosar pentru termenul din data de 26.02.2020, termen la care reclamantul a fost prezent, s-a comunicat instanţei data la care părţile au fost convocate pentru desfăşurarea expertizei.

Înalta Curte constată că, deşi reproşează instanţei de apel că a soluţionat eronat problema nulităţii raportului de expertiză, recurentul nu evidenţiază vicii de nelegalitate a argumentaţiei (redată mai sus) care relevă raţionamentul logico-juridic pe care se sprijină soluţia adoptată, ci reia argumente care au constituit motive de apel la care adaugă altele nou invocate în recurs.

În această categorie a argumentelor nou invocate se înscriu cele privind faptul că reclamantul avea grave probleme medicale la data la care expertul s-a deplasat la locul expertizei, astfel că a fost în imposibilitate de a participa la respectivele lucrări premergătoare întocmirii raportului de expertiză.

În apel, singurul aspect de nelegalitate (a expertizei) invocat a fost acela că expertul nu a făcut dovada convocării părţilor la lucrările de la faţa locului. Or, instanţa de apel era ţinută să facă o analiză doar a acestui viciu concret invocat, în raport de exigenţele stabilite prin art. 479 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că "Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă."

Pretinsa imposibilitate de deplasare a recurentului la locul expertizei (invocată în recurs), din cauza unor probleme de sănătate grave, nu reprezintă o chestiune privitoare la problematica citării/convocării pentru expertiză ci una care interesează lucrările expertizei ce au fost ulterioare procedurii de convocare, aşa încât fără temei se susţine că instanţa de apel ar fi trebuit să ţină seama de o atare situaţie şi de înscrisurile ce ar fi dovedit-o.

Cum această imposibilitate a recurentului de a se deplasa la locul expertizei reprezintă o chestiune nou invocată în recurs, nu este posibil a se realiza o analiză a ei în prezentul cadru procesual pentru că prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ. se opun unui asemenea demers analitic.

Cea de-a treia critică ce se regăseşte în memoriul redactat de avocatul recurentului se referă la soluţia dată relativ la fondul cauzei, anume la faptul că instanţa de prim control judiciar ar fi reţinut că în apel s-a invocat numai omisiunea instanţei de fond de a verifica dacă pârâta foloseşte dispozitivul pentru care recurentului i-a fost eliberat brevetul de invenţie. Afirmă recurentul că a solicitat prin cererea de apel şi să se verifice prin raportul de expertiză dacă pârâta foloseşte "un astfel de dispozitiv, dacă descrierea din brevetul de invenţie corespunde cu acest dispozitiv, care este principiul de funcţionare a dispozitivului care produce avantaje, faţă de principiul de funcţionare al dispozitivului folosit anterior de pârâtă (respectiv cel realizat de firma germană C., la care se face referire şi în brevetul de invenţie al subsemnatului) dacă produce efectele descrise, care este principiul de funcţionare al acestui dispozitiv, care sunt avantajele pârâtei în urma folosirii acestei invenţii, dacă există economii realizate şi care sunt acestea".

Critica astfel susţinută este vădit nefondată. Lecturând motivele de apel se constată că verificările evocate de recurent ca fiind solicitate prin memoriul de apel nu priveau elemente diferite de cele rezumativ enunţate de instanţa de apel, ci erau doar detalii relative la palierele considerate de parte ca necesar a fi avute în vedere în cadrul analizei comparative dintre, pe de o parte, "dispozitivul pentru răcirea unui arbore al unei mori de cărbune" pentru care recurentului i-a fost eliberat brevetul de invenţie şi, pe de altă parte, dispozitivul de răcire folosit de pârâtă.

Ţinând seama de modalitatea concretă în care au fost formulate motivele de apel, de obiectul litigiului dar şi de soluţia ce se pronunţase în primă instanţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a identificat corect limitele învestirii şi respectă rigorile impuse de art. 478 coroborat cu art. 479 alin. (1) din C. proc. civ.

Se cere a fi amintit că cererea reclamantului a fost respinsă pentru considerentul că pârâta nu foloseşte un dispozitiv de răcire care înglobează invenţia pentru care reclamantului i-a fost eliberat Brevetul de invenţie din data de 29.09.2017, această concluzie fiind reţinută în raport de împrejurarea de fapt că dispozitivul de răcire folosit de entitatea pârâtă a fost instalat încă din anul 2003, adică mult anterior anului 2014 când a fost depusă cererea în baza căreia a fost eliberat respectivul brevet

Situaţia de fapt astfel reţinută este de natură a face de prisos orice analiză comparativă între dispozitivul brevetat de reclamant şi cel folosit de pârâtă în contextul în care legea specială nr. 64/1991 instituie cerinţa noutăţii drept condiţie esenţială de brevetabilitate.

Prevederile relevante ale menţionatei legi speciale sunt cele care din:

- art. 6 alin. (1) "Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială";

- art. 10 alin. (1) şi (2) "(1) O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie".

