Non-justiciability of disability allowance claims in cassation: nullity for lack of legal grounds and tardivity of recourse

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 mai 2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap şi Consiliul Local al Municipiului Hunedoara - Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Hunedoara, solicitând să se dispună:

- reîncadrarea sa în grad de handicap grav, cu asistent personal, prin emiterea unei decizii în acest sens - cu termen permanent şi nerevizuibil;

- să-i fie plătită diferenţa de indemnizaţie dintre handicapul grav şi cel accentuat în cuantum de 4.500 RON, de care a fost privat pe perioada 2015-2018;

- să-i fie plătită indemnizaţia pentru însoţitor/asistent personal, la zi, pentru aceeaşi perioadă, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii - cu titlu de daune materiale;

- să-i fie plătită, cu acelaşi titlu, indemnizaţia cuvenită pentru gradul de handicap accentuat, permanent, aferentă perioadei în care aceasta i-a fost sistată, pe nedrept, respectiv, 17.08.2016-13.06.2018, actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii şi să fie obligaţi fiecare dintre pârâţi la plata sumei de câte 7.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 19 martie 2019, dosarul nr. x/2018 a fost conexat, în condiţiile art. 139 C. proc. civ., la dosarul nr. x/2018, având acelaşi obiect - pretenţii derivate din aceeaşi cauză.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Hunedoara:

Prin sentinţa civilă nr. 775 din 14 august 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara-Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap şi Consiliul Local al Municipiului Hunedoara - Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Hunedoara.

A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara să plătească reclamantului suma de 8.250 RON, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 2.500 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Hunedoara să plătească reclamantului suma de 500 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă, în rest, acţiunea.

A fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâta Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Hunedoara să plătească martorului B. suma de 19 RON şi martorului C. suma de 50 RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Prin decizia civilă nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunţată Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă au fost respinse, ca tardive, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 775 din 14 august 2019 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

A fost admis apelul declarat de pârâta Direcţia de Asistenţă Socială Hunedoara împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului A. formulată împotriva pârâtei Direcţia de Asistenţă Socială Hunedoara.

Au fost înlăturate dispoziţiile sentinţei referitoare la obligarea pârâtei Direcţia de Asistenţă Socială Hunedoara la plata sumelor de 19 RON martorului B. şi 50 RON martorei C..

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara pentru Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap împotriva aceleiaşi sentinţe pronunţate de Tribunalul Hunedoara.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamantul A. şi pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap au declarat recurs.

Recurentul-reclamant A. a arătat că i-au fost încălcate în mod abuziv toate drepturile. A precizat că are handicap II grav, fiindu-i tăiate toate drepturile în anul 2016, iar în anul 2018, fiind în audienţă la Preşedinţie, i s-a emis un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat, fără însoţitor, deşi necesită permanent însoţitor, nemaiavând stabilitate pe picioare, iar mâna stângă nefiindu-i funcţională.

A menţionat că deţine înregistrări ale şedinţei de judecată, precum şi alte înregistrări incriminatorii, iar justiţia din România şi Ministerul de Interne sunt obligate să îi asigure o pensie decentă.

În finalul cererii de recurs, recurentul-reclamant a precizat că înţelege să solicite de la cele trei instituţii implicate în proces 15 miliarde de RON drept despăgubire.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Recurentul-pârât Consiliul Judeţean Hunedoara-Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap a formulat următoarele critici:

După ce a redat pasaje din hotărârea recurată, partea a arătat că decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material sau cu încălcarea acestora, fiind aplicabile dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor reţinute de curtea de apel, în anul 2014 reclamantul A. a prezentat documente socio-medicale din care au rezultat multiple diagnostice, însă diagnosticul ce a stat la baza încadrării în gradul de handicap grav a fost cel de deformare congenitală a şoldului, coxartroză bilaterală secundară deficitului static şi locomotor şi gonartroză. În temeiul acestui diagnostic, s-a stabilit de către "Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap" gradul grav cu valabilitate permanent.

Prezentând aspecte ce ţin de fondul litigiului, recurentul-pârât a arătat că nu se puteau acorda despăgubiri pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 iulie 2018, în condiţiile în care reclamantul nu a fost încadrat în grad de handicap în această perioadă, iar certificatele care atestă neîncadrarea nu au fost anulate sau desfiinţate, neexistând un alt titlu în baza căruia să se facă încadrarea pentru aceste perioade.

Aşadar, nu se puteau acorda despăgubiri pentru perioada anterior menţionată, în situaţia în care certificatele emise de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sunt acte administrative date cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 şi ale Ordinului nr. 762/1992/2007.

Prin acordarea despăgubirilor materiale reprezentând indemnizaţia de persoană cu handicap pe perioada 1 septembrie 2016 - 1 iulie 2018, în lipsa unei încadrări în grad de handicap făcută de comisia anterior menţionată - singurul organ abilitat să facă această încadrare, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, aplicând greşit normele de drept material incidente în domeniu.

Sub aspectul răspunderii civile delictuale, a precizat că nu există o faptă ilicită, nu există prejudiciu, material şi/sau moral şi nu există raport de cauzalitate, astfel încât nu se justifică nici daunele morale, având în vedere că reclamantului nu i-au fost lezate drepturile patrimoniale, sănătatea, siguranţa sau demnitatea.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 august 2020.

Prin rezoluţia din 14 septembrie 2020 s-a stabilit termen la 5 noiembrie 2020, în şedinţă publică, complet de judecată C5 noul C. proc. civ., cu citarea părţilor, în vederea discutării competenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul dosarului - recurs - pretenţii - asigurări sociale.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 5 noiembrie 2020, s-a constatat că revine secţiei I civile a instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor, considerent pentru care s-a dispus reluarea procedurii de filtru.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., s-a dispus comunicarea cererilor de recurs, cu menţiunea că de a depune întâmpinări, în termen de 30 zile de la comunicare, urmând ca după efectuarea procedurilor de comunicare să se întocmească raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La 7 iunie 2021 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

În raport s-a consemnat faptul că recursul formulat de recurentul-reclamant A. nu poartă semnătura părţii, astfel încât se va pune în vedere recurentului-reclamant ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să semneze cererea de recurs sau să expedieze un exemplar al acesteia care să poarte semnătura, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a consemnat, de asemenea, că urmează a se analiza măsura în care aspectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs se constituie efectiv într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Judeţean Hunedoara-Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap s-a reţinut că se pune problema tardivităţii declarării căii de atac.

Raportul a fost comunicat părţilor la 14-15 iunie 2021, conform dovezilor aflate la dosar.

La 22 iunie 2021 recurentul-reclamant A. a depus un înscris intitulat "memoriu", ce poartă semnătura sa, menţionând că prin depunerea acestui înscris înţelege să se conformeze dispoziţiilor instanţei de a semna cererea de recurs.

Prin punctul de vedere la raport înregistrat la 25 iunie 2021, recurentul-pârât Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara a solicitat admiterea propriului recurs, arătând că recursul a fost expediat prin poşta specială la 7 august 2020, în termen, dovadă în acest sens fiind borderoul depus.

De asemenea, la 28 iunie 2021 intimata-pârâtă Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Hunedoara a solicitat să se constate nulitatea recursului formulat de reclamant, pentru neîncadrarea în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., şi admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursurilor la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul formulat de reclamantul A. în raport de excepţia nulităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a prezentat pe larg situaţia de fapt, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la felul în care au acţionat autorităţile, arătând că i-au fost încălcate în mod abuziv toate drepturile.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Aspectele din viaţa privată a reclamantului, faptul are handicap II grav, fiindu-i tăiate toate drepturile în anul 2016 şi aprecierile părţii cu privire la faptul că justiţia din România şi Ministerul de Interne sunt obligate să îi asigure o pensie decentă, nu se pot constitui într-o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului, în sensul prevăzut de lege, nu înseamnă exprimarea nemulţumirilor personale, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului formulat de reclamantul A..

Examinând recursul formulat de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap - Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara în raport de excepţia tardivităţii, a cărei analiză este, de asemenea, prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Judeţean Hunedoara-Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara, din verificările efectuate în dosarul de apel, s-a constatat că, potrivit însemnării olografe a agentului poştal, consemnată pe procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii şi a ştampilei aplicate pe dovada de înmânare, decizia civilă nr. x din 10 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost comunicată la 10 iulie 2020, la sediul părţii din Deva, judeţul Hunedoara.

Recursul a fost înregistrat la 11 august 2020, conform ştampilei instanţei de apel aplicată pe cererea de recurs .

În cuprinsul punctului de vedere la raport, recurentul-pârât a susţinut că recursul a fost expediat prin "Poşta Specială" la 7 august 2020, ataşând în dovedire borderoul nr. 82 din 7 august 2020 ce poartă antetul Consiliului Judeţean Hunedoara.

Potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (3) C. proc. civ., în cazul altor servicii de comunicare decât cele poştale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanţei este reprezentată de menţiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat (în cauza de faţă, cererea de recurs) a datei la care a fost predat. Astfel, data înmânării actului către serviciului specializat trebuie menţionată ("înregistrată ori atestată") pe înscrisul ce urmează a fi transmis instanţei, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condiţiilor legate de respectarea termenelor procedurale de către instanţa de judecată şi partea adversă.

Se reţine că borderoul privind expedierea recursului nu are natura unei înregistrări făcute de serviciul specializat de comunicare, în sensul art. 183 alin. (3) C. proc. civ. Fiind un înscris ce emană chiar de la partea care a depus recursul, acesta atestă evidenţa internă a actelor efectuate de Consiliul Judeţean Hunedoara. Totodată, se constată că nici cererea de recurs, nici plicul în care aceasta a fost expediată nu conţin o înregistrare sau atestare în sensul dispoziţiilor menţionate, precum nici menţiunea privind data depunerii/înmânării cererii de recurs.

Mai mult, susţinerile recurentului-pârât, în sensul că expedierea recursului a fost realizată la 7 august 2020 (zi de vineri) printr-un serviciu de curierat special, respectiv Poşta Specială, nu justifică faptul înregistrării căii de atac la 11 august 2020 (zi de marţi), dată fiind operativitatea de preluare, prelucrare şi distribuire a coletelor poştale, respectiv a corespondenţei oficiale între autorităţile şi instituţiile publice, de regulă, aceasta realizându-se chiar în ziua preluării.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se reţine că recursul formulat de pârât a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, termenul de declarare a recursului împlinindu-se la 10 august 2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara-Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara - Comisia judeţeană de încadrare în grad de handicap-Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Hunedoara împotriva deciziei nr. 493 din 10 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.