Relativ la criteriile de determinare a stadiului tehnicii, prin art. 38 alin. (2)-(10) din H.G. nr. 547 din 21 mai 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie se stabilesc următoarele "(2) În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, cunoştinţe accesibile publicului înseamnă informaţiile la care publicul are acces, oriunde în lume, prin:

a) prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informaţionale a unor documente de brevet ori a altor informaţii;

b) descrierea orală de informaţii care nu au fost supuse niciunei restricţii de confidenţialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informaţii.

(3) Data la care cunoştinţele conform prevederilor alin. (2) au devenit accesibile publicului trebuie să fie identificabilă.

(4) În cazul în care informaţiile disponibile conform prevederilor alin. (2) cuprind indicaţii privind numai luna dintr-un anumit an sau numai anul, se consideră că aceste informaţii au devenit accesibile publicului în ultima zi a lunii, respectiv în ultima zi a anului.

(5) Accesibil publicului în sensul prevederilor alin. (2) înseamnă şi faptul că documentul cuprinzând informaţiile sau prezentarea publică a acestora pe cale orală se află într-o bibliotecă publică cu acces neîngrădit.

(6) Prin public, în sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, se înţelege una sau mai multe persoane neconstrânse la confidenţialitate şi care ar putea difuza informaţii; publicul poate fi orice persoană şi nu neapărat o persoană de specialitate.

(7) Descrierea orală, în sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, poate consta într-o prezentare la o conferinţă, în emisiuni de radiodifuziune, în înregistrări pe echipamente pentru redarea sunetului, cum ar fi benzi, discuri sau altele asemenea.

(8) Informaţiile sunt considerate că au devenit accesibile publicului prin folosire, în sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, dacă la data relevantă orice persoană putea intra în posesia acestora prin expunere sau folosire. Dacă o persoană vinde unui terţ un obiect fără niciun fel de îngrădiri, restricţii sau obligaţii privind confidenţialitatea, atunci obiectul este considerat că a fost făcut accesibil publicului.

(9) Cunoştinţele care au devenit accesibile publicului pe cale orală, prin folosire sau în orice alt mod, sunt considerate ca făcând parte din stadiul tehnicii numai dacă sunt confirmate printr-un document care să le conţină şi care să demonstreze data la care au devenit accesibile publicului şi care reprezintă data relevantă a documentului.

(10) Prin conţinut al cererilor, în sensul prevederilor art. 10 alin. (3) din lege, se înţelege dezvăluirea invenţiei în descriere, revendicări şi desene, inclusiv stadiul tehnicii prezentat în mod explicit".

Din economia normelor juridice enunţate reiese că brevetabilitatea unei invenţii este condiţionată de noutatea ei, respectiv de necuprinderea ei în stadiul tehnicii (cu sensul de cunoştinţe accesibile fie şi unei singure persoane neconstrânse la confidenţialitate).

Într-un atare context normativ, situaţia de fapt reţinută în speţă - aceea că pârâta folosea, la data expertizei, un dispozitiv de răcire pe care îl instalase în aul 2003 -, evidenţia faptul că dispozitivul aflat în folosinţă nu putea fi identic cu dispozitivul brevetat de reclamant pentru că acesta din urmă era prezumat a fi avut în anul 2014 - data depunerii cererii de brevet - trăsături tehnice deosebite (noi).

Prin urmare, observând considerentele deciziei recurate în contextul menţionatelor reglementări legale, Înalta Curte constată că nu se poate reţine omisiunea de analiză a unor critici din apel - aşa cum sugerează recurentul - şi nici neînţelegerea aspectelor litigioase ale cauzei, ci este vorba de o implicită apreciere a instanţei de prim control judiciar în sensul că era inutilă extinderea verificărilor asupra situaţiei de fapt în sensul solicitat de reclamant.

Această apreciere apare ca fiind corectă avându-se în vedere trăsătura noutăţii ce este definitorie pentru orice brevet de invenţie,potrivit menţionatelor reglementări specifice materiei brevetelor de invenţie.

Depunerea expertizei ce a fost efectuată de expertul judiciar D. în anul 2008, într-un alt litigiu, nu putea determina o altă concluzie a instanţei de apel pentru că ar fi contrar exigenţelor art. 6 alin. (1) şi art. 10 alin. (1)-(2) din Legea 64/1991 să se accepte că respectiva expertiză ar fi putut avea ca obiect dispozitivul de răcire pentru care cererea de brevet a fost depusă cu 6 ani mai târziu (în anul 2014) iar brevetul a fost eliberat brevetul anul 2017.

Înalta Curte constată că, prin ambele memorii depuse, recurentul formulează critici la adresa constatărilor făcute prin raportul de expertiză.

În condiţiile în care prin decizia recurată s-a reţinut că reclamantul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, iar recurentul nu contestă această constatare a instanţei, urmează a se constata că asemenea critici nu se referă la statuări care se regăsesc în decizia supusă controlului judiciar, astfel că, în raport de prevederile art. 488 alin. (2) coroborat cu art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., ele nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Având în vedere ansamblul considerentelor expuse şi dispoziţiile legale reţinute, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, astfel cum acesta a fost susţinut prin criticile analizate în precedent.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., se va dispune respingerea acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2352 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2021.